Anulare act administrativ . Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1238
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.428/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Prefectul județului T, Asociația Proprietarilor din zone rezidențiale, el, Minola, și HG pârâtul intimat Municipiul T prin primar, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați el, Minola, HG, avocat în reprezentarea reclamantei intimate Asociația Proprietarilor din zone rezidențiale și consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent și a pârâtului intimat Municipiul T prin primar, pentru reclamantul Prefectul județului T consilier juridic Rosana.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nelegală și netemeinică.
Reprezentanta reclamantului intimat Prefectul Județului T, consilier juridic Rosana solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală pentru motivele arătate în concluziile scrise. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat, solicită respingerea recursului potrivit concluziilor scrise. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul reclamanților intimați, persoane fizice, domnul avocat solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.428/14.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului T cu sediul în T, și dosar nr- - conexate la prezentul dosar, respectiv acțiunile formulate de reclamanta Asociația Proprietarilor din zone rezidențiale și, respectiv, reclamanții: el, Minola, HG, împotriva pârâtului Municipiul T - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T și a dispus anularea Hotărârii nr. 300/13.05.2008 emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
T nr.300/13 mai 2008, deci prin hotărârea atacată, s-a aprobat construirea de locuințe colective mici pe raza Municipiului conform Anexei care face parte integrantă din hotărâre (filele 5-6 din Dosar nr-).
Potrivit art.1 al hotărârii nr. 300/13.05.2008 s-a aprobat construirea de locuințe colective mici pe raza Mun. T, însă, în actele normative incidente nu există noțiunea de " locuințe colective mici ".
Anexa 1 la T nr.300 /2008, (filele 7-8 din Dosar nr-) prevede clarificarea modului de autorizare pentru locuințele colective mici, acestea din urmă putând fi realizate pe parcele de 250-500 mp, 500-700 mp, 700-850 mp, 850--1000 mp, locuințele colective mici se vor realiza astfel: pentru maxim 2 familii - 2 apartamente, maxim 6 apartamente, maxim 8 apartamente și maxim 10 apartamente. Deci rezultă că pentru parcelele mai mari de 500 mp, se pot realiza locuințele colective pentru mai mult de 2 familii, procentul de ocupare maximă a terenului este de 40%, regim de înălțime S/ (pentru clădirile realizate cu terasă) sau S/ (cu condiția ca mansarda să fie realizată pe un singur nivel și fără a depăși în punctul cel mai înalt 4,5. de la cota de călcare).
Din studiul anexei la T nr.300/2008, prin raportare la Regulamentul Local de Urbanism aprobat prin HCL T nr.157/2007 se observă că Anexa 1 din T nr.300 /2008, nu completează Regulamentul Local de Urbanism ci însăși îl modifică în substanță în condițiile în care în Regulamentul Local de Urbanism se prevede la cap.IV.2L-Zona rezidențială - faptul că în funcție de regimul de înălțime în municipiul T se întocmesc două tipuri de subzone rezidențiale: LM o subzonă rezidențială existentă cu locuințe mici: clădiri P, si; - subzonă rezidențială propusă cu locuințe mici, clădiri în regim P,; -subzonă rezidențială propusă cu locuințe înalte: clădiri in regim mixt, precum si -subzonă rezidențială cu locuințe înalte: clădiri cu mai mult de 3 niveluri.
Conform art.4, cap.2 in zonele, si LM sunt permise locuințe pentru maxim 2 familii(locuințe individuale), iar locuințele colective sunt permise în zonele LI a, ori anexa 1 la T nr.300/2008, prevede construirea de locuințe colective mici (care sunt permise numai în zonele LI a), în toate zonele rezidențiale si deci, si în zonele unde Regulamentul Local de Urbanism, interzice acest lucru, respectiv, si LM Aceste locuințe colective mici sunt destinate pentru mai mult de 2 familii si au un alt regim maxim admis (S/ sau S/ în T nr.300/2008) față de P,si prev.de Regulamentul Local de Urbanism. Față de aceste prevederi ale T nr.300/2008, instanța constată că sunt încălcate prevederile exprese ale HG nr.525/1996, privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism, anexa 2, pct.2.1.5, unde se prevede pentru zonele exclusiv rezidențiale locuințele în regim P, Anexa 1 la T nr.300/2008, vizează și zonele exclusiv rezidențiale si stabilesc un POT ( procent de ocupare maxima a terenului) de 40% în condițiile în care HG nr.525/2007, anexa 2, pct.2.1.5, prevede 35%, acestea fiind un alt motiv pentru care T nr.300/2008, încalcă acte normative cu putere superioară.
