Anulare act administrativ fiscal. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
Ședința publică de la 14.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2279 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 17.06.2009 în dosarul nr.11223/3/CA/2009, în contradictoriu cu reclamanta - AUTO SA și cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - reclamantă - AUTO SA - prin avocat G, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI și intimata - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta - pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă; ca urmare a dispozițiilor date de instanță prin rezoluția de la fila 1 dosar.
Curtea, tudiind actele și lucrările dosarului constată că recurenta - pârâtă este instituție publică, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, motiv pentru care urmează a reveni asupra dispozițiilor date prin rezoluție, în sensul că aceasta nu va mai timbra recursul cu suma de 2 lei - taxă de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar, astfel cum s-a menționat și pe citația emisă, fiind scutită de lege.
Apărătorul intimatei - reclamante depune la dosar întâmpinare la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății, solicitând totodată ca instanța să o califice drept Concluzii.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se constata că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 214 alineat 1 pct.2, deoarece societatea pe care o reprezintă a achitat de două ori debitul principal în termenul legal, iar organele fiscale nu numai că au calculat accesorii la acesta, dar au și executat conturile societății, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la instanța de fond, cum a arătat pe larg și în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, ce a solicitat a fi calificată drept concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prinsentința civilă nr.2279/17.06.2009, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:
A admis excepția inadmisibilității capătului II de cerere din acțiune, astfel cum a fost precizată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C AUTO, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, astfel cum a fost precizată și a dispus anularea parțială a deciziei nr.305/18.09.2008 emisă de pârâta, în ceea ce privește suspendarea soluționării contestației împotriva Deciziei nr. 23/18.02.2008 emisa de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale B și a obligat pârâta să soluționeze pe fond această contestație, înregistrată la pârâtă B, sub nr. 16530/8.04.2008.
A obligat pârâta B să plătească reclamantei suma de 23.808 lei reprezentând 1/2 din cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Princerereaînregistrată, reclamanta - Transporturi Auto Astra SAa solicitatinstanței:
În principal, să dispună anularea parțială a deciziei nr.305/18.09.2008 privind soluționarea contestației sale înregistrată la DGFPMB sub nr. 16530/08.04.2008, emisa de DGFPMB Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, numai in ceea ce privește suspendarea soluționării contestației reclamantei împotriva deciziei nr. 23/18.02.2008 si obligarea paratei la emiterea unei decizii prin care sa se soluționeze pe fond contestația menționată anterior sub sancțiunea plății unei amenzi de 50 lei pe zi de întârziere, in favoarea statului R;
II. In subsidiar, anularea in tot a deciziei referitoarea la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale in anul curent nr. 23/18.02.2008, emisa de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale B pentru suma de 120.308 lei reprezentând accesorii aferente drepturilor vamale precum si anularea Procesului verbal nr. 422/09.11.2004;
III. obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Inmotivarea acțiunii reclamantaa arata în principiu, ca prin decizia nr. 23/18.02.2008 emisa de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale B pentru suma de 120.308 lei reprezentând accesorii aferente drepturilor vamale, parata emitenta a calculat in sarcina societății, pe perioada 09.11.2004- 12.02.2008 accesorii aferente drepturilor vamale stabilite prin Procesului verbal nr. 422/09.11.2004, reprezentând obligații financiare in cuantum de 141.594 lei, suma ce a fost consemnata de reclamanta la CEC, încă din 2004, tocmai pentru a evita calcularea de accesorii pana la soluționarea contestației formulate împotriva acestui act fiscal. Mai mult prin OP nr. 58/08.02.2008 reclamanta menționează ca a mai achitat încă o data aceasta suma si cu toate acestea, a fost emisa decizia nr. 23/18.02.2008 prin care au fost calculate accesorii la acest debit, in cuantum de 120. 308 lei, decizia fiind si pusa in executarea de organul fiscal care la 11.06.2008 care a extras din conturile bancare ale societății suma de 120.311,11 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva decizie nr. 23/18.02.2008 fiind astfel emisa decizia nr. 305 din data de 18.09.2008, contestată in cauză, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei pana la pronunțarea unei soluții pe latura penala si respingerea ca inadmisibila a cererii societății privind suspendarea executării acestui act administrativ fiscal.
Reclamanta a apreciat ca decizia nr. 305/18.09.2008 este nelegala si netemeinica fiind emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 214 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, întrucât in speța nu se regăsește nici unul dintre motivele expres si limitativ prevăzute de lege pentru care se poate dispune suspendarea soluționării unei contestații.
