Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1127/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1127
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursuile formulate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 556/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat, în reprezentarea pârâtelor recurente consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea sentinței recurente, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.556/18.2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia nr- emisa de T, decizia de impunere nr.53764/2007 și raportul de inspecție fiscala nr.53765/2007, emise de T și a obligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în suma de 39,03 lei.
În motivare s-a reținut că prin raportul de inspecție fiscală întocmit în 09.03.2007 s-a reținut în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 28.459 lei reprezentând diferența TVA și dobânzi de întârziere, întocmindu-se în acest sens decizia de impunerea nr.53764/2007.
Împotriva acestor acte, reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr-.
În motivarea deciziei s-a reținut ca petentul a efectuat operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, este considerat ca fiind plătitor de TVA așa cum prevede si art.150 alin.1 lit.a si lit.b coroborat cu art.133 alin.2 lit.c din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
S-a mai arătat că, organul fiscal din cadrul T prin Decizia de impunere nr.53764/24.07.2007, în mod legal a stabilit obligația fiscală în sumă de 28.409 lei, reprezentând TVA plus accesoriile aferente, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată a contestației.
Împotriva acestei decizii și a actelor de impunere reclamantul a formulat contestație pe care tribunalul a considerat-o întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit declarațiilor vamale depuse la dosar pentru cele două autoturisme achiziționate, acestea au fost expediate de firma, pentru destinatarul România SRL, reclamantul figurând ca utilizator.
Deci până la terminarea contractului de leasing, reclamantul nu avea decât calitatea de utilizator, autoturismele fiind achiziționate pentru SC România SRL.
În aceste condiții, organul fiscal în mod nelegal a reținut obligația de plată a TVA în sarcina reclamantului.
Deși organul de control susține că reclamantul efectuat operațiuni care sunt cuprinse în sfera de aplicare a TVA, operațiunea de achiziționare în sistem de leasing a autoturismului nu intra în sfera de aplicare art. 126 din 571/2003 privind Codul Fiscal, reclamantul nefiind plătitor de TVA.
În consecința, tribunalul a constatat și a reținut că pârâta a procedat în mod nelegal la calculul TVA și a dobânzilor de întârziere, motiv pentru care în conformitate cu art. 18 din 554/2004 a admis acțiunea și a anulat decizia de impunere, și decizia emisă în soluționarea contestației.
În conformitate cu art. 274.proc.civ. a obligat pârâții la plata sumei de 39,03 lei reprezentând taxă de timbru către reclamant.
În cauză au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
În esență, recurentele critică prima instanță cu aplicarea art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, pentru că reclamantul a precizat prin acțiune că actele fiscale sunt nelegale motivat de faptul că atât în decizia de impunere mai sus menționată, cât și în raportul de inspecție fiscală"nu s-au precizat articolele de lege încălcate" sumele stabilite astfel în sarcina acestuia fiind rezultatul unui abuz sau a unei interpretări eronate în materie a textelor legale.
Apreciază că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegala având în vedere faptul ca deși reclamantul și-a exprimat clar motivele acțiunii, aceasta a reținut în mod greșit faptul ca operațiunea de achiziționare în sistem de leasing a autoturismului nu intră în sfera de aplicare a art.126 din Lg 571/2003 privind Codul Fiscal, concluzionând reclamantul este neplătitor de TVA, când de fapt acesta contestă faptul că organele fiscale nu au precizat temeiul de drept pe care l-a încălcat.
În acest sens, arătă faptul că, în perioada anilor 2004 2005, în baza contractelor de leasing nr.-/20.12.2004 și -/13.06.2005 reclamantul a achiziționat în regim de leasing extern doua autoturisme uzate pentru care nu a achitai TVA aferent ratelor de leasing stabilite prin contracte, astfel încât organul fiscal a stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în valoare totală de 27.409 lei reprezentând TVA și accesorii aferente întocmind astfel în sarcina petentului Decizia de impunere 3764/24.07.2007, contestată în prezent.
Contrar susținerilor formulate de către reclamant potrivit cărora organele fiscale nu au precizat prevederile legale pe care acesta le-ar fi încălcat, menționând că în cadrul raportului de inspecție fiscală, cât și în decizia de impunere dar și din decizia pronunțată de către organele fiscale în procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.544/2004, s-a specificat în mod detaliat textul de lege încălcat, respectiv art.126 din Legea nr.571/2003, art.150 coroborat cu art.133 din același act normativ cât și art.156 al.3 din același Cod Fiscal.
