Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1036
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, cu sediul în B,-, județul, împotriva sentințeinr. 326 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Văzând că și la a doua strigare a cauzei părțile lipsesc, instanța luând act că atât pârâta recurentă prin cererea de recurs cât și reclamantul intimat prin întâmpinare au solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 22.01.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.05.2008 și până la data de 15.09.2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcționar public începând cu data de 01.05.2008 și până la data de 15.09.2008, a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești prin adresa nr. 4795/16.12.2008 i s-a comunicat că sporurile solicitate nu pot fi acordate deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă. A învederat reclamanta că drepturile solicitate sunt prev. expres la art. 31 din Legea 188/1999, că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri la dosar.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prinsentința nr. 326 din 5 martie 2009, Tribunalul Botoșani S- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a dmis acțiunea reclamantei și a bligat pârâta să-i plătească acesteia sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.05.2008 și până la data de 15.09.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.05.2008 și până la data de 15.09.2008, instanța a obligat pârâta să plătească aceste sporuri prevăzute de lege pentru această perioadă, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective, instanța de fond a reținut că prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, aceste drepturi nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Lipsirea reclamantei de aceste componente ale salariului reprezintă un prejudiciu cert atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Actualizarea sumelor solicitate pentru sumele neîncasate are natura juridică a despăgubirilor pe un criteriu unic și exact de actualizare calculat pe baze științifice, și anume rata inflație.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, criticând sentința ca fiind nelegală. În motivarea recursului pârâta a arătat că pentru salariul de bază și sporul de vechime, cuantumul este stabilit prin acte normative care reglementează anual sistemul de salarizare al funcționarilor publici, în ceea ce privește acordarea suplimentului postului acesta nu poate fi achitat deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, cu sediul în B,-, județul, împotriva sentințeinr. 326 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/03.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
