Anulare act administrativ . Decizia 107/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 107
Ședința publică din 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI LEGII NR. 290/2003 împotriva sentinței civile nr. 610/13.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 14.01.2010.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 anularea Deciziei nr.2277/14.11.2008 și a Hotărârii Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 nr.3776/03.10.2008 și obligarea pârâtelor să emită acte administrative prin care să acorde compensații/despăgubiri pentru bunurile enumerate în din 09.09.1940 și Situația de avere imobilă rurală a locuitorului /20.02.1942, întocmită de Comisia mixtă Româno-.
Prin sentința civilă nr.610/13.02.2009 Tribunalului București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr- au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B, a fost admisă acțiunea formulată, anulată decizia nr. nr.2277/14.11.2008 a și Hotărârea Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 nr.3776/03.10.2008 și obligate pârâtele să emită acte administrative prin care să acorde compensații/despăgubiri pentru bunurile enumerate în din 09.09.1940 și Situația de avere imobilă rurală a locuitorului /20.02.1942, întocmită de Comisia mixtă Româno- de aplicare a Tratatului d l Craiova din 07.09.1940.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență, că în mod nelegal au fost reduse compensațiile cuvenite moștenitorilor, defunctului pentru bunurile enumerate în din 09.09.1940 și Situația de avere imobilă rurală a locuitorului /20.02.1942, întocmită de Comisia mixtă Româno- de aplicare a Tratatului d l Craiova din 07.09.1940 pentru motivul că acesta a fost despăgubit în urma recolonizării sale în România, în baza contractului de vânzare-cumpărare prin care Statul Român a vândut colonistului un teren în suprafață de 10 ha, situat în com. Deal Județul T și un imobil compus din 2 camere, o sală și teren intravilan 4.800 mp, pentru prețul de vânzare de 2821,79 lei, pe care colonistul se obliga să îl plătească în 10 rate egale anuale.
Instanța a reținut că motivul diminuării compensațiilor prin Decizia nr.2277/14.11.2008 și Hotărârea Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 nr.3776/03.10.2008 este nefondat, întrucât pârâta nu a făcut dovada că autorul defunct a fost recolonizat în com. Deal Județul T și că ar fi primit în compensare pentru bunurile abandonate în Bulgaria bunuri conform contractului de vânzare-cumpărare din 1947, atât timp cât din conținutul contractului de vânzare-cumpărare rezultă că autorul defunct a cumpărat terenul și imobilul pentru prețul de vânzare de 2821,79 lei, contractul fiind cu titlu oneros, existând chiar posibilitatea ca autorul reclamantului să fi achitat în avans unele rate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI LEGII NR. 290/2003.
Pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a criticat sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, la emiterea Hotărârii nr. 3776/03.10.2008 Comisia a avut în vedere prevederile art.3 din Legea nr.9/1998 potrivit cărora, în cazul în care anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite de art.2.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1947 fost încheiat în condițiile respectării prevederilor Legii nr.766/1941, potrivit căreia se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria, soldul respectiv reprezentând datoria față de Statul român ce urma a fi achitată de acesta în 10 rate anuale, egale, începând cu anul 1950.
Mai mult, autorul recolonizat a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 1948 în condițiile art.14, declarând că prin semnarea acestui contract a luat în posesiune imobilul și locul de casă, recunoaște exactitatea întinderii și renunță la orice pretențiune în viitor față de statul român, obligându-se să respecte toate condițiunile impuse prin legea asupra colonizării din 25 04.1940.
În art.1 din Decretul nr.553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.
De asemenea, INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI Baa rătat în recursul său că în mod greșit instanța de fond a respinse excepția lipsei calității procesuale pasive, Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 fiind titularul raportului juridic dedus judecății, chiar dacă funcționează în cadrul Instituției Prefectului Municipiului
În recursul său recurenta-pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI LEGII NR. 290/2003 a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția de inadmisibilitate, întrucât obiectul controlului instanței de contencios administrativ este decizia și nu hotărârea Comisiei.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prim prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că această neacordare a compensațiilor, întrucât autorul reclamanților a fost despăgubit la intrarea în țară, este nelegală, neexistând nici o dovadă că încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile Legii colonizării s-a făcut cu titlu de despăgubire pentru bunurile rămase pe teritoriul statului bulgar, urmare a aplicării Tratatului d l Craiova din 07.09.1940.
Contractul de vânzare cumpărare este cu titlu oneros, ceea ce presupune și plata unui preț în sarcina cumpărătorului de la acea vreme, de 282.000 lei care urma să fie achitat fără dobândă de colonistul cumpărător și urmașii săi în termen de 10 ani începând cu data de 01.01.1950, plata făcându-se în 10 rate anulate, și nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între bunurile rămase pe teritoriul statului bulgar și încheierea acestui contract, din conținutul acestuia nerezultând că terenul primit în România se face cu titlu de reparație și în urma stabilirii unui prejudiciu suferit de autorul reclamanților.