In plus, reclamă faptul că, decizia nr. 305/18.09.2008 este lovita de nulitate si pentru neîndeplinirea condițiilor de forma prevăzute de art. 43 alin. 2 Cod.pr.fiscală, rap. la art. 46 din același act normativ, întrucât menționează in mod greșit ca obiectul contestați ei ar fi decizia nr. 23/18.02.2008 si nu anularea acesteia sau obligarea la emiterea unei decizii.
Pefond reclamantaa susținut că, decizia nr. 23.18.02.2008 este nelegala si netemeinica, în condițiile in care aceasta a consemnat debitul propriu zis si nu se mai impunea calcularea accesoriilor acestuia, debit care la rândul sau a fost stabilit, de asemenea, printr-un act administrativ fiscal nelegal respectiv prin procesul verbal de control nr. 422/09.11.2004 contestat, de asemenea de societate.
Indreptau fost invocate dispozițiile art. 7, 9,13,43 alin. 2 lit. d si j, art. 46, art. 169, 214 alin. 1 lit. b si art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 rep. legea nr. -, art. 274 si art. 580ind. 3 alin. 1.pr.civ. art. 1075 si urm. Codul civil, art. 7,8 si 18 din legea nr. 554/2004, art. 77 Codul vamal, legea nr.133/1994.
In cauza a formulat întâmpinare parata Autoritatea Națională a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, având in vedere ca in mod legal a fost dispusa măsura suspendării soluționării contestație formulata de aceasta împotriva deciziei nr. 23/18.02.2008, în condițiile in care debitul in raport de care au fost calculate accesoriile menționate in respectiva decizie, stabilit prin Procesul verbal nr. 422/09.11.2004, este supus verificării pe latură penală în dosarul nr. 430/P/2003 si in raport de care organele de cercetare penala nu au comunicat organului fiscal nici o măsura privind încheierea cercetărilor.
La dosarul cauzei au fost depuse actele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate precum si sentințele civile nr. -.05.2005 si nr. 2286/25.05.2005 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII a.
La termenul din 17.06.2009parata DGFPMB, a invocat excepția inadmisibilitățiii capătului subsidiar de cerere (II),privind anularea deciziei referitoare la obligațiile fiscale, apreciind că instanța nu se poate pronunța pe fondul acestei cereri atât timp cât, soluționarea contestației a fost suspendată.
A arătat de asemenea că, anularea procesului-verbal nr. 422/2004 este inadmisibilă și a solicitat instanței să observe că anularea acestui proces-verbal care a stabilit debitului inițial, a făcut obiectul dosarului nr. 1744/3/CA/2005, în cauză pronunțându-se Sentința civilă nr. 221 - rămasă irevocabilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă solicitarea societății privind anularea procesului-verbal.
Tribunalul a reținut că, împotriva deciziei nr. 23/18.02.2008, menționată anterior, reclamanta a formulat contestatia inregistrata sub nr. 16530/08.04.2008 la DGFPMB.
Prin decizia nr. 305/18.09.2008 emisa de DGFPMB, in baza art. 214 si 215 pr.fisc. s-a dispus suspendarea solutionarii contestati ei formulate de reclamanta impotriva deciziei nr. 23/18.02.2008, pana la pronuntarea unei solutii pe latura penala, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, in conditiile legii, conform celor retinute.
S-a motivat în sensul că, întrucât organul fiscal competent nu a solutionat pe fond contestatia formulata de reclamanta impotriva acestei decizii ci doar a suspendat solutionarea acesteia, context in care la acest moment, tribunalul nu se poate pronunța pe fondul acestei decizii intrucat potrivit art. 218 pr.fisc. instanta are competenta sa verifice legalitatea și temeinicia actului si a solutiei date pe fond de organul fiscal doar dupa ce acesta analizeaza fondul contestatiei, astfel ca cererea-reclamantei este inadmisibila.
Cat priveste solicitarea reclamantei ca instanta sa dispuna anulare procesului verbal nr. 422/09.11.2004, tribunalul a reținut ca si in raport de acest act administrativ fiscal reclamanta a formulat contestatie, a carei solutionare pe fond a fost suspendata prin decizia nr. 17/2005 - emisa- DGFPMB, urmand ca organele de solutionare competente sa se investeasca cu solutionarea pe latura civila a cauzei in functie de rezolvarea laturii penale.
