Alte cereri. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.998
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, Județ B, împotriva sentinței nr.524 din data de 14.04.2009, pronunțate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în B,-, Județ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, Județ B, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, - Corp A, nr. 294.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit reclamantul, intimații-pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, Administrația Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar întâmpinării din partea intimaților Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, după care:
Curtea, luând act că recurentul și intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând să fie obligați pârâții să-i restituie taxa de poluare reglementată prin OUG nr. 50/2008 în cuantum de 3501 lei, cu plata dobânzii legale aferente.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna noiembrie 2008 a cumpărat un autoturism marca Mercedes Benz, an fabricație 2005, înmatriculat în Germania, stat membru al UE, iar înmatricularea în România a fost condiționată de plata taxei de poluare în cuantum de 3501 lei, pe care a achitat-o, însă o consideră nelegală, deoarece prin aplicarea ei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru automobilele aduse din statele membre UE în scopul reînmatriculării în România, caracterul discriminatoriu al acestei taxe este evident sub aspectul protejării indirecte a vânzării de autoturisme autohtone sau a celor străine care se vând direct prin filialele sau reprezentanțele marilor firme producătoare sau care comercializează autoturisme străine, apreciind că sunt încălcate dispozițiile art. 90 paragraful I din tratat și ale art. 148 alin.2 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată de DGFP B, s-a invocat de această pârâtă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât actul contestat a fost emis de pârâta B, iar în conformitate cu art. 4 alin.4 din OUG 50/2008, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Administrației Fondului pentru Mediu, întrucât taxa de poluare se plătește pe numele acestei instituții, pe fondul cauzei solicitându-se respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, actul atacat nefiind act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, plata taxei s-a făcut în baza unor dispoziții legale imperative, iar restituirea sumei achitată de contribuabil nu se poate efectua decât dacă plata a fost achitată fără temei legal.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009, Tribunalul Buzăua dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Administrației Fondului pentru Mediu.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința comercială nr. 524 din 14 aprilie 2009, prin care a respins excepțiile invocate de pârâte, respingând și acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de instanța de fond că DGFP B are calitate procesuală pasivă, chiar dacă actul administrativ atacat a fost emis de B, ambele instituții se află în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, fiind corect chemat în judecată, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâta B, tribunalul a concluzionat că achitarea unor taxe speciale are natura unui act administrativ fiscal și poate fi supus controlului judiciar atât în temeiul Legii nr.554/2004, cât și a Codului fiscal.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a achitat suma de 3501 lei, cu titlu de taxă de poluare, potrivit chitanței TS 4A Nr. - din 19.11.2008, taxă încasată în temeiul dispozițiilor OUG nr.50/2008, ce nu contravin dispozițiilor constituționale, care conferă guvernului dreptului de a adopta hotărâri și ordonanțe în vederea asigurării realizării politicii interne și externe, stabilirea unei astfel de taxe reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, iar normele legale care instituie taxa de poluare sunt clare, stabilesc sfera de aplicare, modalitatea de calcul, autoritatea competentă pentru calculul taxei, condițiile în care se poate restitui, scutiri de plata acesteia, căi de atac.
De asemenea, a concluzionat tribunalul că taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare, cum rezultă din anexele 1-4, ce fac parte din OUG nr. 50/2008, acest act normativ fiind conform cu criteriile europene, respectiv dispozițiile Regulamentului CE nr.715/2007, Directivelor nr.98/69/CEE, 1999/96/CE, 2005/55/CE, 91/542/CEE și 96/1/CE, astfel că taxa achitată de reclamant este legal datorată, neimpunându-se restituirea acesteia.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea căii de atac, modificarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea B să-i restituie suma solicitată inclusiv dobânzile aferente, calculate de la data plății și până la achitarea debitului.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că reclamantul nu a contestat nivelul taxelor de poluare, cum au fost stabilite prin anexele 1-3 în raport de regulamentele și directivele UE, acestea fiind emise în concordanță cu Tratatul de instituire a Uniunii Europene, însă nici un regulament sau directivă nu a abrogat dispozițiile art. 90 din tratat, ce interzice statelor membre să aplice taxe de natură să favorizeze vânzarea produselor interne în detrimentul unor bunuri similare din alte state membre, taxa de poluare contravine legislației europene, întrucât autoturismul cumpărat fusese deja înmatriculat într-un stat membru UE și se plătise deja o taxă, taxa de poluare reglementă de OUG nr.58/2008 contravenind art. 90 din TCE.
