Anulare act administrativ . Sentința 117/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.117/CA
Ședința publică din 12 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții - COMUNA - cu sediul în,-, județul C și CONSILIUL LOCAL - cu sediul în,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții - AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE - cu sediul în B, sect.1,--38 și "SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE" SA - cu sediul în B,-, -3,.4,.112, sect.3 și în C, Al. nr.8, județul C, având ca obiect anulare act administrativ și cererea reconvențională formulată de "SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE" SA, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta-reconvenientă SC SA consilier juridic, în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsind reclamanta Comuna, reclamantul-pârât Consiliul Local și pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea principală este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr.CT -/PJ/16.05.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Cererea reconvențională este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40,00 lei conform chitanței seria - nr.-/11.09.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al pârâtei reconveniente SC SA depune la dosar înscrisuri: împuternicirea nr.285/11.11.1998, Hotărârea nr.6/22.01.1999, Hotărârea nr.1/14.02.1997 și adresa nr.15339/20.09.2007.
Curtea, califică excepția tardivității formulării acțiunii ca fiind excepția prescripției, conform disp. Art. 7 alin. 7 din Legea nr.554/2004.
Totodată acordă cuvântul reprezentantului convențional al pârâtei SC""SA, asupra excepției, asupra cererii principale și asupra cererii reconvenționale.
Având cuvântul pârâta reconvenientă SC""SA, prin reprezentantul său convențional solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
Au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că sunt continuatori ai C.
Cu privire la cererea principală pune concluzii de respingere a cererii, având în vedere că reclamanții își întemeiază cererea pe dreptul de folosință asupra terenului, însă nu au încheiat nici un contract în acest sens. Potrivit art. 6 din Legea Minelor nr. 85/2003 pârâta a fost cea care a achitat taxă de folosință pentru acest teren. De asemenea arată că reclamanții pot ataca avizul și nicidecum licența. Intenția este clară în sensul de a fi înlăturată pârâta din perimetul în raza căruia își desfășoară activitatea.
Se mai solicită de către reprezentantul pârâtei reconveniente a se avea în vedere că au fost convocați în ziua stabilită pentru dezbatere publică și nu s-a prezentat nici o persoană care să se împotrivească desfășurării acestei activități.
Asupra cererii reconvenționale, pune concluzii de admitere a cererii, având în vedere că pârâta reconvenientă este deținătoarea licenței de exploatare a resurselor minere aferente. Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr.1/2000, pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare se restituie în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitori acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foști proprietari. În cazul în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii. Apreciază că prin Legea Minelor nr.85/2003 se conferă titularului de licență un drept exclusiv de avea acces la terenurile necesare desfășurării activităților miniere, situație în care singurul căruia titularul dreptului de proprietate îi poate ceda folosința și este obligat să o facă.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului la acțiune a cererii principale și asupra cererii reconvenționale.
C RTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, reclamantele Comuna și Consiliul Local al comunei au chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru resurse Minerale solicitând anularea licenței de exploatare nr. 161/1999 acordată Societății de Construcții Hidrotehnice SA - Exploatare precum și a actelor adiționale nr. 1/11.03.2004 și nr. 2/10.01.2008 la licența de exploatare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei nr. 69/23.12.2005 s-a aprobat introducerea în domeniul privat al comunei a suprafeței de 358 ha teren neproductiv. Schimbându-se astfel regimul juridic al terenului, în conformitate cu art. 22 lit. din legea nr. 85/2003 titularul licenței are nevoie de acordul proprietarului sau administratorului terenului pentru accesul la suprafețele necesare executării activității miniere.
Reclamanții apreciază că normele legii nr. 85/2003 sunt de imediată aplicare, atât în ceea ce privește acordul proprietarului terenului cât și în ceea ce privește modul de dobândire a dreptului de folosință asupra terenului necesar efectuării activităților miniere, inexistența unui titlu emis în condițiile art. 6 din lege atrăgând revocarea licențelor de exploatare.
