Anulare act administrativ . Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1202/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.293/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta a depus copia deciziei ce a stat la baza acordării drepturilor retrase prin decizia contestată, precum și actele ce au stat la baza acordării acestor drepturi(13-17 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 alin.2 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 293 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, a dispus anularea Dispoziției nr. 184 din 2 martie 2009, emisă de pârâtă privind retragerea sporului de mobilitate și obligarea pârâtei la acordarea în continuare a drepturilor salariale acordate și retrase cu indicele de inflație, cu dobânda legală de la scadența lunară și până la plata efectivă.
Instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 184 din 2 martie 2009 Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M s-a statuat restrângerea sporului de mobilitate a petentei, consilier juridic principal, avându-se în vedere Decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție B cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003 modificată prin Legea nr. 246/2006 raportat la dispozițiile art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 și art. 117 din Legea nr. - republicată.
Petentei i s-a recunoscut inițial dreptul, în conformitate cu prevederile art. 25 din Codul muncii raportat la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 214/2003 și că, nu este vorba de un conflict de drepturi care să se finalizeze prin negociere, drepturile se cuvin petentei în virtutea legii și nu mai pot fi retrase, măsura unilaterală fiind abuzivă.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii reclamantei, motivând că decizia atacată respectă cerințele prevăzute de Legea nr. 188/1999 republicată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederile art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Prin Dispoziția nr. 1708 din 31 octombrie 2007, i-a fost acordat reclamantei sporul de mobilitate în cuantum de 20% din salariul de bază, spor retras prin Dispoziția nr. 184 din 2 martie 2009.
Sporul de mobilitate i-a fost acordat reclamantei, așa după cum ea însăși precizează în acțiune, ca efect al aprobării de către ordonatorul principal de credite și drepturile salariale au fost acordate unilateral, în condițiile în care reclamanta nu a negociat prestații suplimentare.
În calitatea sa de funcționar public, reclamanta nici nu putea negocia drepturile sale salariale și avea dreptul să primească prin dispoziția unilaterală doar sporuri salariale prevăzute în mod expres de actul normativ care se aplică potrivit statutului său și anume Legea nr. 188/1999 republicată cu dispozițiile legale speciale privind salarizarea. În aceste condiții, reclamanta nu se poate prevala nici de prevederile Legii nr. 514/2003 și nici de cele ale Codului muncii, după cum nu se poate prevala de necesitatea menținerii unui drept salarial câștigat, câtă vreme acesta nu are temei legal.
Faptul că pârâta i-a acordat reclamantei sporul de mobilitate printr-o dispoziție unilaterală, nu o obligă să păstreze aceeași situație evident contrară legii și nu-i poate profita reclamantei tocmai pentru că nu are justificare legală. În plus, dispoziția nu retroactivează ci dispune pentru viitor, reprezentând practic o intrare în legalitate și nu o măsură abuzivă, așa cum în mod eronat a apreciat prima instanță ale cărei considerente sunt chiar contradictorii.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă instanța va admite recursul pârâtei, va modifica hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantei privind anularea Dispoziției nr. 184/2009 și acordarea în continuare a drepturilor salariale retrase.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M-, județul M, împotriva sentinței nr.293 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Târgu-M, P-ța -, nr. 5,. 10, județul M, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnroed. BI/4ex
jud.fond: - 25.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