Art.2 din T nr.300/2008, prevede faptul că, reglementările privind autorizarea construcțiilor și a amenajărilor vor fi aplicate în concordanță cu prevederile prezentei hotărâri. Însă, realizarea de locuințe în zone exclusiv rezidențiale se va face cu respectarea Regulamentului General de Urbanism aprobat prin HG nr.525/1996 si a Regulamentul Local de Urbanism, al municipiului T, iar dispozițiile cuprinse în anexa la T nr.300/2008 conțin expres prevederi contrare atât dispozițiilor cuprinse în HG nr.525/1996 anexa 2 pct.2.1.5 cât si în Regulamentul Local de Urbanism, cap.1 si art.4 cap.2, iar referirea potrivit căreia realizarea de locuințe colective mici în zonele exclusive rezidențiale se va face cu respectarea Planurilor Urbanistice Zonale si a Planurilor Urbanistice de Detaliu existente din zona, intră, de asemenea în contradicție cu prev.art.6 din Regulamentul Local de Urbanism, unde se arată că, orice intervenție în zonele LM b si LM m, propuse pentru locuințe se poate realiza numai pe baza unor documentații PUZ (Plan Urbanistic Zonal) si a (Plan Urbanistic de Detaliu), aprobate. Deci, orice asemenea intervenție presupune în prealabil aprobarea unui PUZ si, iar nu realizarea intervenției în baza unor PUZ-uri sau -uri deja existente în zonă.
O altă neconcordanță a T nr.300/2008, ce modifică Regulamentul Local de Urbanism, cu prevederile privind Regulamentul General de Urbanism cuprinse în HG nr.525/1996, o reprezintă aceea că prin T nr.300/2008 se permite construirea de locuințe colective mici în regim S/ sau S/ în zona exclusivă rezidențială unde regimul de înălțime maxim admis este de P, si. Potrivit art.31 al.1 din HG nr.525/1996, autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate si a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să o depășească cu mai mult de 2 niveluri, clădirile imediat învecinate ( adică clădirile amplasate alăturat, de aceiași parte a străzii). excepție de la prev.art.31 al.1, construcțiile care au fost cuprinse intr-un plan urbanistic zonal aprobat conform legii.
În Anexa care face parte integrantă din hotărâre, se menționează la pct. 1.4 faptul că "prezentele norme sunt aplicabile ca detaliere a pentru realizarea de locuințe colective mici pe raza municipiului T". Legislația incidentă nu prevede însă, posibilitatea detalierii printr-o hotărâre de Consiliul Local. Mai mult, la pct. 1.2 din Regulamentul Local de Urbanism se stipulează că: " prezentul regulament local de urbanism explicitează și detaliază prevederile cu caracter de reglementare ale Planului Urbanistic General al municipiului T". Ca atare, prin nr. 300/13.05.2008 se realizează o modificare a Regulamentului Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al municipiului În Anexa care face parte integrantă din hotărâre, se menționează la pct. 1.1 lit. a) faptul că numărul de apartamente se stabilește raportat la întinderea suprafeței pe care se construiește. Or, Regulamentul Local de Urbanism reglementează în mod diferit numărul de apartamente raportat la zonele și subzonele funcționale stabilite. De exemplu, subzonele rezidențiale si includ locuințe mici cu clădiri,parter si unu sau doua etaje, pentru maxim 2 familii iar prin modificarea adusă prin HCL nr. 300/13.05.2008 se modifică prin uniformizarea condițiilor de autorizare a locuințelor. Cu privire la POT, în anexa hotărârii se prevede că acesta este maxim de 40 %, or prin Regulamentul Local de Urbanism se stabilește că în -urile (unitate teritorială de referință) de locuințe în zone cu regim, POT este maxim de 35 % și doar pentru în zone cu regim de construcții -0 POT este maxim de 40 %. De asemenea, în Regulamentul Local de Urbanism aprobat prin G nr. 525/1996 se prevede că pentru zonele exclusiv rezidențiale cu locuințe P, POT este maxim 35 %.