Se arată totodată că prevederile art. 60 alin. 1 din legea minelor nu sunt aplicabile în cauză întrucât Societatea de Construcții Hidrotehnice SA nu face dovada că este succesoarea Societății de Construcții Hidrotehnice SA - Exploatare iar terenul ce reprezintă perimetrul de prospecțiune și-a schimbat regimul juridic.
Reclamanții mai arată că anularea licenței se impune și pentru faptul că titularul nu mai execută lucrări de exploatare a carierei de calcar și nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legea pentru protecția mediului.
În conformitate cu legea contenciosului administrativ, reclamanții arată că au formulat o plângere prealabilă prin care au învederat pârâtei aceste aspecte.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri, reclamanții solicitând depunerea de către pârâtă și a altor înscrisuri ce au fost anterior cerute acesteia potrivit legii nr. 544/2001.
La termenul din 12.06.2008 reclamanții solicită lărgirea cadrului procesual pasiv cu pârâta Societatea de Construcții Hidrotehnice SA, titulara licenței de exploatare.
Pârâta Societatea de Construcții Hidrotehnice SA depune întâmpinare prin care invocă următoarele excepții:
- excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii. În motivarea acestei excepții se arată că reclamanta Consiliul local încasează taxa de folosință asupra terenului iar prin anularea acestei licențe ar rămâne fără veniturile aferente acestei activități. Mai mult, reclamantele nu au obiectat niciodată în legătură cu activitatea pe care pârâta o desfășoară.
- excepția lipsei calității procesuale pasive. Se motivează că titularul dreptului de proprietate asupra terenului aferent resurselor minerale nu poate cere anularea licenței de concesiune a activității de exploatare minieră. Totodată, reclamantele nu au calitatea de proprietar al terenului aferent exploatării miniere, terenul fiind înstrăinat prin reconstituirea dreptului de proprietate.
În privința fondului cauzei se solicită respingerea acțiunii întrucât licența de exploatare nu poate fi anulată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 34 din legea nr. 85/2003.
Pârâta mai arată că legea minelor nu condiționează emiterea licenței de concesiune de acordul proprietarului terenului iar comuna și-a exprimat acordul favorabil pentru activitatea de exploatare zăcăminte de calcar în cariera, acordul fiind dat asociatului SC SRL.
Pe de altă parte, licența este obținută anterior intrării în vigoare a legii nr. 85/2003, fiind acordată, contrar susținerilor reclamantelor, aceleiași societăți până în prezent.
Prin întâmpinare pârâta solicită și introducerea în cauză a Guvernului României și Statului Român în calitate de reclamanți. Întrucât cererea nu este formulată în conformitate cu art. 64 și următoarele pr.civ. (de altfel nu sunt îndeplinite cerințele art. 64) iar o persoană este singura care hotărăște în legătură cu chemarea în judecată a altor persoane, această cerere nu a fost luată în considerare.
Pârâta mai solicită suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea acțiunii care are ca obiect anularea actului prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și a actelor ulterioare de înstrăinare.
Întâmpinarea este însoțită de înscrisuri.
Pârâta depune și cerere reconvențională prin care solicită obligarea Consiliului local să încheie un contract de concesiune pentru suprafața de 136,47 ha ce constituie perimetrul de exploatare care face obiectul licenței nr. 161/1999.
În motivarea cererii reconvenționale se arată că, în baza art. 38 din legea 85/2003 au solicitat cu cererea nr. 812/06.02.2008 aprobarea încheierii unui contract de concesiune pentru suprafața de 136,47 ha ce face obiectul licenței de exploatare nr. 161/1999. Până în prezent nu au primit un răspuns.
Cererea este întemeiată pe prevederile art. 7 alin. 1, art. 8 alin. 1 și 2 din legea nr. 85/2003, art. 130 din HG nr. 577/2002.
Pârâta reconvenientă mai arată că reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței aferentă exploatării este nelegală.
Pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale depune întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, licența de exploatare fiind încheiată cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, textele pe care se întemeiază cererea nu au aplicabilitate în cauză.
