Anulare act administrativ . Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR--29.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1156
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr. 348/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentei și avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind ale cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului și cu privire la motivare în fapt și în drept a deciziei de imputare, ca act administrativ.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerea deciziei contestate.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, potrivit concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei. Depune concluzii scrise și chitanță privind onorariul de avocat.
E A,
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.348/30.IV.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița, a anulat decizia nr.245/09.07.2007 și a obligat pârâta, față de reclamant la plata sumei de 1.904,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că decizia nr. 245/09.07.2007 emisă de Direcția Silvică Reșița s-a imputat reclamantului, pădurar, suma de 11.854,834 (inclusiv ), reprezentând cota parte din prejudiciul reținut prin nota de constatare nr. 1959/27.06.2007.
Prin nota mai sus menționată (fila 27-28 dosar) se arată că, în urma inspecțiilor parțiale efectuate în cantonul, gestionat de reclamant, s-a constatat existența unui nr. de 80 de cioate provenite din tăieri de arbori în afara limitelor parchetului delimitat cu pătrat, cu un volum de 297,21 mc și o valoare de 59.271,17 lei (cu ). Din prejudiciul total s-a imputat reclamantului o cotă parte, în sumă de 11.554,834 lei.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și s-a efectuat expertiza tehnică judiciară, de către expertul și asistentul expert.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de către (fila 81-91 dosar), rezultă că valoarea reală a pagubelor produse este de 23.633,93 lei produsă ca urmare a tăierii și sustragerii ilegale a 45 de arbori; restul, de 35 de arbori, a fost tăiat și valorificat în cadrul exploatării masei lemnoase de către, Com" O, astfel că valoarea acestora nu constituie prejudiciu, exploatarea acestora făcându-se legal.
La valoarea reală a pagubelor rezultată din tăierea și sustragerea ilegală a celor 45 de arbori nu s-a calculat, de către expert, întrucât potrivit Codului fiscal, această taxă este un impozit indirect datorat bugetului de stat, iar conform art. 127 alin. 3 din Codul fiscal, contestatorul nu are calitate de persoană impozabilă.
Cota parte din prejudiciul cauzat, pentru care răspunderea patrimonială revine contestatorului, în opinia expertului, este de 3.332,38 lei, calculată în baza dispozițiilor art. 271 (2) Codul Muncii.
Expertul precizează că vechimea celor 80 de cioate imputate este de 3-4 ani, menționând că 35 de cioate provin de la exploatarea legală a parchetului de către, Com", iar pentru celelalte 45 de cioate se menționează că este posibil să fi fost tăiate de aceeași societate comercială care a exploatat parchetul.
Expertul constată că tăierea arborilor din parcela 93A, parchetul 715, în număr de 35, s-a făcut în mod legal și, ca atare, valoarea acestora nu trebuia considerată prejudiciu.
Cât privește ceilalți 45 de arbori (din cei 80 imputați reclamantului), expertul apreciază că valoarea acestora trebuia recuperată de la agentul economic, Com", întrucât, toate cele 80 de cioate au vechimea de 3-4 ani, la data constatării pagubei, având aceeași vechime cu a cioatelor provenite în urma exploatării legale a arborilor în parchetul 715, parcela 93A.
Expertul menționează că, la data reprimirii parchetului (27.05.2005), pârâta avea obligația determinării prejudiciului, obligație pe care aceasta nu a respectat-
Cu privire la existența sau inexistența mărcii cioplite pe cioate, ambii experți au constatat că, în cazul partidei 715 s-au efectuat tăieri definitive și că, în acest caz, nu se mai marcau cu ul silvic, iar cele 80 de cioate rămase nu au avut cioplaje pe care să fie aplicată amprenta ului.
Tribunalul a reținut că, din probele administrate, rezultă că, la data constatării pagubei de către pârâtă, toate cele 80 de cioate, imputate reclamantului, au o vechime de 3-4 ani; în partida 715 s-au efectuat tăieri definitive de arbori și că niciuna din cele 80 de cioate nu poartă amprenta sau cioplaje cu amprenta ului silvic, astfel că nu se putea delimita ce arbori puteau fi exploatați sau nu, de către agentul economic, Com", care, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Codul Silvic, răspunde pentru daunele cauzate pe durata exploatării pentru parchetul primit.
Tribunalul a apreciat că, din probele administrate, nu rezultă cu certitudine vinovăția contestatorului, aspect ce profită acestuia, potrivit adagiului,in dubio pro reo".
Față de considerentele de drept și de fapt mai sus menționate, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 544/2004, tribunalul a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Reșița și a anulat decizia nr. 245/209.07.2007.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 1.904,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză, precum și contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Silvică C-S solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare recurenta critică prima instanță, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru că a apreciat greșit că vinovăția reclamantului nu a fost stabilită cu certitudine, ignorând concluziile expertizei cu privire la răspunderea materială a acestuia, deși în motivarea hotărârii pronunțate se face referire la cele două expertize întocmite în cauză.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul concluzionează la pct.7 din Concluzii că "valoarea pagubei pentru care răspunderea revine reclamantului deciziei de imputare este de 3.332,38 lei, conform precizărilor făcute în răspunsul formulat la obiectiv 3.1". La stabilirea pagubei imputabile, expertul a avut în vedere faptul că din totalul celor 80 de arbori, 35 de arbori au fost tăiați din parchet și doar 45 au fost tăiați cu depășirea limite parchetului (partida 715), valoarea acestora fiind de23.633,93 lei. Din paguba totală astfel stabilită, expertul a apreciat că răspunderea materială revine reclamantului pentru suma de 3.332,38 lei, făcând aplicarea art.217 alin.2 din Codul Muncii.
