Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 987/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 987/2009
Ședința public din 12 Martie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 2163/14 noiembrie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul-reclamant, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint avocat - în reprezentarea intereselor intimatului-reclamant, lips fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz faptul c recursul este legal timbrat cu tax judiciar de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul c s-a solicitat judecarea cauzei în lips, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațial și arat c nu are cereri de formulat.
Curtea, dup deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declar închis faza probatorie și acord cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicit respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinic și legal. Contrar susținerilor din recurs, actul atacat este un act administrativ, prin emiterea acestuia s-au produs efecte juridice, reclamantul fiind lezat în dreptul su prin aceste efecte. De asemenea, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, în speț sunt întrunite condițiile prevzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executrii actului administrativ. Solicit cheltuieli de judecat constând în onorariu avocațial, conform facturii justificative depuse la fila 15 din dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civil nr.2163/14 noiembrie 2008, pronunțat în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea formulat de reclamantul împotriva pârâtului Municipiul C-N și în consecinț s-a suspendat actul administrativ nr- emis de pârât pân la soluționarea definitiv și irevocabil a dosarului nr-. A fost obligat pârâtul s plteasc reclamantului suma de 10 lei, tax judiciar de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel prima instanț a reținut c, s-a apreciat c actul administrativ a crui suspendare se solicit întrunește cerințele prevzute de art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, urmând a dispune respingerea excepției invocate.
Potrivit prevederilor art.14 pct.1 din Legea nr.554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, odat cu sesizarea în condițiile art.7 a autoritții publice care a emis actul, persoana vtmat poate s cear instanței competente s dispun suspendarea executrii actului administrativ pân la pronunțarea instanței de fond".
Din probațiunea administrat rezult c reclamantul a achitat pârâtului integral taxa anual, reprezentând abonament parcri cu chitanța nr. -/ 27.03.2008, iar acesta i-a emis abonamentul de parcare nr.41395/2008 pentru locul 9 din parcarea - -, cu valabilitate pân la 31.12.2008.
Având în vedere c reclamantul a folosit locul de parcare în baza unui abonament de parcare emis de pârât, urmare a achitrii taxei aferente, abonament cu valabilitate pân la finele anului 2008, prin msura dispus, tribunalul apreciaz c cererea promovat este justificat, întrucât este lezat în exercițiul dreptului conferit, iar pe de alt parte, îi creeaz și prejudiciu prin însși imposibilitatea folosirii, sau în caz contrar, a achitrii unor taxe substanțiale.
Faț de cele expuse, tribunalul a apreciat c în speț sunt întrunite cele dou condiții prevzute de art.14 din Legea nr.554/2004, caz bine justificat și pagub iminent și s-a dispus admiterea cererii și suspendarea actului administrativ menționat pân la soluționarea definitiv și irevocabil a dosarului nr-.
Potrivit prevederilor art.274 pr.civ. pârâtul a fost obligat s plteasc reclamantului sumele de 10 lei, tax judiciar de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul C-N solicitând trimiterea întregului dosar instanței competente, iar în temeiul art.304 pct.9, 3041și 312.pr.civ. s se admit recursul și s se modifice sentința atacat, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibil.
În motivare susține c prin cererea introductiv, reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ nr- emis de pârât, pân la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei privind anularea actului, care face obiectul dosarului nr-, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a cererii, reclamantul arata faptul ca pentru anul 2008 achitat taxa anuala reprezentând abonament parcri nr-41395/2008 cu valabilitate pana la 31.12.2008. Se mai menționeaz faptul ca prin actul nr. -/4411/08.08.2008 emis de Direcția Tehnica s-a adus la cunoștința reclamantului faptul ca i s-a anulat abonamentul de parcare începând cu data de 05.08.2008. Ca urmare a anularii abonamentului, la data de 07.10.2008, reclamantului i s-a ridicat mașina din parcarea blocului.
Prin sentința civila nr. 2163/2008 instanța de fond admite cererea si suspenda actul administrativ nr- emis de parat pana la soluționarea definitiva si irevocabila a dosarului nr-, cu cheltuieli de judecata.
Instanța de fond respinge excepția inadmisibilitții invocata de parat prin întâmpinare, considerând-o nefondata motivat de faptul ca actul atacat este un act cu caracter individual fiind emis de autoritatea publica locala in regim de putere publica in vederea executrii legii administrației publice locale, iar prin emiterea acestuia s-au produs efecte juridice in sensul modificrii raporturilor juridice inițiale.
