Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1124/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1124
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Silvică a Județului CSî mpotriva sentinței civile nr. 2070/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat, pentru pârâta recurentă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului, care se comunică cu reprezentantul recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului și cu privire la motivare în fapt și în drept a deciziei de imputare, ca act administrativ.
Reprezentantul pârâtei recurente solicite admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în drept, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.2070/17.11.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică C-S, a anulat în tot cele două decizii nr.273/25.07.2007 și 277/01.08.2007 emise de către pârâtă împotriva reclamantului prin care i se impută 133.190,5 lei și respectiv 92.598,15 lei reprezentând pagubă și a obligat pârâta să plătească reclamantului 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat compensând restul cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
În motivare s-a reținut că reclamantul, angajat al pârâtei a fost titularul cantonului nr.19. În data de 18.05.2007 a fost internat de urgență la Spitalul Județean T, a ieșit din spital la 31.05.2007 așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 10 și următoarele dosar. După ieșirea din spital a fost nevoit să rămână în concedii medicale în continuare până la 31.07.2007. Pe perioada cât a fost internat în spital nu a fost înlocuit de nici un alt pădurar iar la revenirea la serviciu nu s-a încheiat nici un proces verbal de predare-primire. La 02.07.2007, a avut loc o inspecție parțială de fond sub nr.2012 iar la 24.07.2007 o alta sub nr.2291. În urma lor au fost emise cele două decizii de imputare pe care le contestă reclamantul.
Deși pârâta a invocat prin întâmpinare faptul că reclamantul nu a încunoștințat conducerea Ocolului despre incapacitatea temporară de muncă în care se găsea, instanța a reținut că acesta a făcut dovada cu documente medicale că a fost în imposibilitatea obiectivă de a încunoștința pârâta pe loc fiind internat de urgență. Însă, la 01.06.2007 s-a prezentat la Ocolul Silvic și a depus certificatul de concediu medical - fila 13 dosar anunțând conducerea ocolului silvic și cu toate acestea predarea-primirea cantonului a avut loc abia la 19.06.2007 iar primul control parțial a avut loc abia la 02.07.2007 - fila 22 dosar.
Este real că potrivit Regulamentului de pază a pădurilor, vânatului și peștelui din apele de M - filele 166 și următoarele dosar, predarea-primirea cantonului va începe în maxim 24 de ore de la data la care se impune acest lucru, or predarea-primirea cantonului reclamantului s-a făcut cu depășirea acestui termen expres prevăzut în textul regulamentului însă nu pădurarul este în culpă pentru aceasta câtă vreme era internat în spital de urgență. Potrivit art.41 din același regulament în cazul când pădurarul este obligat să lipsească mai mult de 5 zile se va proceda la predarea-primirea cantonului, ocazie cu care potrivit art.10 din regulament dacă pădurarul nu poate participa la inspecția de fond în procesul verbal trebuie să fie cuprinși șeful de district, 2 pădurari de la cantoane învecinate și un membru major din familia titularului de canton.
Constatarea tăierii ilegale a 1551,23 mc. arbori făcută de către reprezentanții pârâtei s-a dovedit atât din expertiza efectuată de către expertul cât și de către expertul asistent. Așa cum rezultă din documentele de la filele 86 și următoarele dosar, expertul a verificat prin eșantionaj o parte din cioate și a stabilit în răspunsul 611 fila 87 că nu se mai pot imputa estimate prin prezenta expertiză ca fiind de 5 ani și mai vechi deoarece aveau la data constatării peste 3 ani.
Potrivit art.85 alin.3 privind statutul funcționarului public termenul de prescripție general de 3 ani funcționează și pentru prejudiciile create de funcționarii publici.
Pe de altă parte, expertul asistent arată la fila 110 dosar, că la solicitarea sa de a i se arăta pe parcele numerotate și marcate cu silvic reprezentanții pârâtei nu au putut să prezinte decât o parte din cioate iar pe cele prezentate nu era înscris vizibil numărul de inventar. Nu au fost așadar respectate prevederile ordinului 225/25.03.1997 al privind regulamentul de folosire a elor silvice și art.21 din regulamentul de pază a fondului forestier în sensul că reprezentanții pârâtei nu au numerotat în teren, nu au înscris pe numărul de inventar astfel cum prevede regulamentul. Și expertul asistent concluzionează la fila 110 și următoarele dosar că multe dintre cioate aveau vechimi mai mari de 3 ani. În plus, limitele parcelelor nu au fost cert determinate, pădurarul nefiind în culpă pentru aceasta. Nici experții nu au putut stabili cu certitudine câte cioate au provenit din tăieri ilegale de arbori și care dintre ele au fost din fondul forestier, respectiv din afara lui - fila 114 dosar.
Având în vedere toate aceste motive de fapt, tribunalul a concluzionat pe de o parte că nu a fost dovedită culpa reclamantului ca element al răspunderii civile delictuale și pe de altă parte, nici prejudiciul nu a fost dovedit ca fiind cert efectiv actual și precis determinat prin expertiza efectuată în cauză coroborat cu celelalte mijloace de probă.