Aceasta decizie a fost atacata de societate la Tribunalul B - Sectia a VIIIa, iar instanta, prin sentinta civila nr. 2211/20.05.2005 a respins actiunea ca neintemeiata, sentinta ramand irevocabila prin decizia nr. 22/12.01.2006 pronuntata de - Sectia a VIII a, astfel ca sub acest aspect exista si autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, de situația menționată cu privire la soluționare contestației formulate de reclamanta împotriva acestui act administrativ fiscal si pentru aceleași considerente expuse si in cazul pronunțării pe fond asupra deciziei nr. 23/18.02.2008, tribunalul a constatat ca cererea reclamantei in acest sens este, de asemenea, inadmisibilă, la acest moment, întrucât in cauza nu s-a făcut dovada finalizării cercetării penale si implicit nici a soluționării pe fond de către organul fiscal competent, a contestației care vizează legalitatea si temeinicia procesului verbal de control nr. 422/2004.
In consecință, tribunalul a admis excepția inadmisibilității capătului II de cerere din acțiune, astfel cum a fost precizat, respingându-l ca atare.
In acest context,tribunalul a analizat pe fonddoar solicitarea reclamantei de a se dispune anularea parțială a deciziei nr, 305/18.09.2008 privind soluționarea contestației sale înregistrata la DGFPMB sub nr. 16530/08.04.2008, emisa de DGFPMB- Serviciul de Solutionare a Contestatiilor, numai in ceea ce priveste suspendarea solutionarii contestatiei reclamantei impotriva deciziei nr. 23/18.02.2008 si obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se solutioneze pe fond contestatia mentionata anterior sub sanctiunea platii unei amenzi de 50 lei pe zi de intarziere, in favoarea statului
In raport de acest petit, din probele administrate in cauza, tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 305/18.09.2008, parata DGFPMB, a dispus printre altele si suspendarea solutionarii contestatie reclamantei formulata impotriva deciziei nr. 23/18.02.2009 prin care au fost stabilite in sarcina acesteia accesorii aferente drepturilor vamale stabilite prin procesul verbal nr. 422/09.11.2004, pentru perioadei 09.11.2004- 12.02.2008, in suma totala de 120.308 lei.
In motivarea masurii dispuse organul fiscal, a invocat dispozitiile art. 214 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, unde se prevede ca organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata solutionarea cauzei cand. "solutionarea cauzei depinde in tot sau in parte de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati".
Pentru a face aplicarea acestui text de lege, in principiu, s-a retinut, asa cum s-a mentionat si anterior, cu ocazia solutionarii exceptiei inadmisibilitatii, ca debitul in raport de care au fost calculate accesoriile cuprinse in decizia nr. 23/18.02.2009, a fost ~stabilit prin procesul verbal de control nr. 422/2004, act fiscal contestat de reclamanta prin cererea inregistrata sub nr. 43017/14.12.2004, insa solutionarea contestatia formulata impotriva acestuia a fost suspendata pana la solutionarea cercetarilor penale ce se intreprind in cadrul dosarului nr. 430/P/2003.
Întrucât, până în momentul de față, organul de cercetare penala nu a comunicat nici o masura privind incetarea urmaririi penale in aceasta cauza, conform art. 278 alin 3 ind.l Cod pr. fisc. organul de solutionare a contestatie a apreciat ca poate suspenda procedura de solutionare a acesteia cu privire la decizia de stabilire a accesoriilor aferente unui debit pentru care au fost sesizate organele de cercetare penala si potrivit principiului accesoriul urmeaza principalul, apreciind în acest sens ca soluționarea contestației împotriva accesoriilor depinde în tot de soluționarea contestați ei pentru debitul stabilit prin procesul verbal nr. 422/2004.
de aceste argumente, tribunalul a constatat pe de o parte că, viciile de forma invocate de rec1amanta cu privire la decizia supusa analizei nu sunt întemeiate, iar pe de altă parte, pe fond, tribunalul a reținut că, în mod corect organul fiscal a apreciat ca intre debit si accesorii reprezentate de dobanzi, penalitati de intarziere, etc, exista stransa legatura, iar consecinta logica si legal, a acestei legaturi, este ca, stabilirea accesoriilor unui debit nu se poate realiza decat prin raportare la acesta. Insa pentru a se putea face o astfel de raportare, debitul trebuie sa fie stabilit in mod cert, sa fie exigibil si susceptibil de a fi pus in executare si evident sa nu fie platit la termenul scadent.
Ori, in speta, rec1amantei i s-a stabilit in sarcina, prin decizia nr. 23/18.02.2008, plata unor astfel de accesorii, contabilizate la cuantumul de 120.308 lei, prin raportare la un debit contestat de aceasta la organul fiscal, in conditiile in care solutionarea contestatiei impotriva debitului este suspendata si care mai face si obiectul cercetarii penale inca din anul 2003, ( dosarul nr. 430/P/2003).