La termenul din 09.10.2008 reclamanții solicită suspendarea judecății potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea excepției de nelegalitate a licenței. Pârâta Societatea de Construcții Hidrotehnice SA nu înțelege să susțină și cererea sa de suspendare a judecății, fiind de acord cu cererea formulată de către reclamanți. Prin încheierea pronunțată la același termen instanța respinge cererea de suspendare pentru considerentele expuse.
Potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. excepțiile invocate au fost soluționate cu prioritate, după cum urmează:
1. excepțiile privind calitatea procesuală activă și lipsa de interes în acțiunea principală au fost respinse motivat prin încheierea din 11.11.2008;
2. excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea principală a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Conform art. 7 alin. 7 din legea nr. 554/2004:" Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 797/2007, cu modificările ulterioare, a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
În speță ne aflăm în situația prevăzută de către Curtea Constituțională, actul atacat fiind adresat altui subiect de drept. În aceste împrejurări, termenul de prescripție de 6 luni se calculează de la data la care persoana vătămată a luat cunoștință de actul vătămător.
Deși pârâta reconvenientă a depus la dosar adresa nr. 15339/20.09.2007 prin care se notifică faptul că Societatea de Construcții Hidrotehnice SA este titulara licenței de concesiune nr. 161/1999, aceasta este adresată Primarului Comunei și nu vreunului dintre pârâți. Deși din punctul de vedere al unui justițiabil nefamiliarizat cu modul de organizare al administrației publice locale este același lucru, din punct de vedere procesual nu se poate pune un semn de egalitate între cele trei instituții.
Prin adresa nr. 2141/06.02.2008 (fila nr.97) Consiliul Local a fost informat de faptul că Societatea de Construcții Hidrotehnice SA este titulara licenței de exploatare a resurselor minerale nr. 161/1999. Întrucât actul atacat se încadrează în noțiunea de "contract administrativ", astfel cum este acesta definit de legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă are semnificația concilierii în litigiile comerciale și poate fi introdusă în termen de 6 luni de la încheierea contractului (a fost avut în vedere momentul încheierii contractului întrucât reclamanții solicită anularea întregului act, cu modificările ulterioare, litigiul nevizând modificarea actului, executarea acestuia, încetarea sau interpretarea unor clauze).Prin raportare la prevederile art. 7 alin. 7 din legea nr. 554/2004 și decizia Curții Constituționale, plângerea prealabilă putea fi formulată în termen de 6 luni de la data la care reclamantul a luat cunoștință de act, respectiv de la data de 06.02.2008. Cum plângerea prealabilă poartă data de 14.04.2008, se apreciază că aceasta a fost formulată în termenul legal.
Din actele dosarului nu rezultă data la care reclamantul Consiliul Local a luat cunoștință de licența de exploatare a cărei anulare o solicită.
Pentru toate aceste considerente, excepția a fost respinsă.
Fondul cauzei
Cererea principală
Între Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Societatea de Construcții Hidrotehnice SA - Exploatare cu sediul în comuna () a fost încheiată licența de concesiune pentru exploatare nr. 161din 19.03.1999, având ca obiect concesionarea dreptului de exploatare și livrarea resurselor și rezervelor de calcar din zăcământul.
Potrivit fișei ce identifică perimetrul de exploatare, anexă la licență, perimetrul de exploatare are o suprafață de 1,367.
La licența de exploatare a fost încheiat actul adițional nr. 1 din 11.03.2004, în sensul că al licenței este Societatea de Construcții Hidrotehnice SA Ulterior a fost încheiat la 10.01.2008 actul adițional nr. 2 în sensul că este Societatea de Construcții Hidrotehnice
În privința ULUI licenței de exploatare se rețin următoarele:
Prin HG nr. 1278/08.12.1990 a fost înființată Societatea de Construcții Hidrotehnice SA cu sediul în Din certificatul de înregistrare fiscală eliberat la 10.08.1993 (fila 74) rezultă că Societatea de Construcții Hidrotehnice SA - Exploatare cu sediul în este o sucursală a Societății de Construcții Hidrotehnice SA Ulterior, potrivit încheierii nr. 13910/13.03.2007 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, a fost admisă cererea de înregistrare a mențiunii privind schimbarea sediului societății din C în
În consecință, actul adițional nr. 1 avut ca scop recunoașterea prin acordul părților ca titular al licenței a Societății și nu a Sucursalei sale. Astfel, modificarea licenței a privit doar acest aspect, toate celelalte prevederi rămânând neschimbate.
