Anulare act administrativ . Decizia 1070/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1070
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.545 din data de 19 martie 2007 pronunțată Tribunal B, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Rm.S, str.-,.12 B,.24, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B reprezentată de consilier juridic -, în baza împuternicirii avocațiale nr.25 din 19 septembrie 2008, lipsind intimata-reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, aflat la primul termen de judecată, și că s-a depus prin Serviciul Registratură al Instanței din partea intimatei-reclamante -- Întâmpinare, după care,
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B reprezentată de consilier juridic -, având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B reprezentată de consilier juridic -, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței comerciale nr.545/2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, rejudecarea cauzei și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În susținerea sa orală arată că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia 12/2006, dar în cuprinsul motivelor de admitere nu a indicat nici un temei legal, nu a invocat textele de lege pe care se întemeiază hotărârea luată și nu a ținut cont de dispozițiile legale invocate în actul pe care la anulat, reținerile sale fiind numai în fapt, nefiind argumentate în drept.
Mai arată că reținerea potrivit căreia reclamanta a contestat decizia în sensul că nu are calitatea de asigurat, ci numai de contribuabil intră în contradicție cu dispozițiile legale care au reglementat și reglementează asigurările sociale de sănătate, respectiv: Legea nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, OUG150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări de sănătate și Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Motivează în continuare că instanța de fond reține în mod greșit că au calitatea de asigurat, cu obligațiile cuvenite, numai cei care fac dovada plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar reclamanta nu ar fi dobândit niciodată calitatea de asigurat, deoarece nu a contribuit prin plăți declarate la Fondul Unic de Asigurări de Sănătate, deoarece s-ar putea înțelege că numai cetățenii români care plătesc cel puțin o dată contribuția de asigurări de sănătate devin asigurați.
Motivarea reclamantei că nu ar avea calitatea de asigurat nu trebuia reținută de instanța de fond, deoarece asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și au la bază principiul participării obligatorii la plata contribuției de asigurări de sănătate, iar calitatea de asigurat și plata contribuției sunt condiționate de calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară, care este singura condiție pentru dobândirea calității de asigurat, rezultând astfel că "calitatea de asigurat încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România, cu decesul sau declararea judecătorească a morții asiguratului".
Mai menționează că drepturile de asigurare încetează după trei luni de la ultima plată a contribuției, instanța de fond confundând calitatea de asigurat cu drepturile de asigurare.
Susține astfel că argumentele de natură legală invocate de reclamantă nu au aplicabilitate în cauză, respectiv prevederile art.19 din Normele Metodologice de aplicare secțiunii a 5-a din cap.I din OG nr.86/2003, aprobate prin Ordinul 1644/2003, acest text de lege făcând referire la persoanele fizice asigurate pe baza de declarație/contract de asigurare socială conform Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și asigurări sociale.
Mai arată că intimata-reclamantă ar fi susținut că nu avea contract cu casa de pensii și că s-ar fi omis anumite prevederi legale (art.6.1. din OUG nr.150/2002 și art.213.1 din Legea nr.95/2006 ), uitând să precizeze că acestea se pot aplica în cazurile clar stabilite: asiguratul să nu aibă alte venituri, etc. Astfel intimata era obligată, conform dispozițiilor art.53(2) din OUG nr.150/2002, să plătească, pe baza unei declarații de asigurare în vederea stabilirii și achitării, o contribuție de 6,5%.
Depune concluzii scrise și menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.545 pronunțată la data de 19 martie 2007, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B și a anulat decizia nr.12 din data de 11 octombrie 2006 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta este asociat unic al SC SRL B, calitate în care obține venituri din dividentele încasate anual, și că prin decizia nr.808/17.08.2006 pârâta Casa Județeană de Pensii B, i-a stabilit reclamantei ca obligație de plată, suma de 1521 lei, reprezentând contravaloarea asigurărilor de sănătate și penalizări aferente acestei sume.
