Anulare act administrativ . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.544/2008
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 647/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI C - REPREZENTANT LEGAL AL INSTITUȚIEI PREFECTULUI JUD. C și cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru pârâtă, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei la fila 4 și consilier juridic, pentru reclamantul Prefectul județului C, care depune delegația de reprezentare la dosarul cauzei - fila 18, lipsă fiind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 20.06.2008 pârâtul Primarul Comunei a depus întâmpinare, în 3 exemplare.
Reprezentanta reclamantului depune întâmpinare, în 3 exemplare.
Curtea comunică câte un exemplar al întâmpinării către reprezentantul pârâtei.
Reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv depunerea de către pârâtă a procurii de reprezentare a pârâtei prin mandatar.
Reprezentantul pârâtei arată că procura invocată ține de fondul cauzei, motiv pentru care solicită respingerea cererii în probațiune formulate.
Curtea, după deliberare, apreciind că cererea în probațiune formulată nu este pertinentă și utilă în soluționarea cauzei, o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, fără cheltuieli de judecată, arătând că instanța competentă să soluționeze în primă instanță este Secția Civilă din Tribunalul Cluj, întrucât litigiul vizează anularea dispozițiilor emise de primar în aplicarea Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 iar normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu au prioritate raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001. În opinia sa instanța competentă este Secția Civilă a Tribunalului iar în raport de valoarea imobilului în litigiu este într-adevăr posibil să fie competentă și Judecătoria Gherla dar apreciază că aceasta este o problemă ce trebuie supusă principiului contradictorialității în fața instanței cea dintâi sesizate. Chiar dacă se insistă ca judecarea cauzei să se facă conform Legii nr. 554/2004, recursul ar trebui admis și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond. Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă în cauză, motiv pentru care solicită în continuare admiterea recursului raportat la faptul că dispozitivul hotărârii nu poate fi pus în aplicare, lipsind dispoziția dată de către instanță și raportat la respingerea neîntemeiată a cererii de amânare formulate la fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, arătând că instanța competentă să judece în primă instanță este instanța de contencios administrativ, întrucât dispoziția de aprobare a restituirii în natură unor imobile preluate abuziv este un act administrativ, așa cum se prevede prin HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Raportat la HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și la art. 19 alin. 1 lit. m din Legea nr. 340/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze fondul cauzei, motiv pentru care solicită ca instanța de recurs să ia în considerare voința sa expresă de a -i fi aplicabile dispozițiile legii nr. 554/2004. Arată, de asemenea, că instanța de fond nu a încălcat dreptul la apărare al pârâtei, întrucât de la data primirii citației a avut timp suficient să-și angajeze apărător.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 647 din data de 11.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de PREFECTUL JUDEȚULUI C împotriva pârâților PRIMARUL COMUNEI și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că dispoziția atacată a fost dată cu încălcarea disp. Legii nr. 10/2001. Astfel, în dezvoltarea argumentelor aduse, instanța arată că cererea de restituire a imobilului a fost formulată de numitul, în calitate de mandatar al lui, dar în justificarea mandatului nu a fost depusă vreo procură din partea beneficiarei pentru a acționa în numele acesteia la autoritățile statului.
Mai arată instanță că, persoana înscrisă în cartea funciară ca proprietar tabular este, dar primăria nu a stabilit vocația succesorală a lui față de acesta, actele de stare civilă depuse la dosar nu stabilesc vreo relație între beneficiară și, așa cum impune art. 4 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, arată instanța, că la dosarul pentru soluționarea cererii de retrocedare au fost depuse extrasele nr. 668 ( 11) și nr. 628 ( 12), dar din acestea nu rezultă persoana fostului proprietar al imobilului, respectiv persoana de la care au fost preluate de către Statul Român conform art. 3 din Legea nr. 10/2001; nu există probe și nu s-a motivat caracterul de bun naționalizat al imobilului în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta, solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj.
În susținerea celor solicitate, recurenta arată că hotărârea este nelegală din perspectiva neasigurării dreptului la apărare, a greșitei alcătuiri a completului, raportat la instanța competentă a soluționa litigiile vizând anularea dispozițiilor emise de primar prin aplicarea Legii nr. 10/2001 precum și din perspectiva necuprinderii în dispozitiv a vreunei precizări și a neexaminării de către instanță a fondului pricinii.