În ceea ce privește actul adițional nr. 2, modificarea a fost determinată de schimbarea sediului societății titulare.
Argumente pentru soluția de respingere:
Așa cum am arătat, licența de exploatare se încadrează în noțiunea de "contract administrativ" iar litigiul privește încheierea acesteia.
Întrucât reclamanții solicită anularea licenței în întregime, față de prevederile legii contenciosului administrativ, cauzele de nulitate trebuiau să privească nerespectarea prevederilor legale la momentul încheierii. În speță reclamanții invocă abrogarea legii minelor nr. 61/1998 sub imperiul căreia a fost încheiată licența de concesiune și înlocuirea acesteia cu legea nr. 85/2003, pârâții nerespectând o serie de prevederi legale din cuprinsul acestei din urmă legi.
La data încheierii licenței de concesiune nr. 161/19.03.1999 era în vigoare legea minelor nr. 61/1998 care prevede la art. 11 alin. 2 că "prevederile licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, în condițiile existente la data încheierii". Reclamanții nu invocă nerespectarea legii nr. 61/1998 în raport de care au fost stabilite prevederile licenței. Aceste prevederi nu au fost modificate pe parcursul derulării licenței, singura modificare fiind în legătură cu titularul licenței, potrivit expunerii de mai sus.
Argumente pentru soluția de respingere raportate la motivele invocate:
1. Reclamanții arată că prin hotărârea Consiliului Local al Comunei nr. 69/23.12.2005 suprafața de 358 ha teren neproductiv situat pe raza comunei a trecut în domeniul privat al comunei. Din fișa anexă la licența de concesiune rezultă că perimetrul de exploatare este în suprafață de 1,367. Reclamanții nu dovedesc, potrivit art. 1169.civ. că acest perimetru face parte din suprafața trecută în domeniul privat al comunei.
2. Se invocă prevederile art. 22 lit. din legea nr. 85/2003, reclamanții considerând că, prin schimbarea regimului juridic al terenului, este necesar acordul proprietarului terenului pentru accesul la suprafețele necesare activității miniere. Chiar din textul redactat de către reclamante, rezultă că acestea nu contestă valabilitatea licenței, ci consideră că acordul este necesar doar pentru începerea exploatării.
Potrivit art. 22 alin. 1 lit. f din legea nr. 85/2003 " începerea activităților miniere prevăzute în licență se autorizează în scris de către autoritatea competentă, în termen de până la 180 de zile de la intrarea în vigoare a licenței, după prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente: acordul proprietarului sau administratorului terenului privind accesul la suprafețele necesare executării activității miniere prevăzute în programul anual de exploatare". Concluzia este aceea că lipsa acordului proprietarului terenului nu poate afecta valabilitatea sau legalitatea licenței, ci doar începerea activității în baza licenței. Pe de altă parte, conform textului art. 11 alin. 2 din legea nr. 61/1998 valabilă la momentul acordării licenței, începerea activității miniere s- făcut potrivit acestei legi.
3. Art. 6 din legea nr. 85/2003: Textul face referire la dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării activităților miniere din perimetrul de explorare/exploatare și nu condiționează în vreun fel existența dreptului de folosință de valabilitatea licenței, așa cum afirmă reclamanții. Art. 8 alin. 2 prevede că "orice neînțelegeri între titularii care desfășoară activități miniere și proprietarii terenurilor se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii. Soluționarea unor astfel de cauze se va face de către instanțele competente în regim de urgență". Și în acest caz, dreptul de folosință a fost stabilit potrivit legii în vigoare la data acordării licenței.
