Anulare act administrativ . Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulate act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1025
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 B, cu sediul în B, nr. 202, împotriva sentințeinr. 80 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, asistat de avocat G, lipsă fiind pârâta recurentă și reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul corespondență de către reclamanții intimați întâmpinare.
Apărătorul reclamanților intimați - avocat G - depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare. În susținerea solicitărilor sale, învederează instanței că reclamanții au făcut dovada calității de refugiat prin înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declarațiile autentificate, respectând în totalitate dispozițiile legale, susținerea recurentei că reclamanții nu ar fi făcut această dovadă fiind neconformă cu realitatea.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava sub nr- din 11.11.2008, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, anularea Deciziei nr.1798 din 7.10.2008, ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel au arătat că au respectat în totalitate dispozițiile legale și au depus, pentru a demonstra calitatea de refugiat, declarațiile reclamanților și ale martorilor, certificatele de deces al părinților lor și, adresa nr.32 din 28.02.2007 prin care se atestă dreptul reclamanților de refugiați din de Nord, adeverința nr. 6095/8.12.2007 a Primăriei com., nr.21/28.02.2007 a Arhivelor Naționale S, adresa nr.242 din 6.04.2005 emisă de către Administrația de Stat Regiunea.
Au mai arătat în contestație că nu cunosc motivele pentru care nu s-au luat în considerare declarațiile martorilor care au confirmat atât refugiul cât și calitatea de proprietar al numiților și în anul 1940 în com..
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea contestației pentru următoarele motive:
Deoarece reclamanții nu au putut depune acte certificate de autorități ca dovadă a refugiului și a proprietății bunurilor ei au apelat la disp. art.2 al.4 teza II, fiind depuse declarațiile martorilor, și.
De asemenea, s-a depus de către reclamanți, Hotărârea nr. 1496/2992 a S, o adresă eliberată de Arhivele de Stat Regiunea în care se menționează că nu sunt date care să confirme bunurile deoarece documentele nu se găsesc în arhivă, un extras din refugiaților stabiliți în raza județului Câmpulung și o adresă eliberată de către a Arhivelor Naționale în care se menționează că și nu figurează în documentele privitoare la refugiații din nordul.
Având în vedere că în conformitate cu disp. art. 2 al.5 din nr.HG 1120/2006 imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, iar reclamanții nu au îndeplinit condițiile acestui text de lege Comisia Județeană S de aplicare a Legii nr.290/2003 a emis Hotărârea nr.20206.11.2007 prin care a respins cererea.
Pârâta a mai arătat că cu prilejul depunerii contestației la -Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 s-a depus și o adeverință eliberată de către Primăria com., din care rezultă că defuncții și au fost înregistrați în lista locuitorilor din sectorul 125 din satul, Plasa M, Raionul Câmpulung la pozițiile 543 și 544, însă nu se menționează nimic de eventuala calitate de refugiați. Mai mult, în ceea ce privește dovada proprietății bunurilor, pe lângă corespondența cu arhivele, reclamanții trebuiau să inițieze o corespondență și cu Primăria.
În concluzie pârâta a arătat că reclamanții nu fac dovada refugiului și a proprietății autorilor lor.
Prinsentința nr. 80 din 22 ianuarie 2009Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamanții și, a anulat Decizia nr.1798 din 7.10.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și a dispus să se acorde reclamanților și despăgubirile, compensațiile și celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.290/2003 pentru bunurile pe care le-au deținut autorii lor și în comuna, raion -.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 1798 din 7.10.2008 a fost respinsă contestația cu nr.6851/2007 formulată de reclamanți împotriva Hotărârii nr.202 din 6.11.2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr.290/2003. S-a reținut în decizia menționată mai sus că este insuficientă corespondența purtată de petenții și pentru dovedirea calității de refugiat, fiind necesară și o corespondență cu primăria localității de pe teritoriul actual al României unde s-au refugiat prima dată autorii, iar pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, o corespondență cu primăria localității de unde sau refugiat autorii.
Potrivit art.1 al.1 din Legea nr.290/2003, "cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi".
După cum se stipulează la art. 5 al. 1 din Legea nr.290/2003 care se coroborează cu disp. art.2 al.4 din nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cererile prin care se solicită alocarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarații a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate.
Instanța a apreciat că în cauză reclamanții au produs proba calității de refugiat prin înscrisurile depuse, coroborate cu declarațiile autentificate. Astfel, așa cum rezultă din adresa nr.6095 din 8.12.2007 și lista locuitorilor din sectorul 125, autorii reclamanților și sunt înregistrați în lista locuitorilor din sectorul 125 din satul, Plasa M, Raionul Câmpulung la pozițiile 543 și 544, datele fiind extrase din dosarul de recensământ al populației din comuna din anul 1941.
Așa cum rezultă din adresa nr.405 din 28.02.2007 a Direcției Județene Sa A rhivelor Naționale nu figurează familia și în cadrul refugiaților din perioada 1940-1947 în com., sau (fila 90). Pe de altă parte la fila 92 se află copie după din de refugiați bucovineni, stabiliți în comunele din raza județului Câmpulung în anul 1941, în care se consemnează că, născut în anul 1924 elev, vine din comuna,.
Din copiile certificatelor de deces nr.- din 2.11.1976 și - din 8.01.1981 rezultă că, născut în în anul 1895 și, născută în în anul 1899 au decedat în comuna, jud. S (fila 56). Deosebit de aceasta, din declarațiile autentificate ale reclamantului (fila 60), ale martorilor (fila 62), (fila 61), n, rezultă că și s-au refugiat din loc. la data de 27.06.1940.