Astfel, se arată de recurentă că pricina a fost soluționată de secția mixtă de contencios administrativ a tribunalului, deși litigiile care vizează anularea dispoziției emise de primar, în baza Legii nr. 10/2001, sunt de competența secției civile a tribunalului, acest aspect rezultând din dispozițiile art. 26 ale actului normativ menționat și ca atare, în acest context, și compunerea instanței era de un singur judecător care statua în cazul litigiilor în contencios la momentul soluționării cauzei legea în materie.
Mai arată recurenta că instanța de fond a respins cererea de amânare formulată anterior primului termen de judecată, în considerarea că nu s-a depus dovada mandatului, deși aceasta se anexase cererii, astfel că a fost lipsită de dreptul la apărare.
Tot astfel, arată recurenta că în dispozitivul sentinței se menționează că se admite acțiunea, fără a se preciza ce se dispune, condiții în care sentința nu poate fi pusă în aplicare, fiind vădit nelegală.
În fine, arată recurenta că în condițiile în care a fost respinsă cererea de amânare a fost în imposibilitatea de a depune la dosar actele de stare civilă ce fac dovada calității de moștenitor prin restituiri succesive, în condițiile Legii nr. 10/2001, deciziile tribunalului prin care a fost recunoscută validitatea dispoziției de restituire și alte probe și ca atare, în lipsa actelor nu s-a realizat o cercetare a fondului pricinii.
În susținerea celor arătate, recurenta a depus copie procură judiciară; decizia nr. 522/27.09.2005 a Tribunalului Cluj - Secția civilă.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul Primarul Comunei a solicitat respingerea cererii de recurs, fundamentat pe acea că decizia atacată este ilegală deoarece nu are la bază documentele prev. de Legea nr. 10/2001; nu s-a respectat și nu s-a parcurs procedura prevăzută de lege, iar dispozitivul este confuz.
În plus, intimatul arată că modalitatea pentru intrarea în legalitate poate să o constituie completarea dosarului după care notificarea să fie soluționată printr-o nouă dispoziție supusă căilor de atac prevăzute de Legea nr. 10/2001.
De altfel, arată intimatul, până la această dată nu s-a întocmit procesul-verbal de predare a imobilului; terenul nu se poate restitui pe vechiul amplasament întrucât este afectat de construcție și în plus, nu s-a depus documentația vizând dreptul de moștenire și proprietate deținute de.
Prin întâmpinarea depusă și intimatul Prefectul Județului Cas olicitat menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală. În susținerea celor solicitate, intimatul a arătat că susținerile recurentei referitoare la competență și compunere sunt neîntemeiate întrucât dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere, astfel că acest act poate fi contestat de către prefect la instanța de contencios. Acest caracter cât și posibilitatea prefectului de a ataca actul emis de primar, mai arată intimatul, este recunoscut ope legis.
Cât privește susținerile referitoare la dispozitivul hotărârii atacate, arată intimatul că, în condițiile în care prin acțiune a fost solicitată anularea dispoziției Primarului Comunei nr. 611/2004, iar soluția a fost de admitere, dispozitivul sentinței este suficient de clar.
În privința dreptului de apărare, arată intimatul că nu se poate reține o încălcare, întrucât cererea nu a fost temeinic motivată, așa cum prev. art. 156.pr.civ. și nu era întemeiată cu atât mai mult cu cât citația se primise cu o lună înainte de termenul de judecată, iar reprezentantul recurentei nu-și dovedise calitatea nefiind atașată cererii o procedură de reprezentare.
Referitor la neexaminarea fondului, intimatul arată că și această susținere este neîntemeiată din moment ce în considerentele hotărârii recurate se regăsesc motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței că dispoziția dată de primar este lipsită de fundament.
Mai arată intimatul că pe fondul cauzei susține aceleași argumente, respectiv dispoziția a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în condițiile în care: la dosarul de retrocedare nu există o procură specială prin care primește o împuternicire în acest sens; imobilul notificat era cămin cultural situat în localitatea și teren aferent de 10 ha.; recurenta nu a făcut dovada calității de moștenitor al fostului proprietar tabular menționat în notificare, și nici dovada dreptului de proprietate al celui din urmă asupra imobilelor a căror restituire se solicită.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, Prefectul Județului Cas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei și anularea dispoziției nr. 611/20.12.2004 emisă de Primarul Comunei privind restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren aferent situat în loc. nr. 82, comuna, jud. C, în favoarea pârâtei.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în urma analizării actelor justificative care alcătuiesc dosarul aferent dispoziției atacate, se constată că nu au fost întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscut pârâtei calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Astfel, se arată că în notificarea ce a fost formulată figurează, în calitate de mandatar, fără a se anexa o împuternicire în acest sens; sub aspectul îndeplinirii calității de mandatar al fostului proprietar, deposedat potrivit notificării, nu se face nici o precizare cu privire la gradul de rudenie, iar actele de stare civilă depuse la dosar nu fac dovada vocației succesorale.