În condițiile în care, prin decretul nr.553/1953 s-a dispus anularea sumelor care nu au fost achitate dar erau datorate statului R de către coloniștii evacuați din D de Sud, drept preț, pentru terenurile si construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate in baza Legii 766/1941, autorul reclamantului a fost "scutit" de către legiuitor sa mai achite ratele datorate prin contractul de vânzare-cumpărare, pana la împlinirea celor 10 ani stabiliți potrivit contractului.
În ceea ce privește ratele deja achitate de către coloniștii beneficiari ai decretului, legiuitorul nu aduce nici o precizare, astfel încât prețul achitat rămâne dobândit de vânzător, in absenta unei prevederi legale exprese de restituire.
Prin urmare, indiferent cât ar fi achitat autorul intimatului până la apariția Decretului nr.553/1953, efectul a fost că beneficiarii decretului nu mai aveau obligația plății acestor rate, însă această obligație era contractuală, izvorâtă dintr-un contract cu titlu oneros, care nu reprezenta o reparație pentru bunurile rămase în Bulgaria, așa cum este reglementată de Legea nr.9/1998, motivele pentru care Statul Român parte în contractul de colonizare a scutit persoanele beneficiare de restul de plată a prețului privind alte considerente.
evacuați din D de Sud, au primit terenuri si construcții în baza Legii 766/1941, încheind contracte de vânzare-cumpărare, în condiții avantajoase, având în vedere situația acestora și în scopul de a-și realiza o gospodărie în condiții facile, cu obligația de a achita prețul bunurilor ce făceau obiectul contractului, în termen de 10 ani, în 10 rate anuale, iar eventuala neplată a ratelor de către cumpărător îndreptățea vânzătorul să acționeze, în condițiile prevăzute de legea în vigoare la acea dată și de contract. În lipsă de mențiune expresă nu se poate spune că încheierea contractelor de colonizare reprezenta o despăgubire pentru bunurile rămase în Bulgaria și nu se poate aprecia că intimatului trebuie să i se diminueze compensațiile, în raport cu eventualele rate neplătite, până la scutirea la plata acestora prin decretul menționat, pentru că în acest caz nu se face dovada reparației, în concordanță cu principiile cuprinse în Legea nr.9/1998 și se face o prezumție a unui caracter simulat al contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că ar reprezenta o despăgubire pentru bunurile rămase în Bulgaria, fără să existe nici o dovadă în acest sens.
Așadar, reclamantul are dreptul la compensație potrivit Legii nr. 9/1998 întrucât bunurile primite in România de autorul acestuia au fost achiziționate cu titlu oneros, în baza unui contract sinalagmatic, eventuala neplată a unor rate anterior decretului nr.553/1953, nu afectează dreptul de despăgubiri, neexistând o legătură de cauzalitate, obligațiile având altă cauză juridică, încheierea contractului de colonizare și atitudinea ulterioară a statului de a-l scuti pentru restul perioadei de restul de preț nu poate fi prezumată ca o reparație în sensul Legii nr.9/1998, neexistând nici o dovadă a unei legături cu aceste bunuri și a stabilirii valorii acestora corespunzător cu bunurile ce au făcut obiectul contractului de colonizare.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI LEGII NR. 290/2003, Curtea îl apreciază de asemenea nefondat, întrucât reclamantul a fost vătămat atât de Hotărârea Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 nr.3776/03.10.2008, prin care i-au fost diminuate compensațiile și pe care a contestat-o în termenul prevăzut de lege cât și de Decizia nr. nr.2277/14.11.2008 a, prin care a fost respinsă această contestație și prin care nu se dispune și cu privire la validarea sau invalidarea hotărârii Comisiei Municipiului
De asemenea, este nefondat și recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI întrucât chiar dacă, Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 este titularul raportului juridic dedus judecății, întrucât este autoritatea publică emitentă, având și capacitate de drept administrativ, funcționând în cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, nu are nici o relevanță juridică faptul că în dispozitivul sentinței s-a reținut în calitate de pârâtă Instituția Prefectului Municipiului B și nu doar Comisia, întrucât obligația din hotărâre în mod evident va fi executată de către Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, competentă potrivit legii.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art. 312.pr.civ. urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, INSTITUȚIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI B și COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 ȘI LEGII NR. 290/2003împotriva sentinței civile nr. 610/13.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca nefondate.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR --- - - - -- -
GREFIER
RED.HP/HP -
2 EX.
jud fond/
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
