Alte cereri. Decizia 987/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.987
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Florentina Preda Popescu
Judecător - -a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâțiiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, în nume propriu și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.502/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în B,-,.5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat G, din cadrul Baroului B, lipsind recurentele-pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenții-pârâți au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
În ceea ce privește recursul formulat de DGFP B, solicită respingerea acestuia, întrucât instanța de fond a procedat corect admițând acțiunea și restituind taxa de primă înmatriculare.
De asemenea, precizează că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 7,9 și 10 dosar fond.
Referitor la recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice B solicită respingerea acestuia, susținând că taxa a fost încasată în mod nelegal.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la rolul Tribunalului Buzău sub nr.4535/2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea la restituirea sumei de 3.866 lei reprezentând taxă specială pentru autovehicule achitată cu chitanța -/12.04.2007 iar în subsidiar restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare conform dispozițiilor art.11 din OUG nr.50/2008.
În motivarea acțiunii s-a învederat că în cursul lunii aprilie 2007 reclamantul a achiziționat un autoturism marca FORD pentru înmatricularea căruia a achitat taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 3.866 lei potrivit chitanței nr.-/12.04.2008.
Deși ulterior reclamantul a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice B restituirea sumei, aceasta prin adresa nr.242/8.01.2008 a refuzat restituirea motivând că potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 suma intră sub incidența taxei speciale pentru primă înmatriculare.
A apreciat reclamantul că această măsură încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE și chiar legea fundamentală- art.148 al.2 potrivit căreia prevederile tratatelor constitutive ale E: precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai precizat reclamantul că de la momentul achitării taxei speciale și cel al depunerii cererii de restituire, autovehiculul a fost înstrăinat.
În sprijinul acțiunii sale reclamantul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: talonul pentru încasarea taxei nr.0-/12.04.2007 și adresele înaintate de către pârâta din 8.01.2008, din 9.07.2008. 18.11.2008 și cartea de identitate a autovehiculului.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în conformitate cu dispozițiile art.115 Cod proc.civ. a formulat întâmpinare, invocând prin aceasta excepția lipsei calității procesual active a reclamantului motivat de faptul că prin înstrăinarea autovehiculului nu mai există identitate între persiana reclamantului și persoana titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății. A doua excepție invocată este aceea a lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B întrucât nu există identitate între aceasta și cel despre care se pretinde că este obligat.
Pe fond acțiunea este neîntemeiată deoarece dispozițiile art. 90 din Tratatul nu sunt încălcate iar stabilirea unei taxe speciale reprezintă opțiunea legitimă a legiuitorului cuprinsă în Titlul VII - Accize și alte taxe speciale și mai apoi OUG nr.50/2008 care instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule cu ocazia primei înmatriculări.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare apreciind că acțiunea este inadmisibilă ca urmare a inexistenței unui act administrativ și nefinalizării procedurii prealabile reglementată de OUG nr.50/2008.
Pe fond acțiunea este neîntemeiată deoarece taxa specială achitată este reglementată de dispozițiile art.2141alin.3 Cod fiscal iar art.21 alin.4 din Codul d e procedură fiscală prevede expres condițiile în care se poate restitui o sumă achitată de un contribuabil și anume dacă se constată că plata a fost făcută fără temei legal.
Prin sentința nr.502/31.03.2009 Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, Administrația Finanțelor Publice B și, în consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la restituirea către reclamantă sumei de 3.866 lei - taxa specială de primă înmatriculare.
Privitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că prin încheierea din 3.02.2009 aceasta a fost admisă dispunându-se introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice
Cât privește a doua excepție aceea a lipsei calității procesual active a reclamantului, tribunalul a respins-o cu motivarea că taxa de înmatriculare potrivit chitanței existente la dosar fila 6 a fost achitată de reclamant, autoturismul fiind achiziționat pe nume e acestuia astfel cum rezultă din mențiunile cărții de identitate a vehiculului iar faptul că la acest moment autovehiculul a fost înmatriculat de către reclamant este lipsit de relevanță existând o identitate între reclamant și cel care se pretinde că este obligat.
Privitor la inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că înscrisul intitulat chitanță nu este un act administrativ fiscal, tribunalul a respins-o deoarece practica constantă a instanțelor a împărtășit opinia potrivit căreia aceasta are regimul unui act administrativ fiscal având aceeași finalitate, dovada îndeplinirii atribuțiilor fiscale obligatorii.