Pe fondul cauzei Tribunalul a retinut faptul ca: "in speț sunt întrunite cele doua condiții prevzute de art.14 din Legea nr.554/2004, caz bine justificat si cauza iminenta".
Critica legalitate a si temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond sub urmtoarele aspecte:
Prin actul, a crui suspendare se solicita, reclamantului i se aduce la cunoștința faptul ca i-a fost anulat abonamentul de parcare nr. 9 din parcarea situata in str. - -.
Se învedereaz instanței de recurs ca "actul administrativ" a crui suspendare se solicita nu are calitatea de act administrativ in sensul art. 2 alin. 1lit. c din Legea nr. 554/2004, intru cat nu întrunește condițiile actului administrativ.
Nu orice manifestare de voinț a autoritții emitente este un act juridic, respectiv un act de drept administrativ, ci numai aceea fcuta in scopul producerii de efecte juridice.
Practica judiciara a consacrat aceasta idee in numeroase hotrâri prin care s-a decis ca simpla opinie a autoritții administrative nu poate fi considerata act administrativ ( a se vedea deciziile Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 902/2002, 1502/2002, 1190/2002 ).
Este posibil insa ca o manifestare de voința sa fie fcuta in scopul producerii efectelor juridice, dar legea sa nu-i recunoasc aceasta capacitate. In speț este vorba de o manifestare de voința ulterioara actului administrativ in sine -referatul prin care se anuleaz abonamentul- si care produce efectele juridice.
Menționam faptul ca in cadrul dosarului nr-, s-a respins acțiunea de anulare a actului nr- ca inadmisibila admițându-se excepția lipsei calitții de act administrativa actului atacat. Este vorba despre același act, pe care instanța de fond, in cadrul dosarului nr-, îl califica ca fiind un act administrativ in sensul art.2, a1.1, lit.
In ceea ce privește fondul cauzei, in opinia acestuia nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea actului atacat. Potrivit art.14 alin.1din Legea 554/2004 "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dup sesizarea, in condițiile art. 7, autoritții publice care a emis actul sau a autoritții ierarhic superioare, persoana vtmata poate sa ceara instanței competente sa dispun suspendarea executrii actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond." De asemenea, potrivit art. 15 alin. 1 "Suspendarea executrii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevzute la art. 14, si prin cererea adresata instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odat cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separata, pana la soluționarea acțiunii in fond."
Din coroborarea textelor de lege mai sus menționate, pentru suspendarea unui act administrativ, pe lâng cerința inițierii procedurii de anulare a actului - care poate fi in faza plângerii prealabile sau in faza judiciara este necesar a fi întrunite cumulativ dou condiții: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care altfel poate fi prevenite.
In speța insa, argumentul invocate de reclamant si reținut de instanța de fond in motivare a soluției, care justifica suspendarea actului administrativ este doar simpla aparenta de ilegalitate a actului administrativa crui executare se solicita a fi suspendata.
Mai mult decât atât, susținerea potrivit creia prin in orice moment i se poate ridica reclamantului mașina din locul de parcare, si achitarea unei amenzi in aceasta situație, nu este suficienta pentru a demonstra existenta celei de-a doua condiții: iminenta producerii unei pagube care altfel poate fi prevenite.
Altfel, s-ar ajunge la concluzia ca iminenta producerii unei pagube este prezumata in majoritatea cazurilor executrii unui act administrativ, ceea ce contravine caracterului de excepție al instituției suspendrii executrii actelor administrative, astfel cum este reglementata de Legea 554/2004.
Având in vedere aceste considerente solicit instanței admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, de suspendare a executrii actului administrativ, in principal ca inadmisibila iar in secundar ca neîntemeiat.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reține c este nefondat pentru considerentele ce se vor arta în continuare:
1. Principala problem de drept antamat în recurs vizeaz calificarea actului care face obiectul cererii de suspendare soluționat de instanța de fond.
Deși nici instanța de fond și mai apoi nici Curtea în recurs nu au legitimarea decât de a tranșa asupra cererii de suspendare, pe cale incidental este necesar a se verifica dac actul ce face obiectul cererii de suspendare are trsturile unui act administrativ. Și este așa, deoarece o atare analiz se impune prin prisma dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 invocat în fundamentarea în drept a cererii introductive.
Dispozițiile legale precizate confer posibilitatea suspendrii executrii unui act administrativ unilateral prin introducerea unei cereri se parate sau a unei cereri accesorii cererii principale de anulare a actului.
Numai într-o atare ipotez instanța de contencios administrativ poate primi competența material de tranșa asupra stoprii temporare a efectelor pe care un act administrativ unilaterala le produce ca urmare a adoptrii ori emiterii sale.