Fără să țină seama de concluziile expertizei, prima instanță și-a însușit părerea expertului asistent ales de reclamant, în sensul că se aplică în speță principiul "in dubio pro reo", neputându-se imputa pentru care nu există cu certitudine responsabilitatea reclamantului. Incertitudinea este motivată de expertul asistent prin faptul că la data de predării parchetului spre exploatare către SC Com SRL O nu s-a făcut delimitarea parchetului în teren, fiind posibil ca tăierea arborilor să se fi făcut chiar de către această societate.
Consideră eronat punctul de vedere al expertului asistent, întrucât după executarea lucrărilor de exploatare a masei lemnoase, parchetul a fost reprimit, iar în actul de reprimire nu s-a consemnat depășirea limitelor parchetului și tăierea altor arbori în afara celor destinați în cadrul parchetului de către SC Com SRL.
Există posibilitatea ca tăierea arborilor în afara limitelor parchetului să se fie realizat de către societatea comercială care a exploatat masa lemnoasă din parchet este enunțată și prin expertiza, însă nefiind dovedită în nici un fel tăierea arborilor de către societatea care a exploatat, parchetul, simpla presupunere nu poate conduce la concluzia nevinovăției reclamantului ca titular al cantonului silvic.
Pentru a nu fi angajată răspunderea reclamantului pentru tăierea arborilor cu depășirea limitelor parchetului, trebuia justificată tăierea prin procesul-verbal de contravenție sau de infracțiunea întocmit în sarcina SC COM SRL sau a altui făptuitor, trebuia consemnată în actul de reprimire a partizii nr.715 tăierea de arbori în afara limitelor parchetului, or nici unul din aceste înscrisuri nu există pentru a putea proba nevinovăția reclamantului.
Pe de altă parte, ca gestionar al cantonului silvic în care s-au tăiat arborii a căror valoare s-a imputat prin decizia contestată, reclamantul avea obligația de a justifica tăierea acestora prin procesul verbal de contravenție sau infracțiune, conform nr.15/1988 privind Regulamentul de Pază a Pădurilor. În lipsa acestei justificări, răspunderea materială revine pădurarului-titular de canton, conform art.22 din Regulament menționat, care prevede ca "pădurarii răspund material pentru arborii tăiați, scoși din rădăcini, distruși, degradați ilegal sau sustrași, pe care nu-i justifica prin procese-verbale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor".
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamantul a fost imputat prin decizia nr.245/9.VII.2007 emisă de pârâtă, reținându-se în considerentele deciziei că, se impune măsura, văzând Nota de contestare nr.1959/27.06.2007 a Biroului Forestier din cadrul direcției încheiată la Ocolul Silvic în conformitate cu măsurile stabilite prin nota de constatare nr.4711/28.05.2007 încheiată de delegații în perioada 17-27.04.2007 pentru reconstituirea apv la 715, ua 93 A% din care rezultă că s-au identificat cu nr. de 80 cioate din afara limitelor parchetului cu un volum de 297,21 mc și o valoare a pagubei de 59274,17 lei (inclusiv TVA) de care se face vinovat titularul cantonului 19 -, precum și personal tehnic de la Ocolul Silvic.
Ca temeiuri de drept ale măsurii s-au invocat prevederile art.58 alin.1 din nr.OUG59/2000, art.77 și 78 din Legea nr.188/1999 privind statutul personalului silvic și nr.HG1105/2003 privind reorganizarea Romsilva, iar la art.1 din decizie s-a menționat că suma imputată reclamantului de 11.854, 834 lei, reprezintă cota parte din prejudiciul constatat prin nota de constatare susmenționată.
Decizia de imputare analizată constituie un act de autoritate administrativă, în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, adică emis în regim de putere publică, în vederea executării legii, ceea ce presupune că un asemenea act trebuie să fie motivat în fapt și în drept pentru a se demonstra concordanța dintre constatările cuprinse în act cu legea aplicată la emiterea lui de către autoritatea publică.
În litigiul de față, fiind vorba de o decizie de imputare emisă față de un funcționar public, cu atribuții în domeniul silviculturii sunt incidente dispoziții legale din acest domeniu, și de asemenea din Codul Muncii, privind răspunderea materială.
Din conținutul deciziei atacate nu rezultă natura răspunderii reclamantului în raportat cu prevederile art.271 alin.1 din Codul Muncii, care reglementează răspunderea, când paguba a fost produsă de mulți salariați, ceea ce este incident dosarului pentru că pârâta a stabilit o răspundere pe cotă parte a reclamantului, din paguba totală și de asemenea nu rezultă modul de calcul al imputației prin raportare la art.271 alin.2 din Codul Muncii, privitor la situația când aceasta este cauzată de mai multe persoane.
Curtea mai observă că pârâta nu a menționat în decizie în ce constă vinovăția reclamantului în producerea prejudiciului prin raportate la atribuțiile sale de serviciu.
Afirmațiile din recurs referitoare la calitatea acestuia de gestionar și invocarea nr.15/1988, art.22 din Regulamentul de pază a pădurilor, nu sunt de natură să suplinească omisiunile sub acest aspect, din decizia de imputare, pentru că actul administrativ analizat de instanță, este acesta și nu motivele din recurs.
În consecință, pentru considerentele expuse, recursul pârâtei, care vizează aspecte legate de expertiza efectuată în cauză, sunt irelevante raportat la nelegalitatea deciziei de imputare, ca act administrativ, motiv pentru care recursul pârâtei se respinge ca nefondat.
Raportat la soluția dată recursului, pârâta recurentă va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimat, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Silvică C-S împotriva sentinței civile nr.348/30.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED.- 21.10.2009
Tehored. 29.10.2009/2 ex.
Prima instanță: C-
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Diana Duma
