Anulare act administrativ . Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1045/CA/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr.307/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru pârâtul recurent și avocat pentru reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Susține că emiterea certificatului de urbanism se face conform planurilor urbanistice, respectiv nr.51/1996 și nr.149/2003, ori reclamantul nu a înțeles să atace aceste acte administrative, astfel că pârâtul nu poate încălca prevederile art.6 din Legea nr.50/1991 pe care reclamantul omite să o invoce în acțiune.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Susține că legiuitorul a stabilit în mod expres regimul valabilității documentațiilor de urbanism aprobate anterior intrării în vigoare a Legii nr.350/2001 art.56 alin.5. Documentația de urbanism nu a fost înnoită de 13 ani. Ori, pârâtul recurent nu a făcut din 1996 până în prezent nici un demers în vederea declarării utilității publice a terenului și exproprierii reclamantului intimat, astfel neexistând posibilitatea începerii investițiilor de extindere a b-dului - potrivit PUZ - Zona - aprobat prin nr.51/1996. În ce privește excepția lipsei calității procesuale solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere precizarea de acțiune depusă la dosar. Susține toate motivele invocate și prin întâmpinare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.307/CAF/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI A I și ca urmare s-a dispus anularea Certificatului de urbanism nr.1575/24.09.2008 emis de pârât și obligarea să emită un certificat de urbanism în scopul construirii unei locuințe familiale pe imobilul înscris în CF 33390 A I, nr.top.3687/15/17 și 387/15/18, situat administrativ în A I, str.-,
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr. 33390, AI( fila3), reclamantul este titularul unui drept de proprietate asupra terenului identificat cu nr. ord. a+1 și respectiv nr. ord. a+2, nr. top. 3687/15/17 și respectiv nr. top.387/15/18.
Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2007 sub nr. 29598, reclamantul a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism prin care să i se facă cunoscut regimul juridic, economic și tehnic al terenului, precum și lista cu avizele și acordurile necesare în vederea construirii unei locuințe pe acest teren(11).
Prin Certificatul de urbanism nr. 1575/24.09.2008 reclamantului i s-a comunicat faptul că nu i se poate elibera un certificat de urbanism care să poată fi folosit în scopul construirii unei locuințe pe acest teren deoarece el este afectat de traseul Bulevardul -, conform PUZ Zona -, aprobat prin HCL nr. 51/1996(2)
Într-adevăr, la data de 15.05.1996, Consiliul local al Municipiului A a adoptat Hotărârea nr.50 prin care a aprobat Planul Urbanistic General al municipiului A I și Planul de amenajare a teritoriului municipiului A I, conform documentației tehnice care face parte din hotărâre, precum și Hotărârea nr.51 prin care a aprobat Planul urbanistic zonal -Strada -, A I, care face parte integrantă din această hotărâre (filele 24-59).
Luând act de regimul tehnic al imobilului său, reclamantul a solicitat pârâtului, prin cererea înregistrată la Primăria municipiului AIs ub nr. 8573/18.05.2005(fila 23), efectuarea unui schimb de terenuri, însă acesta nu a fost de acord, comunicându-i acestuia, prin adresa nr. 30981/06.10.2008(fila 22), că Municipiul A I nu dispune de teren pentru a putea efectua schimbul solicitat, iar plata de despăgubiri poate fi făcută numai în baza unei documentații de expropriere, după declararea imobilului ca fiind de utilitate publică.
În aceste condiții, reclamantul a formulat acțiunea în contencios administrativ, cu privire la care prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 480 din Codul d e procedură civilă, dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit art. 481 din același act normativ prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Art. 44 alin. 2 din Constituția României stabilește că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, iar alin.3 al aceluiași articol prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
De asemenea, Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat în jurisprudența sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Raportând aceste prevederi la starea de fapt expusă anterior, instanța constată susținerile reclamantului întemeiate, întrucât atâta timp cât acest teren are regimul tehnic de teren neconstruibil, reclamantul se află în imposibilitatea de a dispune de atributele dreptului său de proprietate.
Este adevărat că în documentațiile tehnice aprobate prin hotărârile mai sus amintite parcela de teren ce constituie proprietatea reclamantului a fost afectată realizării unei lucrări de interes public, respectiv amenajării unei străzi de legătură între str. - și str. -. -, însă, deși au trecut mai bine de 10 ani de la data de la care aceste hotărâri au fost luate, nu s-a întreprins nici o măsură pentru punerea lor în practică.
