Anulare act administrativ . Decizia 1061/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1061/CA/2008
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ împotriva sentinței nr.313/CA/13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantul intimat CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL S, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantului intimat s-a depus la dosar întâmpinare.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârât și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care le expune și oral. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 313/CA/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Municipal S împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului S - Direcția Fiscală Locală și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 21419/3.05.2007 și a Deciziei nr. 54/14.06.2007, emise de către Direcția Fiscală Locală
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Ca urmare a inspecției fiscale desfășurată în perioada 21.03.2007 - 2.05.2007 de către organul de control din cadrul Direcției Fiscale Locale S s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală depus la fila 19 din dosar, prin care s-a constatat că reclamantul a desfășurat activități economice prin închirierea de spații comerciale societăților comerciale și Plast
De asemenea a realizat venituri proprii din vânzarea de bilete și abonamente pentru intrarea la bazinul de înot din
Pentru toate aceste activități s-a reținut că la data încheierii Raportului de inspecție fiscală S avea datorii față de bugetul local în sumă totală de 102.818 lei, din care 69.956 lei debit, 30.882 lei dobânzi și 1980 lei penalități.
Pe baza constatărilor făcute în Raportul de inspecție fiscală, Direcția Fiscală Locală Sae mis Decizia de impunere nr. 21419/3.05.2007, depusă la filele 17-18 din dosar, pentru suma totală de 102.818 lei.
Împotriva acestui act administrativ reclamantul Saf ormulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 54/14.06.2007 de către Direcția Fiscală Locală S din cadrul Consiliului Local al Municipiului
Având în vedere probele depuse la dosar, instanța urmează a constata că reclamantul Clubul Sportiv Municipal S este o instituție publică de subordonare centrală, respectiv o structură sportivă de drept public, care funcționează în baza legii 69/2000 a Educației Fizice și Sportului și a HG nr. 759/2003 privind organizarea și selecția, pregătirea și participarea la competiții interne și internaționale a membrilor săi, precum și administrarea bazei materiale proprii.
Baza materială a reclamantului este alcătuită din bazele sportive aflate în domeniul public al Statului și în administrarea Clubului Sportiv Municipal De aceea, pentru realizarea scopului și obiectivului de activitate, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 din HG nr. 759/2003 clubul aflat în subordinea Agenției Naționale de Sport poate desfășura și alte activități, în condițiile legii.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 69 alin. 5 din Legea nr. 69/2000 a Educației Fizice și sportului " veniturile obținute din activitățile structurilor sportive de drept public se gestionează și utilizează la nivelul structurilor respective, pentru realizarea scopului și obiectului de activitate fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat", prin buget de stat înțelegându-se atât bugetul central cât și bugetul local ( componentă a bugetului de stat).
Chiar și după adoptarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, în dispozițiile art. 250 alin. 1 se prevede în mod expres împrejurarea că nu se datorează impozit pe clădiri pentru " clădirile proprietatea statului, a unităților administrativ teritoriale sau a oricăror instituții publice cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice".
Așa cum rezultă însă din hotărârile judecătorești depuse la filele 8-15 din dosar, pentru spațiul închiriat de către reclamant societății comerciale conform contractului de închiriere nr. 403/20.11.1990, S nu a realizat nici o sumă de bani întrucât societatea " nu și-a respectat obligația contractuală de plată a chiriei" (sentința civilă 5898/2006 a Judecătoriei Sibiu ). Mai mult decât atât împotriva societății comerciale - beneficiară a contractului de închiriere - s-a formulat cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară și faliment încă din anul 2000, conform dosarului nr- al Tribunalului Sibiu.
Față de această situație se poate constata faptul că Co Laf ost în imposibilitate de a desfășura activități economiceîn spațiul închiriat și pentru neplata c/val chiriei stipulată în contractul de închiriere, acesta a fost reziliat prin sentința civilă nr. 5898/2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu, menținută prin decizia nr. 188/2007 a Tribunalului Sibiu și Decizia Curții de APEL ALBA IULIA nr. 508/2007.
În aceste condiții urmează a se constata că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 250 alin. 1 Cod fiscal în ceea ce privește exceptarea încăperilor folosite pentru activități economice de la scutirea de plata impozitului pe clădiri pentru "clădirile proprietatea statului, a unităților administrativ teritoriale".
