Anulare act administrativ . Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1232
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 694//14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, lipsă fiind recurenta Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul, față de considerentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila.
Depune la dosar o notă de calcul privind cheltuielile de judecată și solicită acordarea lor.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamantul a solicitat obligarea Administrației Finanțelor Publice B la restituirea sumei de 466,28 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, pentru autoturismul Opel achiziționat în 03.09.2007.
Tribunalul Brăila prin sentința nr. 694//.14.10.2009 a admis acțiunea, reținând în motivare că reglementările legale interne, respectiv art.214/2 din Codul fiscal, cât și pct.38/1, 31/2 din Normele de aplicare ale Codului fiscal care prevăd obligativitatea încasării taxei speciale de înmatriculare, pentru, autoturisme indiferent de proveniența lor, contravin art.90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene cât și art.148 din Constituția României.
Instanța a apreciat că normele de drept comunitar au prioritate față de cele ale dreptului intern, astfel că, admițând acțiunea, a dispus restituirea taxei încasată nelegal.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate, constând în analiza insuficientă a probelor cauzei, care, a condus la aplicarea greșită a legii (disp. art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă).
Se invocă în motivele de recurs că în mod eronat prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare a fost plătită de reclamant către pârâtă, conform art. 31(2) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "taxa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe".
Or, așa cum rezultă din actele dosarului (cartea de identitate a vehiculului, actului de plată, etc.) înmatricularea autovehiculului s-a făcut de către un terț, respectiv firma de leasing și nu de către reclamant.
La data formulării cererii, atât reclamantul cât și orice altă persoană aflată în situații similare, au dreptul recunoscut de lege la restituirea diferenței de taxă, începând cu data de 01.07.2008, conform art. 11 din nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, diferența de taxă pe care reclamanta a primit-o urmare unei cereri de restituire.
OUG nr. 50/2008 este în acord cu cerințele legislației din Uniunea Europeană a înlăturat inadvertențele din legislația anterioară.
La data plății, regimul juridic al "taxei auto", ca o condiție pentru prima de înmatriculare a autoturismului, era reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ adoptat de Parlamentul României și Normele metodologice date în aplicare, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În această situație, nu are cadru legal și competență, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, de a acorda restituirea taxei solicitată de reclamant.
Totodată, la data plății taxei, autoturismul achiziționat de reclamant nu se încadra în scutirile reglementate prin art. 2143din Codul fiscal, iar nivelul taxei a fost stabilit potrivit art. 2141din același act normativ.
În consecință, apreciază că suma încasată de la bugetul de stat are temei legal și nu poate, potrivit legii, să aprobe restituirea acesteia în totalitate, solicitând admiterea recursului iar în rejudecare casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulată de intimatul reclamant.
Recursul s-a declarat în termen legal.
Recursul este nefondat.
În examinarea motivelor de recurs, Curtea, va avea în vedere normele juridice interne referitoare la chestiunea dedusă judecății cât și cele ale dreptului comunitar, cu caracter obligatoriu.
Art.2142din Codul fiscal și pct.311- 322din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevăd că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Pe de altă parte, potrivit art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rezultă așadar că, obiectivul reglementării comunitare este, asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
La încasarea taxei, organele fiscale din România, au invocat legalitatea măsurii, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv dispozițiile Codului fiscal, cu ignorarea dreptului comunitar.
Or, de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene.
Ca urmare, potrivit art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar, potrivit Legii nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așa fiind, instanța de fond, în mod corect a apreciat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct, dispozițiile dreptului comunitar, ce au prioritate față de dreptul național.
România, deși este stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țară, dar a perceput o astfel de taxă, pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora pe teritoriul național.
Cu drept cuvânt, prima instanță a constatat o diferență de tratament, fapt ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE, producându-se în felul acesta, o încălcare principiului liberei circulații a mărfurilor, ceea ce ar putea crea dezavantaje pentru produsele celorlalte țări membre ale Uniunii Europene, în competiția cu produse similare autohtone.
În ceea ce privește susținerea că reclamantul nu are calitate procesuală activă, nu poate fi primită în condițiile în care din actele dosarului rezultă că societatea de leasing l-a împuternicit să recupereze suma de bani încasată nelegal, că taxa de primă înmatriculare i-a fost facturată și achitată la BANK - Sucursala B de către acesta.
Dacă taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, aceasta nu impietează asupra restituirii ei, dat fiind caracterul nelegal al instituirii măsurii de percepere.
Curtea constată că, potrivit legislației comunitare taxa plătită de reclamant(a) nu este datorată și că în mod legal a fost dispusă restituirea ei.
Față de cele expuse, văzând și disp.art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă, urmează a obliga recurenta la plata sumei de 71,3 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 694//14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta Administrația Finanțelor Publice B la plata sumei de 71,3 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red../04.01.2010
Dact. 2 ex. /06.01.2010
Fond
Com. 2 ex./06.01.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
