Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1002/2009
Ședința publică din 12 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 1963/23.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații-pârâți PRIMĂRIA C-N - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE - SERVICIUL PERSOANE JURIDICE, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 februarie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.963 din 23.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile formulată de către pârâte și s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-
De asemenea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu cei doi pârâți.
Pe fond, acțiunea în contencios-fiscal formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Primarul Mun. C-N, a fost respinsă.
Pentru a hotărî în privința fondului cauzei, instanța a constatat că prin decizia de impunere nr. 151.652 din 20 septembrie 2007 au fost stabilite obligații de plată suplimentare în sarcina reclamantei, respectiv impozit pe teren și impozit pe construcții.
În privința construcțiilor, organul fiscal a avut în vedere nedeclararea unor majorări de valoare de către reclamantă ale impozitelor din str. -. - și P-ța -.
Referitor la data dobândirii construcțiilor, instanța de fond a avut în vedere cele menționate în decizia de impunere și a înlăturat apărările reclamantei referitoare la perioada care a trecut de la efectuarea investițiilor, în sensul că ar fi mai mică de 3 ani, în condițiile în care investițiile au fost efectuate la clădiri mai vechi de 3 ani.
Referitor la obligația de plată a impozitului pe teren, tribunalul a constatat că reclamanta nu a declarat, în vederea impozitării, toate suprafețele de teren aflate în proprietatea sa scriptică și faptică, neprezentând relevanță că reclamanta nu se află în posesia efectivă a unor suprafețe de teren, în condițiile în care dreptul său de proprietate este înscris în
Referitor la majorările și penalitățile de întârziere, tribunalul a constatat că decizia XI/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către reclamantă nu este incidentă în cazul raporturilor fiscale, ci doar în cadrul celor civile și comerciale.
A mai constatat instanța de fond că au fost respectate dispozițiile legale în materie, respectiv Legea nr. 210/2005 pentru calculul accesoriilor debitului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C-N, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria mun. C-N, invocând dispozițiile art. 41.pr.civ. precum și dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 215/2001.
Susține reclamanta că pârâta Primăria mun. C-N poate sta în instanță în calitate de pârâtă, deoarece are organe proprii de conducere investite prin lege cu autoritate executivă.
Referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a mun. C-N, reclamanta a arătat că admiterea excepției este nefondată, însă nu a prezentat apărări concrete în acest sens.
Referitor la impozitul pe clădiri, respectiv clădirea din P-ța -, nr. 4 - 5, reclamanta susține că organul fiscal a utilizat eronat cota de 3 % în loc de 0,75 %, iar în actele fiscale întocmite cu prilejul controlului există neconcordanțe.
În privința argumentelor pârâtului că, o clădire amortizată după efectuarea de investiții noi la ea, care îi măresc valoarea, devine neamortizată, ar putea viza perioada ulterioară și nu anterioară.
În privința impozitului pe teren, reclamanta a arătat că doar din punct de vedere scriptic figurează ca titulara dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren, care în realitate, sunt în folosința nemijlocită a unor terțe persoane.
În motivarea recursului reclamanta a detaliat aspecte legate de suprafața de 791 mp. teren aflați în folosința FINANCE C, și de suprafața de 8.997 mp. situată în str. -
Municipiul C-N, prin primar, a solicitat respingerea recursului susținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond ( 10).
Consiliul Local al Municipiului C-N a solicitat de asemenea, respingerea recursului, ( 34).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
În cond. art. 218 al. 2 pr. fisc. acțiunea în instanță este formulată de către contribuabil împotriva deciziei prin care s-a soluționat plângerea împotriva actului administrativ-fiscal."(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii"
În fața instanței litigiul se leagă între contribuabil și emitentul actelor administrative atacate.