Răspunderea civilă delictuală prevăzută de art.998, 999 cod civil nu operează decât atunci când toate cele 3 elemente - culpă, prejudiciu și legătură de cauzalitate - se întâlnesc. Câtă vreme o parte din prejudiciu nu este cert, o altă parte nu s-a dovedit că ar proveni din culpa reclamantului, tribunalul a aplicat principiul in dubio pro reo și a admis contestația, a anulat în tot cele două decizii nr.273/25.07.2007 și 277/01.08.2007 emise de către pârâtă împotriva reclamantului prin care i se impută 133.190,5 lei și respectiv 92.598,15 lei reprezentând pagubă.
Față de disp.art.276 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat compensând restul cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Silvică C-S solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare recurenta critică prima instanță, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru că referitor la cele reținute de prima instanță cu privire la faptul ca inspecțiile în canton au fost efectuate în lipsa reclamantului din cauza incapacității de muncă a acestuia, fost depusă la dosarul cauzei adresa nr. 1258/29.05.2007, prin care s-a solicitat familiei pădurarului să participe la efectuarea inspecției, în conformitate cu art. 11 lin nr. 15/1988 privind Regulamentul de pază a pădurilor. În cuprinsul adresei este consemnat de către șeful de district refuzul de primire de către familia reclamantului, prin fiica acestuia.
În aceste condiții, nu se poate reține că inspecțiile au fost efectuate cu nerespectarea procedurii prevăzute de Regulament, devreme ce s-a solicitat familiei pădurarului să participe la controalele efectuate, nefiind vina Direcției că acestei convocări nu i s-a dat curs.
Cu privire la culpa Ocolului Silvic, constând în lăsarea cantonului fără pază, la momentul la care a intervenit incapacitatea temporară de munca a pădurarului, prima instanță a reținut că acesta s-a prezentat Ia ocol în data de 01.06.2007, depunând certificatul de concediu medical, iar redarea cantonului a avut loc în 19.06.2007. Reiese, potrivit celor reținute de prima instanță, că nu a fost asigurată paza cantonului în intervalul 01.06.2007 - 19.06.2007.
Din punct de vedere fizic și practic, este imposibil ca peste 1700 de arbori să fi fost tăiați în intervalul de timp în care nu a fost asigurată paza cantonului, fără ca alți angajați ai ocolului să observe și să anunțe acest lucru, aspect pe care l-a subliniat și în fața primei instanțe. Prin urmare, motivarea în acest fel a nevinovăției reclamantului este eronată și nerealistă.
În ceea ce privește culpa reclamantului în producerea pagubei, prima instanță a apreciat în mod greșit că "nu a fost dovedită culpa reclamantului ca element al răspunderii civile delictuale".
Prin lege este prezumată culpa reclamantului în virtutea calității sale de pădurar -gestionar al cantonului silvic, astfel că, hotărârea primei instanțe este greșită sub acest aspect. Având în vedere calitatea reclamantului de gestionar al cantonului silvic la momentul tăierii ilegale a arborilor, întrucât în sarcina gestionarilor și a celor asimilați acestora operează prezumția de culpă, sarcina probei este inversată, astfel că obligația de a dovedi lipsa de vinovăție revenea reclamantului.
Legea nr. 22/1969 consacră o excepție de la principiul potrivit căruia dovada temeiniciei și legalității deciziei de imputare incumbă unității, care, de regulă, trebuie să dovedească existența și întinderea prejudiciului, precum și culpa salariatului, în acest sens fiind pronunțată decizia nr. 388/1982 a fostului Tribunal Suprem.
De asemenea, consideră că prima instanță trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 22 din nr. 15/1988, potrivit cărora pădurarii răspund material pentru arborii tăiați, scoși din rădăcini, distruși, degradați sau sustrași ilegal pe care nu-i justifică prin procese verbale de contravenție sau infracțiune, având în vedere că reclamantul nu a putut justifica tăierea arborilor prin constatarea de infracțiuni sau contravenții săvârșite în canton, precum și atribuțiile din fișa postului, conform pădurarului răspunde de pagubele nedescoperite sau nedatorate la timp.
Referitor la prejudiciul imputat prin deciziile contestate, Tribunalul C-S apreciază în mod eronat că acesta nu are caracter cert, actual și precis determinat, ceea ce a condus prima instanță la soluția anularii deciziilor de imputare, prin aplicarea principiului în dubio pro reo.
Consideră nelegală și netemeinică sentința pronunțată în cauza, prin care s-au anulat în tot deciziile de imputare, deși rapoartele de expertiza întocmite în cauza stabilesc deopotrivă existența unei pagube imputabile reclamantului, fiind diferit doar cuantumul acesteia. Concluziile expertizelor de specialitate au fost ignorate de către prima instanță, deși experții au determinat, fiecare după opinia sa, atât existența certă, cât și întinderea prejudiciului produs din culpa reclamantului.