Prin întâmpinarea depusă la 22 iunie 2008, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului reclamantului, întrucât OUG nr.50/2008 a fost acceptată de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar, măsurile reglementate corespund pe deplin prevederilor art. 90 din TCE, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare la 22 iunie 2009 prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât recurentul nu se regăsește în niciuna din situațiile exceptate de la plata taxei de poluare reglementate de art. 9 din OUG 50/2008.
De asemenea, pârâta DGFP Baf ormulat întâmpinare la 22 iunie 2009, prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea căii de atac, întrucât taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare, ci conformă acestora.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
În luna noiembrie 2008, recurentul a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz, an fabricație 2005, înmatriculat în Germania, stat membru UE, pentru care a achitat în România taxa de poluare în cuantum de 3501 lei, conform chitanței nr. TS 4A Nr. - din 19.11.2008, taxă instituită de OUG nr.50/2008, fiind obligatorie plata acesteia în situațiile reglementate de art. 4, respectiv cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele prevăzute de art. 3 și 9 din ordonanță.
Instituirea taxei de poluare pentru autovehicule reglementată de OUG 50/2008, ce se percepe în situațiile prevăzute de art. 4 din actul normativ, are un caracter discriminatoriu, întrucât această taxă este obligatorie pentru autovehicule neînmatriculate în România, percepându-se cu ocazia primei înmatriculări, ce intervine după intrarea în vigoare a actului normativ, nefiind prevăzută ca și obligație pentru autoturismele deja înmatriculate în țară, aplicându-se, deci, diferit pentru situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Potrivit Legii nr.147/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că reglementările din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art. 90, paragraful 1 din TCE, nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art. 148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei de poluare numai pentru autoturismele neînmatriculate în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzută la art. 39 din OUG nr.50/2008, este contrară dispozițiilor art. 90 alin. 1 din TCE, întrucât are caracter discriminatoriu, taxa nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
Astfel, în mod greșit a concluzionat instanța de fond că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin dispozițiilor constituționale și celor comunitare, iar taxa achitată de către recurent este legală, fiind conformă criteriilor europene, întrucât nivelul stabilit pentru această taxă respectă dispozițiile regulamentului și directivelor precizate în hotărâre, însă recurentul nu a contestat cuantumul acestor niveluri, ci obligația de plată a taxei, ce are caracter discriminatoriu, întrucât se aplică diferit pentru situații identice, scopul asigurării protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului menționate în preambulul actului normativ neputând fi realizat decât prin impunerea respectivei taxe de poluare pentru toate autovehiculele, neavând importanță dacă au fost sau nu înmatriculate în România, ori, prin impunerea taxei numai pentru prima înmatriculare se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Față de aceste considerente, Curtea constată că reclamantul nu datorează taxa de poluare ce condiționează înmatricularea în România a autoturismului achiziționat din Germania, stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, impunându-se ca pârâta B să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie lui suma plătită cu titlu de taxă, precum și dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, recursul este întemeiat, urmând ca, în conformitate cu art.312, alin. 1,2 și 3.pr.civilă, să fie admis, să se modifice în parte sentința recurată, iar pe fond va fi admisă acțiunea și obligată pârâta la plata sumei de 3501 lei către, la care se adaugă dobânda aferentă, restul dispozițiilor sentinței, privind rezolvarea excepțiilor de către instanța de fond, urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.524 din data de 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâțiiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în B,-, județul B,ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul B,ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, - Corp A, nr. 294.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite acțiunea și pe fond obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice B să restituie reclamantului suma de 3501 lei plus dobânda legală aferentă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.06.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