Aceasta înseamnă că în mod eronat s-a calculat impozitul în valoare de 5142 lei pentru spațiul închiriat de reclamantul S societății comerciale Co
În ceea ce privește spațiul închiriat societății comerciale Plast, în suprafață de 23 mp aflat în incinta bazei hipice S, nu s-a dovedit în cauză nici existența unui contract de închiriere între cele două părți, nici faptul că reclamantul ar fi încasat c/val unei chirii lunare și, cu atât mai mult nici împrejurarea că spațiul închiriat a fost folosit pentru activități economice, astfel încât organul constatator să fi putut reține că față de disp. art. 250 alin.1 Cod fiscal, care prevăd că nu se datorează impozit pentru clădirile proprietatea Statului Român a unităților administrativ teritoriale sau a oricăror instituții publice, situația în speță constituie o excepție.
Aceleași texte legale sunt incidente și pentru obligația de plată a impozitului pentru bazinul, în condițiile în care în incinta acestui imobil s-au desfășurat activități doar în conformitate cu specificul clădirii, respectiv antrenamente, selecții, inițieri în vederea selecțiilor, competiții, iar veniturile obținute din intrările la bazin nu pot fi considerate că ar reprezenta o activitate economică a reclamantei, ci dimpotrivă sunt percepute pentru realizarea de venituri proprii necesare întreținerii bazei materiale.
Pe baza acestor considerente prima instanță a constatat că suma de 102.818 lei stabilită de către organele de control nu este datorată, față de prevederile legii nr. 69/2000 și Codului fiscal - legea nr. 571/2003 - astfel că s-a apreciat acțiunea ca fondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Municipiul S - Direcția Fiscală Locală, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința este nelegală și netemeinică întrucât din actele dosarului rezultă că reclamantul a realizat venituri din activități economice, astfel că datorează impozit pe clădiri și ca urmare, ținând seama și de prevederile art. 1 alin. 3 din legea nr. 571/2003, actele administrativ fiscale încheiate sunt legale.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 1 alin. 2-3 și art. 250 alin. 1 din legea nr. 571/2003 și pct. 55 lit. e din nr.HG 44/2004.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru, conform prevederilor art. 17 din legea nr. 146/1997.
Reclamantul intimat, prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este fondat, urmând să fie admis, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prima instanță a reținut că reclamantul nu a realizat venituri din activități economice prestate în clădirile proprietatea statului - aflate în administrare - astfel că, potrivit dispozițiilor art. 250 alin. 1 din Codul fiscal și Legea nr. 69/2000 nu datorează impozit pe clădiri și ca urmare se impune anularea deciziei de impunere.
Această concluzie a primei instanțe se bazează, însă, pe aprecierea și interpretarea greșită a probelor din dosar.
Astfel, impozitul pe clădirea închiriată, în sumă de 5.142 lei, este datorat, întrucât pe de o parte nu s-a demonstrat faptul că în clădirea respectivă chiriașul nu a desfășurat activitate economică, iar, pe de altă parte, chiar și în situația nedesfășurării activităților economice, contractul de închiriere nu a fost reziliat decât în anul 2007, perioadă în care reclamantul a obținut venit prin închirierea spațiilor respective.
De asemenea reclamantul începând cu anul 2002 închiriat către Plast un spațiu de 23 mp din imobilul aflat pe-, Baza hipică, în scopul efectuării de activități economice, fapt ce rezultă din contractul de închiriere nr. 680/29.07.2002 și actele adiționale anexate, astfel că și acest spațiu constituie o excepție de la scutirea prevăzută de art. 250 alin. 1 din Codul fiscal.
În ce privește Bazinul, prin adresa nr. 117/21.01.2008, reclamantul arată că în anul 2007 realizat venituri din surse proprii la Bazinul, în sumă de 287.580 lei, fapt ce denotă că și în acest spațiu s-au desfășurat efectiv activități economice.
Mai mult, faptul că în spațiile pentru care s-a calculat impozit pe clădiri, aflate în administrarea reclamantului se desfășoară activități economic, rezultă și din Declarația fiscală rectificativă nr. 4461/28.01.2008, depusă de reclamant ( fila 12 dosar recurs).
Nici motivul reținut de prima instanță în sensul că reclamantul nu datorează impozit pe clădiri, întrucât este scutit conform prevederilor art. 69 alin. 5 din legea nr. 69/2000, nu este întemeiat, deoarece, conform prevederilor art. 1 alin. 3 din Codul fiscal, Legea nr. 571/2003, în materie fiscală dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict între acestea, se aplică dispozițiile Codului fiscal.
Așa fiind, în cauză este îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și ca urmare, în baza art. 312 alin. 3 din același cod, recursul pârâtului se impune a fi admis ca fondat, iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admis recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ împotriva sentinței nr.313/CA/13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția de contencios administrativ și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL S în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./ 2ex./18.11.2008
Jud. fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