Actul a crui suspendare se solicit emis sub nr. -/4411/08.08.2008 de ctre Serviciul evidenț parcri din cadrul Direcției Tehnice a municipiului C-N reprezint în fapt comunicarea actului prin care autoritatea administrației publice locale a decis unilateral anularea abonamentului de parcare nr. 41395/2008 aferent locului de parcare nr. 9 din parcajul str. - -.
Curtea noteaz c actul respectiv conține în același timp și manifestarea de voinț a autoritții publice prin care acesta a decis c recurentul nu mai are dreptul de a folosi legal locul de parcare precizat.
Or, conform art. 2 alin. 1 lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede cactul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica în vederea executrii ori a organizrii executrii legii, dând naștere, modificând sau stingand raporturi juridice.
Deși actul administrativ unilateral cu caracter individual trebuie obligatoriu s îmbrace forma scris pentru a se putea comunica beneficiarului acestuia și pentru a putea fi opozabil terților nu se poate invoca absența actului de vreme ce singura înștiințare a existenței a unui astfel de act care îmbrac voința autoritții este adresa de comunicare.
Prin urmare, în lipsa unei precizri exprese, în lipsa unei comunicri formale a unui act administrativ strict individualizat și identificabil, trebuie s se înțeleag faptul c adresa de comunicare a manifestrii de voinț a administrației îmbrac trsturile unui astfel de act. Dac am accepta contrariul am da o prim de încurajare autoritții care oricând și în baza unei proceduri administrative netransparente ar proceda la adoptarea de acte administrative unilaterale neidentificabile de ctre cel cruia i se adreseaz și ar conduce implicit la crearea unei insecuritții a raporturilor juridice.
Or, este evident c o atare conduit se îndeprteaz de exigențele impuse de principiile de organizare și funcționare a administrației publice locale consacrate expres la art. 2 din legea administrației publice locale nr.215/2001. Nu în ultimul rând o atare conduit ar periclita și dreptul la o bun administrație, exigenț a unei administrații performante în armonie cu recomandrile și exigențele europene în materie (art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (2007)7 privind buna administrație).
Din aceast perspectiv, este firesc ca reclamantul s atace și s solicite suspendarea efectelor actului care i s-a comunicat, acesta fiind singurul instrument prin care i s-a adus la cunoștinț manifestarea de voinț a administrației, act care a considerat c-i vatm astfel drepturile recunoscute de lege.
Așa fiind, în armonie cu conținutul considerentelor de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea constat c instanța de fond a calificat corect actul în litigiu.
2. Odat stabilite trsturile și natura actului din litigiu, acela de act administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea urmeaz s verifice și criticile cu referire la legalitatea și temeinicia soluției privind suspendarea executrii acestuia.
Curtea noteaz c în armonie cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral individual atacat pe calea contenciosului administrativ de anulare nu acționeaz de drept, ca efect al intentrii unei astfel de acțiuni, ci prin parcurgerea unei proceduri judiciare prin intermediul creia instanța de fond are facultatea de a aprecia asupra oportunitții suspendrii efectelor actului administrativ.
În acest sens, legea impune analizarea existenței a dou condiții: existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente în armonie cu explicitarea acestor noțiunii de Legea contenciosului administrativ în normele sale pertinente.
Raportat la starea de fapt evocat de reclamant, la circumstanțele și normele legale în baza crora a acționat autoritatea public, Curtea consider c în mod corect instanța de fond a constatat existența unei aparențe și îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului și, totodat, a reținut corect semnificația producerii unei pagube iminente constând în localizarea unui prejudiciu material previzibil a se produce în patrimoniul reclamantului ca urmare a împiedicrii folosirii temporare a locului de parcare.
Faț de toate considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea reține c recursul promovat în cauz este nefondat și conform art. 15 alin. 2 corelat cu art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 cu aplicarea art. 20 alin. 3 din același act normativ se va respinge ca atare, cu consecința menținerii sentinței atacate.
Deoarece recurentul a fost gsit în culp procesual, cazând în pretenții, Curtea va face aplicația dispozițiilor art. 274.pr.civ. sens în care acesta va fi obligat s plteasc reclamantului intimat suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecat, reprezentând onorariu avocațial ( 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul C-N împotriva sentinței civile nr. 2163 din 14 noiembrie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Oblig pe recurent s-i achite intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecat.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
2 ex./16.03.2009
Jud.fond.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Lucia Brehar