Astfel, instanța a apreciat că s-a făcut dovada refugiului autorilor reclamanților, conform disp. art.5 al.1 din Legea nr.290/2003, coroborate cu disp. art.2 al.4 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 aprobate prin nr.HG1120/2006.
Privitor la bunurile imobile deținute de către autorii reclamanților, instanța a constatat că reclamanții s-au adresat Arhivelor de Stat Regiunea care prin adresa nr.242 din 6.04.2005 arată că în documentația fondului de arhivă păstrat parțial nu sunt date care să confirme bunurile lui și, iar documentele comunei pe anii 1918-1928 și anii 1925-1940 nu se găsesc în arhivă (filele 40-41).
Din declarațiile autentificate ale reclamantului (fila 115) și ale numiților (fila 113), (fila 123), (fila 124), rezultă că numitul și dețineau la data refugiului în com. una casă de 10 x 12. compusă din 3 camere, bucătărie, și hol, construită în anii 1923-1925 din lemn, acoperită cu șindrilă, cu suprafața de 200. teren construcție, anexe gospodărești: un grajd și una șură construite din lemn, acoperite cu șindrilă în anii 1923-1925, cu suprafața de 300. teren construcție împrejmuite cu gard din lemn și porți la casă și curte construite din lemn de stejar. Suprafețele de 1,30 ha teren lângă casă, din care 4000. grădină cu pomi fructiferi: meri, peri, nuci, vișini și 9000. teren arabil cultivat cu cartofi și grădină de zarzavat, 2,5 ha teren fânaț în com., cătunul " Crucii", 1,5 ha teren fânaț în com., cătunul "", 3 ha teren arabil în com., cătunul "", din care: 1 ha, 1 ha porumb, 5000. ovăz, care la data refugiului au rămas nerecoltate.
Astfel, instanța a reținut că reclamanții au dovedit, conform disp. art.5 al.1 din Legea nr.290/2003 și art.2 al.4 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG1120/2006 că autorii lor au avut bunurile menționate mai sus în proprietate, bunuri a căror proprietate poate fi dovedită prin declarație autentificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate, reiterând apărările invocate la instanța de fond, referitoare la lipsa dovezilor refugiului și proprietății autorilor după care se solicită despăgubiri.
Ca urmare, arată recurenta soluția instanței de fond privind admiterea acțiunii, se întemeiază pe greșita aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.
Examinând recursul de față, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și prin prisma art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat.
Motivele invocate de recurentă nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 4 din nr.HG 1.120/2006, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 "Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarații a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate".
Art. 2 alin. 5 din același act normativ, prevede expres: "Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar, copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente (adeverințe și certificate de arhivă) precum și traducerea acestora după caz".
Ori în speță, reclamanta intimată a respectat cerințele legale sus-menționate, depunând la dosar următoarele acte:
- Declarația proprie, în calitate de moștenitor, autentificată, pentru acordarea de despăgubiri asupra proprietății și bunurilor rămase pe teritoriul comunei, raionul - - Ucraina, în urma refugierii părinților noștri - și;
- Adresa nr. 32/28.02.2007, prin care li se atestă dreptul de refugiat din de Nord, stabilit în raza comunelor din raza județului Câmpulung, întocmită de Prefectura județului Câmpulung, în anul 1941;
- Certificatele de deces ale părinților și, născuți în comuna, raionul Ucraina și decedați în com., jud. S, unde au locuit timp de peste 355 de ani, de la data refugiului 1940 și până în anul 1976 și respectiv 1981;
- Adeverința nr. 6095/08.12.2007, eliberată de Primăria com., jud. S în care se menționează că defuncții și provin înregistrați în lista locuitorilor din sectorul 125 din satul, Plasa M, Raionul Câmpulung, la pozițiile 543 și 544;
- Declarațiile autentificate ale martorilor, n, și care confirmă atât refugierea numiților și în anul 1940 din comuna, raion cât și calitatea de proprietar al acestora asupra bunurilor mobile și imobile rămase pe teritoriul ucrainean;
- Adresa nr. 21/28.02.2007 a Comisiei Județene a Arhivelor Naționale S în care se menționează că și nu figurează în tabelele de refugiați din de Nord;
- Adresa nr. 242/06.04.2005 emisă de Administrația de Stat - Regiunea, Arhivele de Stat Regiunea prin care a comunicat că în documentele fondului de arhivă ale Primăriei Comunei, jud., pe anii 1924, 1941 - 1944, păstrat parțial, nu sunt date care să confirme bunurile lui și. Documentele Primăriei Comunei, jud., pe anii 1918 - 1923, 1925 - 1940 nu se găsesc în arhivă.
Împrejurarea că nu se mai găsesc documentele de arhivă privind bunurile proprietatea numiților și nu este de natură a se considera că intimații nu au făcut dovada pretențiilor formulate câtă vreme imposibilitatea de a procura acte au complinit-o, conform art. 2 alin. 4 din nr.HG 1.120/30.08.2006, cu declarația autentică, iar această imposibilitate au dovedit-o cu corespondența sus - prezentată, conformându-se prevederilor art. 2 alin. 5 din nr.HG 1.120/30.08.2006.
Față de argumentele de drept și de fapt sus - menționate, criticile recurentei apar ca fiind nefondate, sentința atacată fiind legală și temeinică motiv pentru care în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă recursul de față urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 B, cu sediul în B, nr. 202, împotriva sentințeinr. 80 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/15.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