In ciuda incertitudinilor care planeaza asupra existentei si intinderii debitului, solutionarea contestatia impotriva deciziei de stabilire a accesoriilor acestuia, este la randul sau suspendata tocmai pe motiv ca debitul nu este cert, dar in acelasi timp organul fiscal executa conturile bancare ale rec1amantei retinand suma stabilita cu titlu de accesorii, inca din 11.06.2008, astfel cum rezulta din,extrasul de cont, aflat la fila 26 din dosar.
In aceste conditii, tribunalul a constatat ca decizia nr.305/18.09.2008 emisa de DGFPMB, de suspendare a solutionarii contestatiei rec1amantei formulat impotriva decizie nr. 23.18.02.2008, este nelegala si netemeinica si implicit vatamatoare pentru interesele reclamantei, fiind emisa cu exces de putere si cu incalcarea legii, intrucat in cauza nu se poate retine incidenta dispozitiilor legale invocate de parata DGFPMB, respectiv, art. 214 alin. llit. b din OG nr. 93/2003, in sensul ca solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati, avand in vedere ca in speta nu s-au facut dovezi in acest sens, iar ineficienta institutiilor statului, concretizata in nefinalizarea cercetarilor penale cu privire la debit si implicit nesolutionarea contestatiei formulate la organele fiscale in legatura cu existenta acestuia, nu poate atrage" sanctionarea "rec1amantei cu obligarea acesteia la plata accesoriilor acestui debit ci, impune verificarea legalitatii si oportunitatii stabilirii acestora in situatia in care debitul care reprezinta obligatia principala, este incert, ceea ce, evident, presupune solutionarea contestatie pe fond.
Totodata a respins solicitarea reclamantei de oblgare a paratei la plata unei amenzi de 50 lei pe zi de intarziere, in favoarea statului R, in caz de nesolutionare a contestatiei, intrucat pentru" stimularea" executarii hotararilor pronuntate de instanta de contencios administrativ, in termenul legal de 30 de zile, exista prevazuta o procedura speciala reglementata de dispozitiile art. 24 alin. 2 din legea nr. 554/2004, astfel ca o asemenea masura nu este oportuna la momentul pronuntarii sentintei.
În baza art.274 alin.1 rap.la art.276 cpc tribunalul a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B să plătească reclamantei suma de 23.808 lei reprezentând din cheltuielile de judecată, procent corespunzător pretențiilor încuviințate, astfel cum rezultă din ordinele de plată aflate la filele 113 și 114 din dosar.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, care a criticat hotărârea pronunțată pentru motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 09 Cod pr. civilă, solicitând în esență, admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
S-amotivatîn esență că sentința recurată cuprinde motive contradictorii și că este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recursul este întemeiat.
Din expunerea făcută mai sus, rezultă că instanța de fond a anulat parțial decizia nr.305/2008 referitor la măsura suspendării soluționării contestației fiscale împotriva deciziei de impunere nr.23/2008 cu motivarea că "ineficiența instituțiilor statului, concretizată în nefinalizarea cercetărilor penale cu privire la debit", nu poate fi imputată societății comerciale contestatoare, ceea ce este lipsit de temei legal.
Astfel, potrivit art.214 alin.1 lit.b) din Codul d e procedură fiscală, "organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când soluționarea acesteia depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".
Or, în cauză, este necontestat că prin decizia de impunere nr.23/2008 au fost stabilite obligații de plată constând în accesorii la un debit principal, în sumă de 141.594 lei, stabilit printr-un act administrativ anterior contestat la rândul său, dar a cărui soluționare a fost suspendată prin decizia 17/2005, în temeiul disp.art.214 alin.1 lit.a) din Codul d e procedură fiscală.
Mai rezultă în mod indubitabil că, decizia nr.17/2005 a fost atacată, iar prin sentința civilă nr.2211/2005 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia civilă nr.22/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, acțiunea societății comerciale a fost respinsă.
Deci, din moment ce, existența/inexistența accesoriilor depinde în mod indisolubil de existența/inexistența debitului principal, este evident că, în cauză de față sunt aplicabile, pe deplin disp.art.214 alin.2 lit.b) din Codul d e procedură Fiscală, soluționarea cauzei de față depinzând în tot de soluționarea cauzei care are ca obiect contestarea debitului principal.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B urmează a fi admis, având drept consecință și înlăturarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2279 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 17.06.2009 în dosarul nr.11223/3/CA/2009, în contradictoriu cu reclamanta - AUTO SA și cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
Modifică în parte sentința, în sensul că, respinge ca neîntemeiat capătul I de cerere, principal din acțiunea precizată și cererea de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Menține soluția capătului II de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/2ex.
3.02.2010
Tr.-09
Jud.SG
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