Afirmațiile pârâtului că reclamantul este protejat de dispozițiile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care obligă municipiul A I ca la data realizării străzii de legătură să-l despăgubească pe reclamant nu constituie un motiv temeinic care să justifice respingerea acțiunii, întrucât nu este îngăduit ca într-o perioada atât de mare pârâtul să nu fi început formalitățile de declarare a acestei suprafețe de teren de utilitate publică, astfel încât să existe o posibilitate reală ca reclamantul să fie despăgubit.
A accepta contrariul ar însemna ca titularul dreptului de proprietate al unui imobil ar putea fi împiedicatsine diesă exercite atributele dreptului său de proprietate numai pentru ca autoritățile locale, într-un viitor incert, au în proiect o posibilă sistematizare a unei anumite zone, ceea ce nu este de conceput, deoarece se ajunge ca reclamantul să suporte o sarcină excesivă și disproporționată în raport cu mijloacele folosite și cu scopul urmărit, care este contrară dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Dreptului Omului, motive pentru care prima instanță a apreciat acțiunea ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului AIs olicitând modificarea hotărârii atacate în întregime, iar pe fondul cauzei să fie respinsă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă și neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât emiterea unui certificat de urbanism se face conform planurilor urbanistice, în speță nr.51/1966 și respectiv nr.149/2003, așa cum se prevede în Legea nr.50/1991, iar reclamantul nu a înțeles să atace aceste acte administrative de autoritate în fața instanței de contencios administrativ potrivit Legilor nr.50/1991 și nr.554/2004, reclamantul invocând ca temei de drept al acțiunii prevederile art.480 Cod civil, art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 și Constituția României, fără să invoce și Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care reglementează regimul juridic al certificatului de urbanism și să atace hotărârile consiliului local care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism.
Pârâtul mai invocă și faptul că soluționarea excepțiilor prin încheierea din 24.03.2009 este nelegală, întrucât inițial a fost pârâtă Primăria Municipiului A I și numai la al cincilea termen a fost citat Primarul Municipiului, deși reclamantul prin avocatul său a solicitat respingerea excepției și menținerea Primăriei ca pârâtă.
În drept invocă prevederile art.299, 304 și 312 Cod pr.civilă, art.20 din Legea nr.554/2004, Legea nr.215/2001 republicată, Legea nr.50/1991 republicată și nr.51/1996 și nr.149/2003.
Recursul a fost timbrat cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând prevederile legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Examinând motivul de recurs privind soluția dată excepției lipsei calității procesuale, instanța constată că este nefondat, întrucât prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 24.03.2009, reclamantul arată expres că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât Primarul Municipiului A I și nu Primăria Municipiului A
La data depunerii acțiunii de chemare în judecată, reclamantul neavând avocat și văzând că în antetul documentelor emise apare formula Primăria Municipiului A I, acesta din eroare a trecut Primăria Municipiului în loc de Primarul Municipiului, eroare pe care a îndreptat-o prin depunerea precizării de acțiune, astfel că excepția invocată de pârât în mod corect a fost respinsă prin încheierea din 24.03.2009 (fila 69).
Examinând motivul de fond în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată că recursul pârâtului este fondat, urmând să fie admis, iar sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscut solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în vederea autorizării.
Rezultă din această prevedere legală că certificatul de urbanism se eliberează de către primarul localității în conformitate cu planurile urbanistice și planurile de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii.
Întrucât prin Planul Urbanistic Zonal - aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A I nr.51/1996 și modificat prin nr.149/2003 se prevede că terenul reclamantului este afectat de traseul b-dului -, pârâtul conform prevederilor art.6 din Legea nr.50/1991 republicată a fost obligat să cuprindă în certificatul de urbanism mențiunea că nu poate fi utilizat pentru construirea locuinței, cele două hotărâri emise de Consiliul Local nefiind desființate prin altă hotărâre sau pe cale judecătorească.
Reclamantul intimat susține că zona de interdicție de construire instituită prin PUZ - - aprobată prin A I nr.51/1996 contravine art.31, 46 și 56 (5) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, însă prin acțiune nu a solicitat desființarea nr.51/1996.
Ca urmare, fiind încă în vigoare nr.51/1996 care are caracter normativ, pârâtul nu poate elibera alt certificat de urbanism care să încalce Planul Urbanistic Zonal aprobat prin această hotărâre.
Așa fiind, prima instanță prin interpretarea eronată a probelor dosarului și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, admițând acțiunea a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, astfel că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.304 pct.9 și 304/1 Cod pr.civilă, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 și 3 din același cod, recursul pârâtului se impune a fi admis, iar sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului AIî mpotriva sentinței nr.307/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI A
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
încetat activitatea,
Semn.Președintele
Curții de Apel
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
4 ex./19.10.2009
Jud.fond -
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