Referitor la notificare, se arată că au fost anexate extrasele nr. 668 și nr. 628, cuprinzând imobilele identificate sub nr. 302 curte și casa în suprafață de 3.606 mp. nr. topo. 303 - casa și curte intravilan în suprafață de 1.079 mp.; nr. top. 304 grădină în suprafață de 7.231 mp. însă din aceste extrase nu rezultă persoana fostului proprietar, respectiv persoana de la care au fost preluate aceste imobile de către Statul Român, iar extrasele trimise instituției cuprind mențiuni în limba maghiară netraduse.
În plus, se mai arată că în dispoziția atacată se constată lipsa identificării imobilului ce face obiectul restituirii sub aspectul precizării suprafeței de teren, a precizării vecinătăților, numerelor topo. Și cărților funciare, iar din înscrisurile aferente dosarului de retrocedare nu rezultă care era situația imobilului la data emiterii dispoziției și nici dacă la data preluării au fost acordate și încasate despăgubiri de persoana expropriată.
Demersul astfel motivat este întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 340/2004, Legea nr. 10/2001, nr.HG 498/2003.
Față de prezentarea generală a temeiului de drept și susținerile din recurs, Curtea a solicitat apărătorului intimatei în ședința din 25.06.2008 să precizeze care este temeiul în drept al demersului introductiv, iar acesta a precizat că Legea nr. 554/2004, art. 1 și urm. dat fiind caracterul de act administrativ al deciziei atacate.
Actul normativ evocat prin dispozițiile art. 5 alin. 2 prevede că "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară".
Or, soluțiile adoptate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005, pot fi contestate în cadrul unei proceduri judiciare potrivit disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 la secția civilă a tribunalului, iar nicidecum pe calea contenciosului administrativ.
Desigur, se afirmă de intimat că decizia are caracter administrativ și astfel ar fi cenzurabil de către instanța de contencios. Această afirmație nu poate fi primită. Actul într-adevăr are un atare caracter, însă în privința unui atare act, legiuitorul prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 a stabilit că cenzurarea legalității acestuia în situația atacării de persoana îndreptățită să se facă la secția civilă a tribunalului. Această regulă se aplică și în cazul în care decizia/dispoziția se atacă de o altă persoană decât cea îndreptățită, nefiind intenția legiuitorul și nici scopul legii de a crea pentru verificarea aceluiași act două proceduri diferite, una în fața secției civile, în situația în care decizia este atacată de persoana îndreptățită, iar alta, dat fiind aceeași decizie, dar pentru că este atacată de o altă persoană, în fața instanței de contencios. Că intenția legiuitorului a fost acea de cenzurare a deciziei indiferent de persoana ce a atacat pe calea specială în fața secției civile, rezultă fără echivoc din dispozițiile actului normativ arătat. Și aceasta este de altfel și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia IX respectiv XX când admițându-se recursul în interesul legii a statuat că, în aplicarea disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată (secția civilă) este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazulrefuzului nejustificatal entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Ca atare, concluzia ce se poate desprinde este acea că în toate situațiile atacării actului deciziei/dispoziției, indiferent de persoana ce o atacă, cât și în situația refuzului nejustificat de a răspunde,cenzurarea se face pe cale specială prev. de Legea nr. 10/2001.
Așadar, reținând cele expuse mai sus, Curtea, raportat la temeiul susținut în justificarea demersului, legea contenciosului, apreciază ca incidente disp. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, împrejurare care determină inadmisibilitatea acțiunii pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, față de cele arătate, fundamentat pe dispozițiile menționate, a disp. art. 312 art. 20, art.5 alin.2 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de Prefectul Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 647 din 11 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de PREFECTUL JUDEȚULUI.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./14.07.2008.
Jud.fonf:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