Cât privește neîndeplinirea procedurii prealabile, tribunalul a înlăturat susținerile pârâtei întrucât reclamantul a depus la dosar răspunsurile comunicate acestuia de către pârâtă prin adresele de la filele 7,9 și 10.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată din următoarele considerente: taxa de primă înmatriculare la care a fost obligat reclamantul la momentul înregistrării autoturismului este reglementată de disp. art.2141- 2143Cod fiscal precum și de punctul de 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, dispoziții care sunt contrare dreptului comunitar, dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene ce interzic existența vreunei discriminări din punct de vedere fiscal dintre produsele importate și cele similare autohtone precum și ale dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României potrivit căreia prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Mai mult dispozițiile OUG mr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare nu pot fi aplicate retroactiv, art.11 din Ordonanță este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare ce au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008.
Ținând cont de principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României, această ordonanță nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior.
Cum această reglementare este contrară Dreptului Comunitar, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la restituirea către reclamant sumei de 3.866 lei - taxa specială de primă înmatriculare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și Administrația Finanțelor Publice
În recursul său, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, critică sentința instanței de fond pentru următoarele motive prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă:
1. în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active reclamantului fără a face cercetări asupra calității procesuale active a acestuia.
Susține recurenta că a apreciat asupra lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că prin înstrăinarea autovehiculului nu mai există identitate între persoana reclamantului și persoana titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Precizează recurenta că în literatura juridică nu există un punct de vedere unitar asupra definirii calității procesuale, însă în general, se arată că ea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, acțiunea în speță fiind pornită, în opinia recurentei, de către o persoană fără calitate activă. Calitatea cerută pentru a putea exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului pus în discuție, deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv și aparține subiectului activ al dreptului subiectiv civil afirmat sau pretins, după cum calitatea procesuală pasivă o are subiectul pasiv al dreptului.
2. În mod eronat instanța de fond a admis cererea reclamantului și a obligat la restituire deoarece această taxă este datorată de toți proprietarii unor autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, stabilirea acestei taxe fiind o opțiune legitimă a legiuitorului de a reglementa anumite fenomene economice și de a dispune disciplinarea anumitor activități economice sectoriale.
3. legea prevede o procedură prealabilă pentru restituirea sumelor pretinse, procedură care nu a fost îndeplinită de către reclamant, acesta fiind în imposibilitate de a prezenta documentele prevăzute de lege și solicitate de organul fiscal, întrucât acesta nu mai deținea autoturismul și nu a putut îndeplini procedura stabilită în mod obligatoriu de legiuitor.
Solicită recurenta admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței nr.502/31.03.2009 în sensul respingerii acțiunii.
În recursul său, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bac riticat sentința atacată pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra niciuneia dintre cele două excepții de inadmisibilitate invocate de aceasta, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii ce rezultă din inexistența în speță a unui act administrativ și excepția inadmisibilității acțiuni ca urmare a nefinalizării procedurii reglementate de OUG nr.50/2008.
Susține recurenta că în mod nelegal instanța nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa aceste două excepții, nepronunțându-se asupra lor, considerând că această omisiune a instanței de fond nu este întâmplătoare, ci este rezultatul imposibilității acesteia de a explica care este actul administrativ fiscal atacat în prezenta cauză.
Precizează recurenta că dacă în privința actului administrativ instanța a încercat o minimă motivare, în ceea ce privește a doua excepție, instanța de fond s-a aflat într-o eroare gravă, confundând speța pe care a soluționat-o cu altele de acest gen și, deși prin adresa nr.17355 din 9 iulie 2008 i-a solicitat petentului să își completeze documentația depusă în sensul de a prezenta originalul certificatului de înmatriculare, acesta a refuzat să-și îndeplinească această obligație legală imperativă, depunând o nouă cerere prin care a solicitat soluționarea cererii sale, astfel încât prin adresa nr.29775 din 18.11.2008 l-a înștiințat că nu poate beneficia de restituirea diferenței dintre cele două taxe din culpa exclusivă a acestuia, respectiv neprezentarea originalului cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare.
2. instanța de fond nu a avut în vedere că, în condițiile în care dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal nu erau abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale, taxa a fost încasată în mod legal.
În concluzie, susține recurenta, acțiunea era inadmisibilă deoarece legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art.2141-2143Cod fiscal și noua taxă pe poluare pentru autovehicule, procedură ce nu a fost exercitată de reclamantă; acțiunea era inadmisibilă ca urmare a nefinalizării procedurii prealabile reglementată de OUG nr.50/2008 iar pe fond acțiunea era neîntemeiată.
