Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.543/2008
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 515/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru reclamantă, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei la fila 9, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 17.06.2008 reclamanta a depus întâmpinare, în 3 exemplare, însoțită de decizia civilă nr. 627/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată, arătând că dispozițiile art. 143 alin. 1, lit. m din Legea nr. 571/2003 nu se aplică retroactiv situațiilor anterioare datei de 01.01.2007, astfel încât reclamanta beneficiază de scutire de la plata taxei pe valoare adăugată.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 515 din data 21.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " ", în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G și, în consecință, a fost anulată decizia nr. 87.380/19.12.2007 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și procesul-verbal de verificare pentru restituire nr. 81.179/30.10.2007; obligată pârâta G să restituie reclamantului în sumă de 3.992 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că din analiza actelor a căror anulare s-a solicitat rezultă că motivul pentru care s-a respins cererea reclamantei privind în sumă de 3.992 lei este acela că începând cu data de 01.02.2007 nu mai sunt în vigoare dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 urmare a modificărilor aduse Codului fiscal. Această interpretare, reține instanța, încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, art. 1 Cod civil, principiul egalității în fața legii instituit de art. 16 din Constituția României și cel al certitudinii juridice specifice dreptului comunitar pe care autoritățile au obligația să-l aplice în urma semnării Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană. Drepturile stabilite potrivit legii în vigoare până la data de 31.12.2006, reține instanța, sunt drepturi câștigate neputând fi afectate prin modificările aduse Codului fiscal începând cu data de 01.01.2007, iar în speță, lucrările de construcții fiind executate și efectuate în perioada în care potrivit legii în vigoare, reclamanta beneficia de scutire de la plata Aceasta deoarece operațiunile generatoare de sunt supuse legii în vigoare la data când a intervenit faptul generator și ca o consecință, și restituirea taxei este supusă legii existente la data când a intervenit acest fapt. Schimbările legislative intrate în vigoare după data de 01.01.2007 nu pot afecta drepturile și obligațiile născute în perioada în care era în vigoare o altă lege, potrivit căreia erau scutite de obligația de plată a activitățile prev. la art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003. Faptul că, reține instanța, lucrările au fost executate și facturate în perioada 2005 - 2006 însă au fost plătite o parte din cele în trimestrul III 2007 este irelevant, deoarece acestea vizează lucrări anterioare anului 2007; drepturile și obligațiile referitoare la. s-au născut în perioada 2005 - 2006, iar Codul fiscal prin prevederile sale nu impunea condiția ca prețul lucrărilor să fie achitat în trimestrul în care acestea s-au efectuat și facturat.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs pârâtele. C și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca temeinice și legale a actelor atacate.
Criticile aduse prin demersul promovat vizează faptul că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 5 din Normele de aplicare a scutirii de pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop prev. la art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr. 230/2004, dispoziții invocate în apărarea formulată în cauză.
Astfel, în dezvoltare, recurentele arată că potrivit dispozițiilor evocate, cererea de restituirea se depune de către beneficiar trimestrial, până la finele trimestrului următor celui pentru care se solicită și aceasta trebuie să cuprindă numai din facturile achitate furnizărilor/prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea. Astfel, arată recurenta, intimata putea să solicite -ul aferent lucrărilor executate și facturate până la data de 31.12.2006, cu condiția ca acestea să fie achitate în trimestrul pentru care se solicită restituirea, iar solicitarea să fie formulată până la sfârșitul trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea. Aceste cerințe, arată recurentele, sunt imperative, nerespectarea lor ducând la pierderea dreptului de restituire a
În cazul intimatei, arată recurentele, deoarece lucrările pentru care se solicită restituire efectuate în perioada 2005 - 2006 nu au fost achitate în această perioadă (-ul nu a fost plătit în perioada respectivă), organul de control în mod corect a reținut faptul că, în sumă de 3.992 lei nu mai putea fi restituit în trimestrul IV 2006. Restituirea, arată recurentele, se putea solicita în trimestrul următor, în măsura în care se îndeplinea și condiția achitării lucrărilor. Începând însă cu data de 01.01.2007, acordarea facilităților privind scutirea de aferentă acestor lucrări nu se mai aplica întrucât restituirea după data menționată nu mai are baza legală în temeiul căreia să fie efectuată.
Răspunzând celor solicitate, intimata Mănăstirea ortodoxă " Domnului" a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Astfel, se arată că se ignoră dispozițiile aplicabile cauzei, respectiv nu se ține seama că prevederile în vigoare începând cu data de 01.01.2007 nu se aplică retroactiv situațiilor și actelor anterior acestei date; drepturile stabilite potrivit legii în vigoare până la data de 31.12.2006 sunt drepturi câștigate neputând fi afectate prin modificările aduse începând cu data de 01.01.2007. În condițiile în care plata este supusă legii în vigoare la data intervenirii faptului generator, arată intimata și restituirea este supusă aceleiași legi, fiind de neconceput ca încasarea taxei să se facă după o lege și restituirea să se facă după o alta.
Mai arată intimata că este lipsit de relevanță faptul că cererea pentru restituire s-a depus în trimestrul III în condițiile în care cererea vizează restituire pentru lucrări executate și facturate în anii 2005 - 2006.
