Anulare act administrativ . Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1184
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin reprezentanți legali, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 319 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T, Calea Domnească, -.3,.D,.12, județ D, cod poștal -, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice T în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, intimata reclamantă, intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurenta T și intimata reclamantă, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea,verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr- la 07.04.2009, reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D - DGFP
D și Administrația Finanțelor Publice solicitând să fie obligate să îi restituie suma de 3165 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, ca și a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a achitat această sumă de bani la 17. 12.2007 conform calculului Trezoreriei T și că nelegal i-a fost percepută această taxă fără de care nu putea înmatricula autovehiculul în circulație, întrucât dispozițiile Legii nr.343/2006, care o prevedeau, sunt în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale comunitare în această materie, autoturismul fiind anterior înmatriculat în Germania, iar diferența de aplicare a taxei percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, introduce în România o taxă ce nu se percepe cu ocazia vânzării ulterioare, invocându-se dispozițiile comunitare în materie și în mod special art.90 din Tratatul CE, care prevede că nici o taxă internă nu poate fi aplicată unor mărfuri comunitare în mod discriminatoriu.
La data de 30 04 2009 pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii, în primul rând, întrucât reclamanta nu a precizat, în concret, care este actul administrativ prin care se consideră vătămată, apreciind ca inadmisibilă această cerere și că organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale, la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale interne în materie, astfel că această taxă este perfect legală și nu este contrară dreptului comunitar, invocându-se dispozițiile OUG nr.50/2008 prin care s-a instituit o taxă de poluare pentru autovehicule și în cadrul căreia s-a prevăzut o procedură de restituire parțială a sumelor, astfel că se impunea admiterea doar în parte a acțiunii, în sensul restituirii către reclamantă doar a diferenței între taxa achitată și taxa de poluare datorată conform OUG nr.50/2008.
Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar DGFP D, conform delegației depuse la dosar, a formulat întâmpinare prin care reiterat susținerile exprimate prin întâmpinare de către
Prin sentința nr. 319 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice T și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 3165 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la înmatricularea în țară a autovehiculului, taxa de primă înmatriculare se datora potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal și conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, reglementarea comunitară având ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Se reține prin sentință că România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și are bligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 5798lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei, fiind nefondată susținerea pârâților potrivit căreia reclamanta are dreptul doar la plata diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că în mod greșit instanța nu a soluționat în nici un fel susținerea inexistenței unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material.
Arată recurenta că au fost încălcate prevederile art. 1 al. 1 din legea 554/2004 și art. 43 al. 1 din OG 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă, intimata reclamantă neindicând nici prin acțiune și nici ulterior, care este actul administrativ fiscal a cărei anulare o solicită, considerând în mod nelegal că reclamanta a efectuat demersul administrativ la care era obligată potrivit art. 7 al. 1 din Legea 554/2004.
Printr-un alt motiv de recurs arată că sentința este nelegală, instanța de fond ignorând legile în vigoare la momentul soluționării cauzei, întrucât la momentul plății taxei de primă înmatriculare aceasta era reglementată de codul fiscal prin Legea nr.343/2006, art. 2141, modificat prin OUG 110/2006, nr. 418/2007, astfel încât greșit prin sentința recurată s-a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pe motiv că norma internă încalcă flagrant disp. art.90 din Tratatul,taxa fiind legal datorată potrivit prevederilor legii interne ce emană de la punterea legislativă - Parlamentul României, instanța de fond făcând o eroare și confundând taxa auto cu taxele vamale.
Față de prevederile constituționale ale art.148, arată recurenta, prevederi în temeiul cărora prima instanță a considerat că trebuie restituită în totalitate taxa de primă înmatriculare, aliniatul 2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, din analiza acestor dispoziții legale rezultând că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru.
Dispozițiile art.90 alin.1 din tratatul Comunităților Europene, consideră recurenta că nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare urmează să fie plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România și nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România și taxa de primă înmatriculare nu este contrară drepturilor comunitare.
De altfel, arată recurenta, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială prevăzute de art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, astfel încât instanța de fond și-a depășit competența.
Susține recurenta că instanța de fond nu a analizat în considerentele hotarârii aplicabilitatea în speță a dispozițiilor OUG 50/2008, prin care a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule și la art. 11 din actul normativ se intituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pe perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluate pentru autovehicule, astfel că, potrivit aceastor dispoziții legale se impunea doar admiterea în parte a acțiunii, dispunându-se numai restituirea diferenței.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Primul motiv de recurs cu privire la inexistența actului administrativ sau a titlului de creanță, criticile recurentei aduse sentinteți sunt nefondate, deoarece ceea ce ataca intimata-reclamantă prin acțiunea formulată era actul nr.1268/16.01.2009, al Ministerului Economiei și Finanțelor- ANAF-DGFP D - T, ce reprezenta răspunsul dat de această instituție la plângerea prealabilă formulată de intimată, cu actul nr. 1814/12.01.2009, reprezentând contestația formulată de intimată la răspunsul nr. 32550/6.01.2009, privind restituirea taxei de primă înmatriculare, actul atacat fiind un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 pct.2 lit.f din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ și anularea actului era de competența instanței de contencios administrativ.
Criticile aduse sentinței privind fondul sentinței, sunt nefondate.
Taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul dispozițiilor art.2141-2143din Codul fiscal și a art.311și art.312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, dispoziții care sunt contrare dreptului comunitar, respectiv a reglementărilor din Uniunea Europeană care nu prevăd plata taxei de primă înmatriculare și de asemeni, dispozițiile din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art.148 din Constituția României, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că intimata-reclamantă era îndreptățită la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea dreptului comunitar.
Nu erau aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG50/2008, pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei că intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG50/2008, nu se pot aplica retroactiv pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile, iar dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora intimata a achitat taxa de primă înmatriculare, sunt contrare, așa cum s-a arătat mai sus, dreptului comunitar, art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene interzicând discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și dispozițiilor din Constituția României, art.148 alin.2 din Constituție care prevede obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplini obligația prevăzută la art.148 alin.2 din Constituție, este Parlamentul României, nu poate împiedica și interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările din Tratatul Comunităților Europene.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, și va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin reprezentanți legali, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 319 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T, Calea Domnească, -.3,.D,.12, județ D, cod poștal -, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Fiind plecată din instanță
semnează Președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
5 ex/9.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
f
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
