Anulare act administrativ . Decizia 1186/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1186
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVITA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr.490 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în com. cu, Cod poștal -, Județ D și intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată este scutit de plata taxei de timbru, motivat, iar recurentul pârât a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamantul -, a chemat în judecată pârâții erul Finanțelor Publice B pentru Statul Român, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 10.340 lei încasată în mod nelegal cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculată potrivit dispozițiilor nr. 9/2000 de la data achitării taxei -30.04.2008, până la data restituirii efective sumei; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achitat suma de 10340 lei la data de 30.04.2008 la Trezoreria Târgoviște cu chitanța seria - A nr. - conform calculului Trezoreriei Statului, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, taxă impusă de art. 214 ind. 1 Cod fiscal introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificată prin OUG nr. 110/2006, 418/2007, corespunzător capacității cilindrice, a normei de poluare sau tipului autoturismului, însă această sumă i-a fost percepută nelegal.
S-a impus, în aprecierea reclamantei că, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamanta susține că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 90 alin. 1 și 2 al Tratatului Comunității Europene care consacră principiul nediscriminării produselor importate din comunitatea europeană în raport de produsele interne.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148 din Constituția României, art. 23,25,28 și 90 din tratatul CE, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 571/2003, Codul d e procedură fiscală adoptat din OG nr. 92/2003, OG nr.9/2000, art. 1082 și art. 1084 Cod civil, art. 113 și urm. Cod pr. civilă.
Prinîntâmpinarepârâta DGFP D, a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă pe poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Se mai arată că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
Prin sentința nr. 490 din 25 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții erul Finanțelor Publice B pentru Statul Român, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice.
Prin aceeași sentință a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 10.340 lei achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii integrale a acesteia și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei din taxa judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și punctul 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare, ori din alte state.
Conform art. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 paragraful (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Pârâta DGFP Dai nvocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, reclamantul invocând nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. (2) menționat.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare a constata că art. 2141 - 2143 Cod Fiscal, sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, întrucât se încalcă astfel principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, autoturismele din celelalte țări membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone.
Tribunalul constatat că suma plătită de reclamant pentru înmatricularea autoturismului în cuantum de 10.340 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea legislației comunitare, motiv pentru care urmează a fi restituită.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Apărarea pârâtei conform căreia reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă, întrucât nici organul administrativ care înmatriculează autoturisme și nici cel care încasează taxa și nici erul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze.
În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are suport material, ci doar, așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de erul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. (1) din Constituția României.
Prin urmare, actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă.
Pentru recuperarea integrală a prejudiciului, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv rata dobânzii legală calculată de la data încasării sumei până la data restituirii efective a taxei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul erul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând hotărârea pentru nelegalitate și neteminicie, arătând că hotărârea este dată cu încălcarea legii deoarece prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, iar în baza acestei ordonanțe mai sus invocate a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Conform art. 11 din nr.OG 50/2008 s-a instituit obligația restituirii diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Apreciază recurenta că procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare este reglementată la Capitolul VI, secțiunea 1, art. 6 din Anexa la HG 686/2008.
S-a arătat că prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe ( cea achitată în perioada 01.01.1007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei, astfel că obligarea statului român, prin sentința recurată, la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant, este nelegală și netemeinică, în contradicție cu precizările normative exprese, prejudiciind astfel bugetul general consolidat la statului.
Mai învederează recurenta faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin. 2 din Constituție prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează,cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul, de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, iar existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si
C-333/05 si, par. 61-70].
Instituirea taxei de primă înmatriculare contravine prevederilor art. 90 (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care interzice fără excepții discriminarea fiscală și orice măsură de protecție care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite, între produsele din statele membre al comunității și cele din producția internă a unui stat membru, în scopul asigurării respectării și aplicării principiului liberei circulații a mărfurilor, în acest sens pronunțându-seCJCE în cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air, 2006 I p. -0000, par. 55.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, art. 90 paragraf 1, din TCE este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate ( cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66) i chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea existenței unei discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In cauza Krawczy - Hotărârea din 17.07.2008 CJCE a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în privința concurenței dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională ", principiu reafirmat înhotărârea CJCE din 19 martie 2009 - cauza Comisia contra Finlandei,în care s-a arătat că, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii".
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile instituit deart. 15 alin. 2 din Constituția României și art.1 Cod civil, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Pe de altă parte nici nu poate fi îndrumat reclamantul intimat, ca efect al admiterii recursului, să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, deoarece soluționarea cauzei nu ar fi integrală și eficace, din moment ce pârâta contestă faptul că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Deși sunt corecte susținerile recurentei, cum că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție, care prevede supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, revine Parlamentului, ca putere legiuitoare în stat, nu se pot ignora atribuțiile acordate instanțelor judecătorești, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor dreptului comunitar, care au aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre, în acest sens fiind și art. 1-3 din Legea 157/2005 pentru ratificarea tratatului dintre statele membre E pe de o parte și România și Bulgaria pe de altă parte, privind aderarea celor două țări, semnat de România la Luxemburg la 25.04.2005.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunitățile Europene a stabilit în cauza COSTA/ENEL - 1964 că legea care se îndepărtează de tratat nu poate conduce la anularea acestuia și să-l lipsească de caracterul lui de lege comunitară și izvor independent de drept, deoarece altfel s-ar pune la îndoială chiar baza legală a comunității, subliniindu-se că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De altfel,Codul Fiscal al României prevede în art. 1 alin. 4că "dacă orice prevedere din prezentul cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat".
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele de casarea sau mofificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVITA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr.490 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în com. cu, Cod poștal -, Județ D, intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în com., Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Fiind plecată din instanță,
Semnează Președintele instanței.
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./22.10.2009
- - - Tribunal D
-
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