Pentru aceste motive solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru ca aceasta să soluționeze excepțiile procesuale ridicate prin întâmpinare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă sau ca fiind neîntemeiată.
Legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, însă, prezent în ședința publică din data de 19 iunie 2009, prin apărător, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile formulate, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale care au incidență în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul a dobândit în proprietate, prin cumpărare, autovehiculul marca Ford, fiind înmatriculat în sub nr. - la data de 13.04.2007.
In temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamanta a fost obligată să plătească o nouă taxă de înmatriculare, în cuantum de 3866 lei, în vederea înmatriculării în România.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data efectuării plății, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 110 par. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, forma consolidată, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare iar potrivit art. 110 par. 2 din Tratat, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Conform hotărârii Curții de Justiție Europene dată în cauzaWeigel(2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Sub acest aspect, este de reținut faptul că, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru înmatricularea unor autoturisme sau autovehicule deja înmatriculate în țară.
Curtea nu poate reține critica recurentelor în sensul legalității încasării taxei auto, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, întrucât, în temeiul dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, republicată în anul 2003, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității.
In același sens este și jurisprudența Curții de Justiție Europene,care, prin hotărârea dată în cauza Costa / Enel (1964), a stabilit că legea națională care se îndepărtează de Tratat, care reprezintă un izvor independent de drept, nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, ori, în speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind modificarea Codului fiscal.
De asemenea, în cauzaSimmenthal(1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale legislativă, administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Curtea reține și faptul că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Se constată, astfel, o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Comunității Europene. Aceste dispoziții se opun instituirii unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor.
Curtea constată că dispozițiile art. 2141- art.2143Cod fiscal, sunt reglementări contrare dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, forma consolidată și în consecință suma plătită de reclamata nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia în baza dispozițiilor art.117 alin.1 lit. d Cod procedură fiscală. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
În conformitate cu art.11 din nr.OUG50/2008, se restituie proprietarului unui autovehicul diferența dintre suma achitată de acesta în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin acest act normativ.
Curtea reține că taxa datorată în baza art.2141- art.2143Cod fiscal nu era legal datorată pentru considerentele mai sus menționate, iar același caracter de nelegalitate îl are și taxa pentru poluare instituită prin nr.OUG50/2008.
Simplul fapt că legiuitorul a instituit o taxă intitulată "taxă de poluare" în locul "taxei speciale pentru autovehicule", într-un cuantum mai redus, care se datorează în aceleași condiții, respectiv la prima înmatriculare în România, nu este de natură a conferi caracter legal noii taxe.
Susținerile recurentelor în sensul că noua taxă de poluare este conformă legislației comunitare urmează a fi înlăturată deoarece și această taxă contravine art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru aceleași considerente pentru care taxa specială pentru autovehicule reglementată de art.2141-art.2143Cod fiscal, în prezent abrogată, contravenea art.110 din Tratat.
Susținerile recurentelor privind neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile urmează a fi înlăturată deoarece acesta a solicitat restituirea sumei plătite cu titlu de taxă specială pentru autovehicule prin cererea nr.16463/01.07.2008 (fila 9 dosar fond).
Împrejurarea că reclamantul a înstrăinat autoturismul nu reprezintă un motiv pentru respingerea cererii de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă specială pentru autoturisme.
Prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul are legitimare procesuală activă pentru a solicita restituirea taxei achitată la înmatricularea autoturismului, deoarece acesta a achitat suma de 3.866 lei (fila 6 dosar fond) iar faptul că în prezent nu mai este proprietarul autoturismului nu poate conduce la admiterea excepției lipsei calității procesuale active.
În aceste condiții, solicitarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B ca reclamantul să depună la dosar originalul certificatului de înmatriculare este abuzivă, în condițiile în care acesta trebuie predat noului proprietar și reținut de Serviciul pentru permise de conducere și înmatriculări în momentul eliberării noului certificat de înmatriculare pe numele cumpărătorului.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâta B, Curtea reține că acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect fie anularea unui act administrativ unilateral, fie contestarea refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere.
Susținerile pârâtei B privind nesoluționarea excepțiilor procesuale invocate în fața primei instanțe prin întâmpinare urmează a fi înlăturate, deoarece prima instanță a motivat în considerentele sentinței atacate respingerea tuturor excepțiilor invocate.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâțiiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, în nume propriu și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.502/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în B,-,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -a -
Grefier,
Red./CC
2 ex/01.07.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Florentina Preda Popescu