Contestând această decizie, în sensul că nu are calitatea de asigurat, ci numai de contribuabil, i-a fost respinsă contestația prin decizia nr.12/11.10.2006, pârâta motivând că reclamanta avea obligația legală să-și declare veniturile, iar în baza acestei declarații să i se stabilească suma cuvenită asigurărilor de sănătate. Aceiași pârâta însă, recunoaște neechivoc faptul că calitatea de asigurat, cu obligațiile cuvenite, o dobândesc cei care fac dovada plății contribuției la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și în această calitate au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale.
Instanța de fond, văzând cele două susțineri, a constatat faptul că reclamanta - nu a dobândit niciodată calitatea de asigurat, întrucât nu a contribuit prin plăți declarate la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, astfel că sub acest aspect respingerea contestației formulate a fost o măsură vădit nelegală și netemeinică, susținută de texte de lege care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, motiv pentru care a admis cererea formulată și a dispus anularea Deciziei nr.808/17.08.2006, ca nelegală și netemeinică, precum și a actelor subsecvente acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului arată că reclamanta a solicitat instanței de fond anularea deciziei nr.12/2006 privind soluționarea contestației formulată împotriva unui act administrativ - Decizia nr.808/13.09.2006 - referitoare la obligațiile de plată la fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, iar tribunalul a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei, dar hotărârea a fost dată fără temei legal, în cuprinsul acesteia nu s-a invocat nici un text de lege pe care s-a întemeiat. Instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile legale invocate în actul pe care îl anulează, reținerile sale nefiind argumentate în drept.
Reținerea potrivit căreia reclamanta a contestat decizia în sensul că nu are calitatea de asigurat, ci numai de contribuabil, este în totală contradicție cu dispozițiile legale care au reglementat și reglementează asigurările sociale de sănătate, această noțiune, de contribuabil, nu este prevăzută în nici unul din actele normative care s-au aplicat de la apariția asigurărilor sociale - anul 1997 și până în prezent - respectiv: Legea nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, OUG150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări de sănătate și Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, toate fiind publicate în Monitorul Oficial al României.
Mai învederează că susținerea reclamantei, care a fost reținută și de instanța de fond, nu are temei legal, în cauză fiind aplicabile alte dispoziții legale, art.1(2) din Legea nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, art. 1 (2), d) din OUG150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări de sănătate și art.208 (3) lit.e din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevăd că asigurările sociale sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, realizându-se pe baza principiilor solidarității, subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor și pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări de sănătate pentru formarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Astfel toți cetățenii români sunt asigurați, iar în această calitate au obligația plății contribuției de asigurări de sănătate, potrivit art. 211 din Legea 95/2006, iar art.211 (2) din aceeași lege, prevede "Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România". Mai mult persoana asigurată are obligația plății contribuției bănești lunare, stabilite sub forma unei cote de 6,5% aplicată asupra veniturilor realizate, dar nu mai puțin de un salariu minim pe țară lunar, dacă nu realizează venituri - art.257 din Legea 95/2006.
Astfel precizează că persoanele care nu sunt salariate, sunt obligate că comunice direct casei de asigurări alese veniturile, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5% - art.259 (4) din Legea 95/2006, iar potrivit art.216 și 261 din aceeași lege, Casele de asigurări de sănătate sunt obligate în cazul neachitării în termen, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat.
Se susține că instanța de fond a apreciat greșit că respingerea de către Casa de Asigurări de Sănătate Bac ontestației formulată de reclamantă pe cale administrativă, ar fi fost o măsură vădit nelegală și netemeinică, susținută de texte de lege care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
hotărârii nr.545/2007 pe care înțeleg să o critice, nu corespunde cu dispozitivul, instanța precizând în expozitiv că va dispune anularea Deciziei nr.808/2006 de stabilire a contribuției de asigurări de sănătate restante, pentru ca mai apoi în dispozitiv să admită acțiunea reclamantei și să anuleze decizia nr.12/2006 de soluționare pe cale administrativă a contestației.
