Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1046/CA/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.575/CA/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, lipsind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei din partea avocatului ales al reclamantului recurent și întâmpinare din partea pârâtei intimate, din care un exemplar se comunică cu avocatul reclamantului recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată. Susține că s-a reținut reaua credință a reclamantului recurent manifestată la data de 21.09.2005 când a vândut un imobil din patrimoniul societății, situație care a condus la insolvabilitatea acesteia. De altfel, imobilul în discuție nu a fost efectiv înstrăinat ci transformat din mijloc fix în mijloc circulant, nici societatea și nici administratorul nu și-au însușit prețul, contractul încheiat în formă autentică fiind o simplă formalitate necesară întabulării. Societatea avea și are bunuri mobile și imobile care se pot executa și din care se poate îndestula pârâta intimată până la concurența sumei datorate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta H desființarea Deciziei nr.8135/2008, admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 30126/2007 emisă de pârâta. În motivarea acțiunii se arată că reclamantul nu este în culpă pentru insolvabilitatea societății, ci imobilul a fost vândut de bancă, fără a încasa contravaloarea bunului.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr.575/CA/2009 a respins acțiunea în contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamantul este administratorul și asociatul unic al firmei SRL, societate față de care s-a constatat starea de insolvabilitate, act necontestat, societatea având datorii față de bugetul de stat. Insolvabilitatea se datorează împrejuăarii că imobilul ce constituia sediul social al firmei a fost înstrăinat, în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 27 al.1 lit.b din Codul d e procedură fiscală, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale, iar culpa reclamantului reiese din faptul că la data vânzării imobilului a declarat că nu are datorii față de bugetul statului, iar societatea nu a mai putut desfășura activitate pentru a achita datoriile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că reclamantul este în culpă pentru vânzarea imobilului, deoarece acesta a fost vândut de bancă ce avea constituită ipotecă, contravaloarea bunului nefiind încasată de societate, ci de bancă. Imobilul a fost transformat din mijloc fix în mijloc circulant, iar societatea deține suficiente bunuri care pot fi valorificate pentru acoperirea creanței fiscale. Suma reținută de organele fiscale este greșită, deoarece s-a cumulat și amenda de 8.000 lei. Societatea a fost dizolvată pentru lipsă de activitate și nu pentru starea de insolvabilitate.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este legal timbrat.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, sentința fiind legala și temeinică. În cauză sunt îndeplinite condițiile privind antrenarea răspunderii, iar culpa reclamantului rezidă din împrejurarea că la vânzarea imobilului a declarat că societatea nu mai are alte datorii.
Curtea, analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul este administratorul si asociatul unic al SC SRL.
Prin procesul-verbal nr.5632/6 11 2006 încheiat de a fost constată de pârâta DGFP insolvabilitatea societății debitoare pentru suma de 59.798 lei datorată bugetului de stat. S-a apreciat că reaua-credință a reclamantului reiese din faptul că a înstrăinat imobilul în natură apartament care constituia sediul social al firmei, fără a mai achita din datoria către bugetul de stat.
Conform art.27 Codul d e procedura fiscala, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Potrivit art.28 din Codul d e procedura fiscala, pentru atragerea răspunderii solidare, organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal. Decizia aprobată constituie titlu de creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 și va cuprinde următoarele elemente:
a) Codul d e identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligației debitorului principal, precum și orice alte date de identificare;
b) numele și prenumele sau denumirea debitorului principal; Codul d e identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare;
c) cuantumul și natura sumelor datorate;
d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului principal;
e) temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii.
Codul d e procedură fiscală stabilește condițiile în care o persoană poate să raspundă solidar cu debitoarea și anume o condiție fundamentală în acest sens este reaua-credinta.
B-credință reprezintă atitudinea psihică a individului ce constă în convingerea justificată a acestuia că actele și faptele sale sunt conforme cu dreptul și morala societății la un moment dat, precum și în voința sa de a acționa cu loialitate și onestitate în raporturile juridice, fără intenția de a abuza de drepturile sale subiective și cu intenția de a respecta drepturile celorlalți. Reaua-credință este o atitudine psihică fundamentată pe fapte psihologice contrare bunei-credințe, iar în timp ce buna-credință este prezumată,reaua-credință trebuie dovedită întotdeauna.
Instanța de control judiciar analizând considerentele în fapt și în drept reținute de prima instanță de fond constată că soluția pronunțată nu are în vedere probe concludente și pertinente, ci instanța doar a prezumat reaua-credință a reclamantului.
In cauza trebuie să se facă dovada că reclamantul prin faptele sale personale si cu intenție ar fi determinat insolvabilitatea societății, prin fapte cum ar fi conducerea contabilității fictiv, ascunderea documentelor contabile, efectuarea de acte de comerț in interes personal sau folosirea bunurile societății in interes personal. În acest sens se apreciază că pentru dezlegarea în drept a cauzei este necesară efectuarea unei expertize contabile în care să se evidențieze dacă în privința vânzării imobilului ce a constituit sediul social al societății, reclamantul a avut o atitudine fundamentată pe reaua-credință și pe intenția de a frauda interesele creditorilor societății, respectiv dacă societatea a avut o contabilitatea condusa in mod real, dacă actele încheiate au fost transparente, iar mențiunile din contabilitate sunt reale sau fictive. Fraudarea intereselor societății trebuie supusa cenzurii instanței de judecata, în sensul de a analiza și a stabili dacă reclamantul a acționat cu intenția de a frauda patrimoniul societății și a determina intenționat starea de insolvabilitate. Reaua-credință trebuie dovedită cu mijloace de probă în concret, deoarece intenția nu poate fi prezumata. Necesitatea administrării acestei probe va fi pusă în discuția contradictorie a părților, cu respectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare. Instanța va administra și orice alte probe pe care le consideră concludente, pertinente și utile cauzei.
In consecință, prima instanță de fond a pronunțat soluția în baza unor prezumții și fără a manifesta rol activ în stabilirea existenței sau inexistenței intenției de fraudare a intereselor creditorilor în persoana reclamantului sau dacă acesta a acționat cu bună-credință, potrivit art. 129 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, se constata ca in cauză sunt îndeplinite cerințele art.312 din Codul d e procedura civilă,se va admite ca fondat recursul reclamantului, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.575/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția
(continuarea deciziei civile nr.1046/07.10.2009)
*
Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
încetat activitatea
Semn.Președintele
Curții de Apel
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./08.12.2009
Jud.fond -
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