4. Schimbarea titularului licenței (deși în cazul de față nu a avut loc o schimbare efectivă a titularului) nu înlătură aplicarea art. 11 alin. 2 din legea nr. 61/1998 (reclamanții fac referire la art. 60 alin. 1 din legea nr. 85/2003, abrogat la data formulării acțiunii; conform acestui articol în forma sa la data intrării în vigoare a legii "prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate). Explicația decurge din principiul neretroactivității legii civile, legea nr. 85/2003 neputând fi aplicată în privința unei licențe încheiate anterior intrării sale în vigoare.
5. Cauzele de încetare a licenței sunt prevăzute expres în cuprinsul acesteia, Agenția fiind cea care poate retrage concesiunea. Aspectele invocate de către reclamante privitor la îndeplinirea obligațiilor de către titular nu pot fi reținute în cauză.
IICererea reconvențională
Societatea de Construcții Hidrotehnice SA a cerut Consiliului Local al comunei aprobarea încheierii unui contract de concesiune pentru suprafața de 136,47 ha ce constituie perimetrul de exploatare în conformitate cu licența nr. 161/1999.
Întrucât cererea nu a fost soluționată, pârâta s-a adresat instanței în temeiul art. 2 alin. 2 și art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
Conform art. 38 lit. a din legea minelor nr. 85/2003: "Titularul licenței/permisului are următoarele drepturi:
a) să aibă acces, în condițiile legii, la terenurile necesare desfășurării activităților miniere în limitele perimetrului prevăzut în licență/permis".
În ceea ce îl privește pe pârâtul reconvenient, dreptul de acces la terenurile necesare desfășurării activității miniere a fost stabilit la momentul începerii activității, în conformitate cu legea nr. 61/1998. Această lege reglementează în art. 6 "accesul la terenurile necesare desfășurării activității miniere", dreptul de servitute legală asupra terenurilor necesare activităților miniere ce se realizează în afara perimetrului de exploatare, precum și asupra terenurilor necesare lucrărilor de explorare și oricăror activități pe care acestea le implică, accesul la terenurile afectate de servitutea legală. Printr-o exprimare defectuoasă, teoretic legiuitorul a lăsat nereglementată tocmai modalitatea de folosință a terenurilor necesare desfășurării activității miniere - reglementează accesul la aceste terenuri, servitutea legală asupra terenurilor din afara perimetrului și accesul la aceste terenuri, servitutea legală asupra terenurilor necesare asupra lucrărilor de explorare (nu exploatare). Această omisiune devine mai evidentă prin raportare la prevederile legii minelor nr. 85/2003 care se referă expres în art. 6 la " dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării activităților miniere din perimetrul de explorare/exploatare" și care tratează distinct accesul la aceste terenuri prin instituirea unei servituți legale.
În practică însă, în lipsa unor dovezi contrare și în lipsa altor reglementări, probabil că dreptul de folosință a terenurilor din perimetrul de exploatare a fost stabilit prin una din modalitățile prevăzute de art. 6 alin. 1 din legea nr. 61/1998, deși acest text se referă doar la accesul la aceste terenuri. Pârâta reconvenientă nu precizează în ce temei a avut drept de folosință asupra terenului din perimetrul de exploatare; arată însă că a plătit în fiecare an taxa de folosință.
Întrucât există deja stabilit un drept de folosință în temeiul legii nr. 61/1998, nu se mai justifică acordarea acestuia în temeiul legii nr. 85/2003, eventualele litigii între părți privind dreptul de folosință putând fi analizate raportat la actul juridic ce stă la baza dreptului de folosință.
Aspectele referitoare la legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului ce constituie perimetrul de exploatare nu fac obiectul acestei cauze.
Pentru aceste considerente, atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește acțiunea principală.
Respinge acțiunea principală formulată de reclamanții - COMUNA - cu sediul în,-, județul C și CONSILIUL LOCAL - cu sediul în,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții - AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE - cu sediul în B, sect.1,--38 și "SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE" SA - cu sediul în B,-, -3,.4,.112, sect.3 și în C, Al. nr.8, județul C, ca nefondată.
Respinge cererea reconvențională formulată de "SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE" SA, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE
- -
Grefier,
Red.jud.hot.
13.04.2009.
Emis 4 comunicări
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore
