Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1035
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în orașul, sat, jud. S, împotriva sentințeinr. 569 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului -prin primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind aceasta și pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantei pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat. În susținerea concluziilor sale învederează instanței că Decizia nr. 14/2008 a nu poate fi considerată izvor de drept, că Legea nr. 142/1998 se referă și la bugetari - reclamanta fiind plătită de la bugetul de stat - dreptul de a primi aceste tichete de masă fiind valabil până la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei, respectiv la data de 18.12.2008.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 13.01.2009 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, jud. S - prin primar, obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masă conform art. 1 din Legea nr. 142/1998, a reglementărilor legale în vigoare sau echivalentul în lei, calculate la valoarea din ziua acordării, după cum a evoluat aceasta în timp, pentru perioada 01.11.2006 - 01.02.2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori".
Alineatul 2 al aceluiași act normativ prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
A mai arătat reclamanta că atât funcționarii publici cât și personalul contractual se încadrează în aceste prevederi legale.
Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept, încă de la apariția Legii nr. 142/1998, alte categorii, printre care și reclamanta, ca funcționari publici și personal contractual, sunt supuși unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale și a legii invocate.
Potrivit prevederilor art. 41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții egale, precum și în alte situații specifice.
În concluzie, reclamanta a arătat că atât timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, înseamnă că pârâta angajatoare era obligată să i le acorde de drept, chiar de la intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care pârâta nu a respectat-
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998, Legea nr. 193/2006, prevederile codului muncii, Constituția României.
Pârâta, deși legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Prinsentința nr. 569 din 26 martie 2009, Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, deoarece între ei și autoritatea publică angajatoare nu există un raport de muncă, ci un raport de serviciu. Această particularitate implică și faptul că funcționarii publici sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.
-și consimțământul pentru numirea în funcțiile pe care le ocupă, funcționarii publici au acceptat să respecte obligațiile ce decurg din acest statut, precum și faptul că libertatea contractuală este în cazul lor suplinită de legiuitor, în majoritatea situațiilor.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii.
Instanța de fond a mai arătat că în conformitate cu art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Or, prevederile Legii nr. 142/1998, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, care nu au calitatea de salariați, în accepțiunea art. 1 din acest act normativ.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. XIV din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18 decembrie 2008. Admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a statuat că dispozițiileart. 1alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că printr-o greșită interpretare a legii, instanța de fond a considerat că nu are dreptul la tichetele de masă. Recurenta a arătat că în principal Legea nr. 142/1998 se referă și la bugetari, dreptul de a primi tichete de masă este valabil până la data publicării în a Deciziei nr. 14 a respectiv la 18.12.2008, cum de altfel constant în practica judiciară a instanțelor din S s-a consacrat acest punct de vedere prin hotărâri judecătorești definitive în care s-au admis acordarea tichetelor de masă și funcționarilor publici.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Dreptul solicitat - tichete de masă - este reglementat prin Legea nr.142/1998 care în art. 1 prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte legale rezultă că acordarea tichetelor de masă se poate face ( nu este o obligație ) doar în limita bugetelor existente.
Prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați prin care și funcționarilor publici.
Art. 2 din Hotărârea nr. 5/1999 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord - angajator - salariați - prin contractele colective de muncă.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada menționării în contractul colectiv de muncă a clauzelor privind aceste alocații și nici a existenței bugetului repartizat, având în vedere și decizia nr.14/2008, în baza art. 312 Cod procedură civilă curtea, va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în orașul, sat, jud. S, împotriva sentințeinr. 569 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului -prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/02.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