Prima instanță a reținut în motivarea hotărârii pronunțate următoarele: "Constatarea tăierii ilegale a 1551,23 mc arbori făcută de reprezentanții pârâtei s-a dovedit atât din expertiza efectuată de către expertul, cât și de către expertul asistent ". Însă, Tribunalul C -S nu a luat în considerare faptul că ambii experți au stabilit că reclamantul răspunde material pentru un anumit Prejudiciu cert, actual și determinat, nici una dintre expertize nefiind în sensul că pădurarul este total nevinovat de producerea pagubei.
La întocmirea rapoartelor de expertiză s-a ținut seama de aspectele care conferă caracter incert prejudiciului, nefiind luate în considerare ciotele mai vechi de trei ani, marcate, care dovedesc că tăierea arborilor a fost legală, arborii rămași la cioata și găsiți în teren. Din acest motiv, cei doi experți au stabilit că volumul și valoarea masei lemnoase imputabile reclamantului sunt altele decât cele stabilite de pârâtă prin deciziile contestate, rămânând de imputat numai prejudiciul cert și precis determinat, contrar celor reținute prin hotărârea recurată.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamantul a fost imputat prin decizia nr.273/26.07.2007 emisă de pârâtă, reținându-se în considerentele deciziei că, se impune măsura, văzând adresa nr.2144/06.04.2007 al Ocolului Silvic în care arată că în urma inspecției parțiale de fond nr.2012/02.07.2007 din parcelele 54-80 și 214 UP V, efectuate la predarea cantonului nr.19, pe motivul concediului medical al domnul pădurar titular canton, s-a constatat un prejudiciu de 111.924, 8 lei fără TVA provenit din tăieri ilegale de arbori nejustificați de titularul cantonului în volum de 955,15 mc, și decizia nr.277/01.VIII.2007 emisă de aceeași pârâtă, și văzând adresa nr.2310/25.07.2007 a Ocolului Silvic, în care se arată că în urma inspecției parțiale de fond nr.2291/24.07.2007 din parcelel 46-53 UP V, pentru finalizarea predării cantonului nr.19, pe motivul concediului medical al pădurarului -titular canton, s-a constatat un prejudiciu de 77.813,57 lei fără TVA provenit de tăieri ilegale de arbori nejustificați de titularul cantonului în volum de 596,085 mc.
Ca temeiuri de drept ale măsurii s-au invocat prevederile art.58 alin.1 din nr.OUG59/2000, art.77 și 78 din Legea nr.188/1999 privind statutul personalului silvic și nr.HG1105/2003 privind reorganizarea Romsilva, iar la art.1 din deciziile s-au menționat că sume imputate reclamantului de 133.190,5 lei și 92.598,15 lei, reprezentând cota parte din prejudiciul constatat prin adresele susmenționată.
Deciziile de imputare analizate constituie acte de autoritate administrativă, în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, adică emise în regim de putere publică, în vederea executării legii, ceea ce presupune că un asemenea act trebuie să fie motivat în fapt și în drept pentru a se demonstra concordanța dintre constatările cuprinse în act cu legea aplicată la emiterea lui de către autoritatea publică.
În litigiul de față, fiind vorba de decizii de imputare emise față de un funcționar public, cu atribuții în domeniul silviculturii sunt incidente dispoziții legale din acest domeniu, și de asemenea din Codul muncii, privind răspunderea materială.
Din conținutul deciziilor atacate nu rezultă natura răspunderii reclamantului în raportat cu prevederile art.271 alin.1 din Codul muncii, care reglementează răspunderea, când paguba a fost produsă de mulți salariați, ceea ce este incident dosarului pentru că pârâta a stabilit o răspundere pe cotă parte a reclamantului, din paguba totală și de asemenea nu rezultă modul de calcul al imputației prin raportare la art.271 alin.2 din Codul muncii, privitor la situația când aceasta este cauzată de mai multe persoane.
Curtea mai observă că pârâta nu a menționat în decizii în ce constă vinovăția reclamantului în producerea prejudiciului prin raportare la atribuțiile sale de serviciu.
Afirmațiile din recurs referitoare la calitatea acestuia de gestionar și invocarea nr.15/1988, art.22 din Regulamentul de pază a pădurilor, nu sunt de natură să suplinească omisiunile sub acest aspect, din decizia de imputare, pentru că actul administrativ analizat de instanță, este acesta și nu motivele din recurs.
În consecință, pentru considerentele expuse, recursul pârâtei care vizează aspecte legate de expertiza efectuată în cauză sunt irelevante raportat la nelegalitatea deciziilor de imputare, ca acte administrative, motiv pentru care recursul pârâtei se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Silvică C-S împotriva sentinței civile nr.2070/17.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.O- 27.10.2009
Tehored. -29.10.2009
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