Totodată, este greșită reținerea din sentință privind neaplicabilitatea dispozițiilor art.126 din Codul fiscal, deși operațiunile efectuate de reclamant cad sub incidența acestui text de lege care la art.126 alin.1 prevede că în sfera de aplicare TVA se cuprind rațiunile îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plata.
b) locul de livrare al bunurilor sau de prestare al serviciilor este considerat a fi în România
c)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă așa cum este definită în sensul art.127 al. 1
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una din activitățile economice prevăzute de art.127 al.2
(2) în sfera de aplicare a TVA se cuprinde și importul de bunuri. Prin urmare consideră că întrucât reclamantul a efectuat operațiunii care sunt cuprinse în sfera de aplicare a TVA apreciază că a fost legal și corect considerat ca fiind plătitor de TVA de către organele fiscale în condițiile prevăzute de 150 al.1 lit.a lit.b corborat cu art.133 al.2 din Legea nr. 571/2003 Cod de procedură fiscală.
Cum reclamantul a efectuat operațiuni care intră în sfera de aplicare TVA trebuia să îndeplinească și obligațiile prevăzute de art.156 al.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal care stipulează faptul că: persoanelor înregistrate ca plătitori de TVA, care sunt beneficiari ai operațiunilor prevăzute de art.50 al. 1 lit.B ai art.151 al. 1 lit.B trebuiau să întocmească un decont TVA special, potrivit modelului stabilit de către Ministerul Finanțelor Publice pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizează astfel de operațiuni.
În consecință, apreciază că organele fiscale, în mod legal și corect au apreciat că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de prevederile legale aflate în vigoare, stabilind astfel în sarcina acestuia obligația fiscală în valoare totală de 28.409 reprezentând TVA și accesorii aferente acestuia, fiind emisă astfel Decizia de impunere nr.53764/24.07.2007 și respinsă contestația reclamantului în procedura prealabilă
Examinând recursurile pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și T în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr.556/18.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, se modifică în tot sentința și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pentru că:
Potrivit actelor dosarului reclamantului a achiziționat un autoturism de proveniență, în regim de leasing și prin decizia de impunere fiscală nr.53764/24.VII.2007 pârâta Administrația Finanțelor Publice Tai mpus-o la plata unui în sumă de 28.409 lei cu accesorii și prin decizia nr.641/2007 pârâta Tar espins contestația în procedura prealabilă.
Impunerea s-a întemeiat pe prevederile art.126 din Codul fiscal care prevede la alin.1 că, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi În România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoana impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
2) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde și importul de bunuri."
Art.150 alin.1 din Codul fiscal prevede că pentru operațiunile din interiorul țării, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt:
a)persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugata, pentru operațiunile taxabile realizate;
b) beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane
impozabile stabilite in străinătate, prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c), indiferent
daca beneficiarii sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.
Art.133 alin.1 din Codul fiscal dispune că locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul își are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, in lipsa acestora, domiciliul sau reședința sa obișnuita.
2) Prin excepție de la alin. (1), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării i este considerat a fi: -
c) sediul activității economice sau sediul permanent al beneficiarului pentrucaresunt prestate serviciile sau, in absenta acestora, domiciliul sau reședința obișnuită beneficiarul" in cazul următoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operațiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile
corporale;"
Pentru operațiunile prevăzute la art. 133 alin. 2 lit. c) din Codul fiscal, locul prestării este situat in tara in care beneficiarul își are stabilit sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reședința sa obișnuită, pentru care serviciile sunt prestate, în cazul de față locul prestării este în România.
Art.156 alin.3 Cod fiscal prevede că persoanele neînregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care sunt beneficiari ai operațiunilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie să întocmească un decont de taxă pe valoarea adăugată special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizează astfel de operațiuni. Decontul se depune până la data de 25 lunii următoare celei în care a fost primită factura prestatorului sau a fost efectuată plata către prestator, în cazul plaților fără factură. Pentru operațiunile de leasing extern, decontul special se depune pana la data de 25 lunii următoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing si/sau celei in care au fost efectuate plați în avans."
Cum reclamantul a efectuat o operațiune de leasing, deci de import, cade deci sub incidența dispozițiilor legale suscitate.
Având în vedere că sentința s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor legale enumerate, se admit cererile pârâtelor, modificându-se sentința, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă și drept urmare acțiunea se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.556/18.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în tot sentința și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.- 21.2009
TEHORED. LC./ 30.10.2009/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