În continuarea arată că pe fond reclamanta își motivează acțiunea prin faptul că nu este persoană asigurată, deoarece nu deține un document justificativ al calității de asigurat, CJAS B neeliberându-i un astfel de document, motivare neîntemeiată deoarece așa cu au arătat anterior toți cetățenii români, sunt asigurați, iar în această calitate au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, potrivit art.211 din Legea 95/2006, iar art.211(2) prevede: "Calitatea de asigurat și drepturile încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România".
În final, solicită conform dispozițiile invocate și a probelor din dosar, admiterea recursului, casarea sentinței nr.545/19.03.2007, rejudecarea cauzei și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, astfel cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a interpretat greșit cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal.
Se poate observa că în considerentele acesteia nu este indicat nici un temei legal, care a determinat concluzia la care s-a ajuns.
Calitatea de asigurat este generată de dispozițiile legale aplicabile în materie, mai ales că noțiunea de contribuabil, nu este prevăzută în nici o reglementare privind asigurările sociale de sănătate din 1997 până în prezent, art.1 alin.2 din Legea 145/1997 privind Asigurările Sociale de Sănătate, art.1 alin.2, lit.d din OUG 150/2002 privind Organizarea și Funcționarea Sistemului de Asigurări de Sănătate și art.208 alin 3 lit.e din Legea 95/2006 privind Reforma în domeniul sănătății, prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, realizându-se pe baza principiilor solidarității, subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor și pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări de sănătate pentru formarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Ca atare, toți cetățenii români sunt asigurați, iar în această calitate au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate în temeiul art.211 din Legea nr.95/1996 privind reforma în domeniul sănătății.
Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România, persoana asigurată având obligația plății contribuției bănești lunare, stabilită sub forma unei cote de 6,5% aplicată veniturilor realizate, dar nu mai puțin de un salariu minim pe țară lunar, dacă nu realizează venituri.
În acest sens, în temeiul art.257 alin.2 lit.e din Legea nr.95/2006, se prevede că datorează această contribuție și persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividente ca în cazul reclamantei -, asociat la o societate cu răspundere limitată.
În lumina celor învederate reclamanta intimată are calitatea de asigurat de la lege, fiind asociat unic la SC SRL B, aprecierea primei instanțe că nu a dobândit niciodată calitatea de asigurat întrucât nu a contribuit prin plăți declarate la Fondul național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este eronată și nelegală.
Instanța de fond a apreciat greșit că respingerea de către recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Bac ontestației pe cale administrativă a reclamantei este o măsură vădit nelegală și netemeinică, fiind susținută de texte de lege care nu își găsesc aplicabilitatea în speța de față. Ceea ce este important rezidă în faptul că asigurările de sănătate sunt obligatorii, toți cetățenii români sunt asigurați, iar în această calitate au obligația plății contribuției de asigurări sociale și de sănătate.
Așadar sistemul asigurărilor de sănătate este guvernat de principiul participării obligatorii la plata contribuției de asigurări de sănătate pentru formarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, obligația de plată rezidă din lege și nu din existența unui contract încheiat între părți. În acest sens sancțiunea pentru neplata contribuției nu este nedobândirea calității de asigurat sau pierderea acestei calități, ci diminuarea serviciilor medicale la care are dreptul asiguratul conform art.258 pct. 3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul Sănătății.
Față de cele precizate, potrivit prevederilor art. 304 pct.8,9 raportat la art. 312 alin.2 și 3Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, va modifica în tot sentința și va respinge acțiunea ca nefondată.
Văzând că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, potrivit căruia " Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, precum și cele formulate de alte instituții publice, când au ca obiect venituri publice".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.545 din data de 19 martie 2007 pronunțată Tribunal B, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Rm.S, str.-,.12 B,.24, județ B, și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge ca nefondată cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
- - - - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
3 ex./ septembrie 2008
ds.3563/2006 Tribunal
jud.fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120/2006
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Pohoață Maria
