Anulare act administrativ . Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1000/2009
Ședința publică din 12 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtele INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Z și INSPECȚIA B împotriva sentinței civile nr. 2330/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimatul-reclamant - -, anulare act administrativ.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 februarie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2330 din 17 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea reclamantei.A în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ (ITM) Z și INSPECȚIA B și s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal de cercetare a evenimentului nr.7272/19.11.2007, încheiat de ITM S, în partea privitoare la concluziile, respectiv constatările identificate în acest proces - verbal sub pct. m 2, 3, 4 și l5.
S-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă și excepțiile invocate în cauză, iar pârâtele au fost obligate la 10.660 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În motivare s-au reținut următoarele: Inspecția are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu art. 126 din HG nr. 425/2006 această autoritate are abilitatea legală de a aviza dosarul de cercetare întocmit de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă, ceea ce îi conferă legitimitate procesuală pasivă.
În privința procedurii prealabile tribunalul a reținut că reclamanta s-a adresat Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă și la 19 ianuarie 2008 cu o plângere administrativă, acest demers vizând procesul verbal de constatare a cauzelor accidentului din 1 noiembrie 2007, act care conține inclusiv avizul Inspecției.
Pe fond s-a reținut că, în timpul efectuării unei lucrări pentru executarea instalației de exhaustare noxe a avut loc un accident de muncă soldat cu decesul muncitorului.
La executarea lucrărilor au participat mai multe societăți comerciale, în sarcina reclamantei inspectorii de muncă reținând următoarele abateri: necoordonarea acțiunilor în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților, nerealizarea evaluării riscurilor pentru securitate și sănătatea lucrătorilor, nedesmnarea unui coordonatoi în materie de securitate și sănătate pe durata realizării lucrării și neîntocmirea unui plan de securitate și sănătate pentru șantierul unde s-a produs evenimentul.
Pentru executarea lucrării reclamanta - - a contractat cu firma, care s-a obligat să predea lucrarea în funcțiune, aceasta, la rândul ei a subcontractat cu - SRL și TRC ONSTRUCTION SRL.
S-a reținut că responsabilitatea întocmirii planului de securitatea muncii și de evaluarea a riscurilor a revenit -, iar nu -, care nu s-a angajat în vreun raport de muncă pentru efectuarea lucrării, încheind cu - nu contract cu predare "la cheie".
De asemenea, conform art. 7 din HG nr. 300/2006, desemnarea coordonatorilor în materie de sănătate și securitate în muncă se face de către beneficiar și/sau managerul de proiect, iar nu doar de către beneficiar cum a apreciat autoritatea.
Prima instanță a mai reținut că, obligațiile privind nerespectarea normelor de protecție a muncii sunt intrinseci obligațiilor vizând executarea contractului însuși atrăgând răspunderea -, care are calitatea de manager de proiect în sensul stabilit prin art. 4 pct. c din HG nr. 300/2006.
Împotriva acestei sentințe pârâtele au declarat recurs.
Pârâta Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Sad eclarat recurs înregistrat la Tribunalul Sălaj la 8 decembrie 2008, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă față de data comunicării sentinței - 21 noiembrie 2008.
Motivele pentru care se critică hotărârea primei instanțe s-au înregistrat însă tardiv, la 25 februarie 2008, devenind astfel incidente dispozițiile art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, din această perspectivă recursul fiind nul și urmând să fie respins ca atare.
Recursul pârâtei Inspecția, înregistrat la 5 decembrie 2008 ( 4 - 9) este declarat și motivat în termenul legal.
În motivarea recursului recurenta solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate ca fiind dată cu o evidentă aplicare greșită a legii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a comandat o instalație de exhaustare noxe din secția continuu, firmei SRL din Italia, care a subcontractat lucrarea către - și - TRD. SRL.
La instalarea lucrării s-a produs un accident de munca soldat cu un mort și doi răniți, cu privire la care inspectorii de muncă au încheiat procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 7272/19.11.2007 ( 21-31), în baza HG nr. 1425/2006, a cărui anulare se cere.
În urma cercetărilor cu privire la respectarea obligațiilor legale de securitate a muncii, întrucât accidentul s-a produs pe teritoriul reclamantei s-au făcut unele constatări reținute la capitolul m) din procesul-verbal.
În primul rând s-a reținut că - - nu are realizată evaluarea riscurilor pentru securitatea muncii, conform art. 7 alin. 4 lit. a din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Se va reține că această obligație derivă din lege în sarcina oricărui angajator, cu alte cuvinte, independent de producerea unui accident de muncă, chiar cu ocazia unui control de rutină al inspectorilor de muncă, această obligație a societății reclamante subzistă.
Astfel, potrivit textului de lege menționat anterior, angajatorul are obligația "să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă".