În plus, arată intimata că nu prezintă importanță împrejurările relevate de recurente deoarece plățile vizează lucrări executate și facturate în perioada 2005 - 2006; drepturile și obligațiile s-au născut în aceea perioadă, codul nu impunea condiția ca prețul lucrărilor să fie achitat în trimestrul în care acestea s-au efectuat și facturat, iar prin nu se poate adăuga sau modifica la lege și nici impune condiții suplimentare; iar faptul generator al obligației este localizat în timp înainte de modificare, astfel că este firesc ca și restituirea să se facă după legea în vigoare la data apariției faptului generator.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a prev. art. 3041.pr.civ. art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
La data de 10.10.2007, intimata a solicitat restituirea taxei pe valoare adăugată în sumă de 3.991,66 lei pentru construcția, consolidarea, extinderea, restaurarea, restabilirea lăcașului de cult.
Ulterior, la solicitări, a fost întocmit la data de 24.10.2007 procesul-verbal de verificare prin care se respingea solicitarea în considerarea că dispozițiile legale invocate cu privire la restituire nu mai sunt în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Cele reținute de organele de verificare sunt contestate de către intimată însă contestația este respinsă prin decizia nr. 87.380/19.12.2007.
Soluția a fost motivată prin acea că în baza prev. art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 aplicabile până la data de 31.12.2006, legiuitorul a emis nr. 230/2004 care în art. 5 specifica clar că cererile de restituire depuse vor cuprinde numai taxa pe valoarea adăugată din facturile achitate furnizorilor prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea; articolul menționat a fost modificat și modificările au intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007, fapt pentru care dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 aplicabile până la data de 31.12.2006 ce vizau restituirea pentru construire, reabilitare, extindere locaș de cult nu mai sunt în vigoare începând cu data de 01.01.2007 și ca atare, ținând cont de nr. 1.326/2004 emisă în aplicarea articolului evocat, se consideră că facilitățile pentru trim. II 2007 nu mai sunt în vigoare datorită modificărilor aduse de Legea nr. 343/2006.
Nemulțumită fiind, intimata s-a adresat instanței pentru anularea actului, afirmând că prin interpretarea dispozițiilor legale în această manieră se încalcă prevederile Constituției, că refuzul de a recunoaște drepturile câștigate în baza legilor în vigoare până la data de 31.12.2006 contravine principiului dreptului comunitar pe care autoritățile au obligația să-l respecte și să-l aplice în urma semnării Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană; că schimbările invocate ca fiind în vigoare după data de 01.01.2007 nu pot afecta drepturile și obligațiile născute în perioada în care era în vigoare o altă lege cu prevedea facilități fiscale, iar a accepta opinia contrară, echivalează cu a accepta teza că legea civilă retroactivează.
Față de cele reținute prin întâmpinare s-au reiterat argumentele aduse prin actele atacate și relevându-se astfel că agentul economic putea să solicite restituirea aferentă lucrărilor executate și facturate până la data de 31.12.2006, cu condiția ca acestea să fie achitate în trimestrul pentru care se solicită, iar solicitarea să fie formulată până la sfârșitul trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea, dar deoarece lucrările efectuate în perioada 2005 - 2006 nu au fost achitate în aceea perioadă, în mod corect s-a reținut de organul de control că restituirea nu se mai putea face.
Această din urmă împrejurare vizând faptul că lucrările efectuate în perioada 2005 - 2006 nu au fost achitate în această perioadă, restituirea de nu poate fi primită ca motiv deoarece la momentul la care s-a născut dreptul intimatei-reclamante de a solicita restituirea, acest drept era reglementat printr-o dispoziție legală în vigoare, iar faptul că aceasta s-a adresat cu cerere de restituire la un moment în care dispozițiile legale erau modificate, nu poate afecta, suprima un drept născut și recunoscut pentru o perioadă care în mod expres a stabilit facilitatea.
Ca atare, este lipsit de relevanță și faptul că cererea a fost depusă ulterior, în condițiile în care acesta vizează restituirea pentru lucrările executate și facturate în perioada pentru care legea prevedea un drept de restituire.
Desigur, se susține că plățile s-au făcut ulterior și că dispozițiile ordinelor emise în aplicarea prev. art. 143 Cod fiscal prevăd anumite cerințe ce nu au fost respectate. Aceste susțineri, de asemenea, nu pot fi primite întrucât se omite a se avea în vedere că drepturile și obligațiile s-au născut în anul 2005 - 2006; că prevederile codului fiscal nu impun condiția referitoare la achitarea prețului lucrărilor, iar dispozițiile ordinelor evocate nu pot adăuga sau modifica textul legii și nici impune condiții suplimentare neprevăzute de lege și aceasta întrucât potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000, ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora. În aceste condiții, invocarea mențiunilor relevate de recurente nu este pertinentă, în măsura în care adaugă la lege și nu pot da naștere la obligații valide.
Nici apărarea reiterată și ca motiv de recurs, că la data de 01.01.2007 nu mai erau în vigoare dispozițiile art. 143 nu poate fi reținută, deoarece intrarea în vigoare a modificărilor nu poate afecta un drept născut sub imperiul legii în vigoare anterior datei menționate. În plus, nu trebuie trecut neobservat că faptul generator este localizat înainte de data de 01.01.2007, astfel că este firesc ca restituirea să se facă după legea în vigoare la data apariției faptului.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că raportat la dispozițiile legale incidente hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 515 din data de 21 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./14.07.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