Principalul act administrativ atacat este decizia de soluționare a contestației împotriva actului fiscal întocmit de către organul fiscal. În speță, decizia a fost emisă de către Primarul mun. C-N, iar actul fiscal a fost emis de către direcția de specialitate din cadrul Primăriei mun. C-
Primarul mun. C-N este o entitate cu personalitate juridică, iar direcția care a emis actul fiscal din cadrul primăriei nu are personalitate juridică.
Pentru a susține legalitatea actului fiscal emis și pentru pronunțarea unei soluții ce analizează actul în condiții de opozabilitate, emitentul actului înzestrat cu personalitate juridică stă în judecată în calitate de pârât.
Așa cum s-a arătat anterior, Direcția de taxe și impozite locale nu are personalitate juridică, ci este o entitate a Primăriei mun. C-N care, așa cum s-a arătat și de către instanța de fond, nu are personalitate juridică.
Reprezentarea în instanță a primăriei este realizată de către primar, entitate căreia îi este atribuită calitatea de reprezentare și care are personalitate juridică.
Astfel, potrivit art. 21 al. 1 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publiă locală unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu ele fiind subiecte juridice de drept fiscal iar reprezentarea în justiție estze asigurată de către de primar sau de președintele consiliului județean iar potrivit art. 77 din același act normativ primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumităprimăriacomunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Sub acest aspect, instanța de fond a soluționat corect excepțiile invocate.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Cu privire la impozitul pe clădiri, reclamanta invocă neregularități de calcul și omite a avea în vedere esența cauzei, respectiv obligația de plată a impozitului suplimentar pentru majorarea valorii clădirilor ca urmare a efectuării unor investiții.
Astfel s-a avut în vedere de către instanța de fond cât și de către organul fiscal disp. HCL 256/2002, care prevede o cotă de 3% de impozit pe clădire, în acord și cu disp. art. 6 al. 2 din OG 36/2002, în prezent abrogată, însă în vigoare în peroada pentru care s-a calculat impozitul datorat. Sub acest aspect, așa cum a reținut și instanța de fond, data realizării modernizărilor nu prezintă relevanță, neeavând loc reevaluare.
Această majorare de valoare a imobilului a fost avută în vedere de către organul fiscal care a procedat la recalcularea impozitului, în limitele termenului de prescripție și cu respecatare disp. pct. 55 lit. d) din HG nr. 44/2004.
De asemenea, organul fiscal a aplicat disp. art. 253 al. 6 din codul fiscal, așa cum a fost modificat prin OG nr. 83/2002, în condițiile în care reclamanta a invocat în apărare forma anterioară a acelei dispoziții legale. Principiul "tempus regit actum" a fost respectat de către organul fiscal, care în determinarea impozitului pe clădiri a avut în vedere succesiunea în timp actelor normative.
În privința impozitului pe teren, Curtea constată că obligația de plată a acestuia revine proprietarului, onf. art. 256 al. 1 fiscal, unde se arată că:"Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel."
de la plata impozitului pe teren sunt prevăzute de art. 257 fiscal, iar situațiile în care obligația de plată a impozitului revine unei alte persoane decât proprietarul sunt prev. de art. 256 al. 2 si 6 fiscal. Situația reclamantei nu se încadrează în nici una dintre situațiile de excepție reglementate de dispozițiile legale menționate anterior
Au relevat probele administrate că reclamanta este proprietara tabulară a terenurilor pentru care i s-a stabilit obligația de plată a impozitului. Atât timp cât acțiunile în revendicare inițiate de către terți, care privesc imobile aflate în proprietatea tabulră a reclamantei, nu au fost finalizate în sensul recunoașterii drepturilor de proprietate a terților față de acele terenuri, reclamanta rămâne proprietara imobilelor, chiar dacă nu le are în folosință efectivă, datorând impozit pe ele. După reglementare situației juridice a acestora, după afirmarea dreptului de proprietate a altor persoane asupra acelor suprafete de teren se v-a transfera și obligația de plată a impozitului.
Față de cele arătate anterior, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C-N împotriva sentinței civile nr. 1.963 din 23 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./06.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