Obligația este reiterată la art. 15 alin. 1 din HG nr. 1425/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, care prevăd: "Activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii și/sau al unității sunt următoarele: 1. identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru ".
Apărarea reclamantei față de invocarea acestei obligații, însușită de către prima instanță este că această evaluare a riscurilor trebuia întocmită pentru "șantierul mobil" pe care s-a produs accidentul, numai cu privire la aceste locuri de muncă, și că obligația aceasta revenea - SRL cu care reclamanta avea încheiat un protocol.
Așa cum s-a arătat, această obligație derivă din aplicarea legii pe seama tuturor angajatorilor, independent de producerea vreunui eveniment la locul de muncă.
A doua constatare reținută de inspectorii de muncă se referă la nedesemnarea unui coordonator în materie de securitate și sănătate pe durata realizării lucrării, inexistența unui plan de securitate și sănătate pentru șantierul unde s-a produs evenimentul.
Reclamanta s-a apărat invocând prevederile HG nr. 300/2006 conform căruia toate obligațiile specifice acestui act normativ revin în mod alternativ beneficiarului sau managerului de proiect.
De asemenea s-a arătat că reclamanta nu a fost coordonatorul lucrărilor desfășurate de - SRL, ci ea a fost doar client al unor lucrări. a fost firma cu care reclamanta avea încheiat contractul, și această societate a subcontractat cu - SRL (cei trei muncitori ai săi fiind victimele) și cu - TRD. SRL (căreia îi aparținea utilajul de ridicare manipulat de operatorul )
Lucrarea urmând a fi realizată cu participarea mai multor societăți comerciale - antreprenori, subantreprenori, lucrători independenți etc. - actul normativ aplicabil este HG nr. 300/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile.
Astfel, conform art. 7 din acest act normativ "Atunci când la realizarea lucrărilor pe șantier participă mai mulți antreprenori, un antreprenor si unul sau mai mulți subantreprenori, un antreprenor si lucrători independenți ori mai mulți lucrători independenți, beneficiarul și/sau managerul de proiect trebuie sa desemneze un coordonator în materie de securitate și sănătate pe durata realizării lucrării".
Potrivit art. 4 lit. c din HG nr. 300/2006 managerul de proiect este "orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condițiile legii si desemnată de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea și controlul realizării lucrărilor pe șantier, fiind responsabilă de realizarea proiectului în condițiile de calitate, costuri și termene stabilite".
Așadar, numai beneficiarul poate desemna persoana managerului de proiect, or o astfel de decizie nu a fost probată în cauză.
Pe de altă parte, nu s-a făcut nici dovada desemnării - SRL în calitate de coordonator de securitate, care în lipsa unei numiri exprese nu își poate asuma legal obligații specializate în domeniul protecției muncii, iar protocolul de protecție a muncii încheiat între beneficiar și - SRL ( 39-43) nu este cel la care se referă art. 10 din HG nr. 300/2006, prin raportare la art. 54 lit.
Așadar s-a dovedit în speță că societățile implicate în lucrare nu au colaborat, astfel încât, față de cele mai sus reținute, se va constata că procesul-verbal de cercetare a evenimentului a fost legal întocmit, urmând ca, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de pârâta Inspecția B, iar sentința atacată să fie modificată în parte, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanta - -
Se vor menține dispozițiile sentinței privitoare la modul de soluționare a cererii de suspendare și a excepțiilor formulate în cauză.
Urmare celor reținute anterior cu privire la recursul declarat de pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă S, se va constata nulitatea acestuia.
Se va reține că, independent de procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 7272/119.11.2007, dar în baza constatărilor menționate în acest act, au fost încheiate mai multe procese-verbale de contravenție.
Problema care s-ar putea ridica în speță cu referire la competența materială de soluționare a celor două tipuri de acte, Curtea reține următoarele: primul proces-verbal, cel de cercetare a evenimentului este un act administrativ emis de o autoritate administrativă în vederea executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, așa cum este definit de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004. Constatările reținute în acest act pot fi contestate la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit procedurii speciale reglementate în acest domeniu.
Contravențiile constatate prin procesul-verbal de cercetare a evenimentului sunt sancționate prin încheierea celui de-al doilea tip de acte - procesele-verbale de contravenții -, în baza OG nr. 2/2001, a căror contestare se realizează prin formularea plângerii contravenționale, date în competența de soluționare a judecătoriilor.
Cum în speță s-a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare a evenimentului, litigiul a fost soluționat în mod legal de instanța de contencios administrativ competentă în primă instanță, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în recurs, conform art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de pârâta INSPECȚIA împotriva sentinței civile nr. 2330 din 17 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - - Z împotriva pârâților INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Z și INSPECȚIA
Menține dispozițiile sentinței referitoare la soluția dată asupra cererii de suspendare și asupra excepțiilor invocate în cauză.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul NSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Z împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