Referitor la regimul maxim de înălțime, se constată că în referatul inițial al hotărârii elementul de referință era (se menționează că regimul maxim de înălțime de la cornișă nu va depăși 10,5. măsurați de la cota terenului sistematizat, ceea ce ar fi corespuns clădirilor S/), pe când în noul referat (cu același număr, dar dată și conținut diferite) elementul de referință este coama. Se stabilește astfel că regimul maxim de înălțime la coamă nu va depăși 12. măsurați de la cota terenului sistematizat. Or, această înălțime corespunde clădirilor cu mai mult de 3 nivele. În Regulamentul Local de Urbanism elementul de referință pentru acest criteriu este " " și nu "coama". În art. 23 din aprobat prin G nr.525/1996 se prevede că înălțimea clădirii nu trebuie să depășească distanța măsurată pe orizontală din orice punct al clădirii față de cel mai apropiat punct al aliniamentului. De asemenea, potrivit art. 31 din aprobat prin G nr.525/1996 "autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate."
Nu trebuie omis nici faptul că prev.din anexa 1 la T nr.300/2008, potrivit cărora amplasarea construcțiilor locuințelor colective mici va fi astfel făcute încât pentru toate încăperile de locuit amplasate pe fațada cea mai favorabila să se asigure durata minimă de însorire de o oră si J, vin în contradicție cu disp. cuprinse la art.2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/2006, care prevede că amplasarea clădirilor destinate locuințelor, trebuie să asigure însorirea acestora minim 1 oră si J zilnic, la solstițiul de iarnă a tuturor încăperilor de locuit.
Astfel, distincția din T nr.300/2008, privind, încăperile de locuit amplasate pe fațada principală privind asigurarea însoririi minime de 1 oră si J pe timpul solstițiului de iarnă, sunt de natură încălca dispozițiile Ordinului nr.536/1997, reprezentând astfel un alt motiv de nelegalitate reținut de instanță, acestea din urmă făcând referire la toate încăperile.
Așa cum s-a arătat anterior toate aspectele menționate, nu sunt de natură a completa Regulamentul Local de Urbanism ci de a-l modifica în substanță, iar în aceste condiții, instanța reține că, deși, Consiliul Local are conform art.36 al.2 lit.c si al5 lit.c din nr.215/2001 atribuții privind administrarea domeniului public si privat, precum si atribuții legate de avizarea si aprobarea documentelor de urbanism si amenajare a teritoriului, (aspect care nu este contestat de reclamanți) aceste atribuții trebuie exercitate în condițiile legii.
Ca atare, de vreme ce s-a procedat la modificarea Regulamentului Local de Urbanism, aprobat prin HCL T nr.157/2008, pentru care conform art.56 si anexa 1 pct.5 din nr.350/2001, a fost necesară avizarea Ministerului Lucrărilor Publice si a organismelor teritoriale interesate, tot astfel trebuia procedat si în cazul modificării aduse Regulamentul Local de Urbanism, pârâtul neputându-se prevala de atribuțiile prev. la art.36 al.2 lit.c din nr.215/2001 pentru a proceda la încălcarea disp.cuprinse în HG nr.525/1996 si ale nr.360/2001.
Mai este de observat faptul ca T nr.300/2008, aduce o serie de modificări Regulamentului Local de Urbanism, în ceea ce privește POT si destinațiile față de limitele laterale si posterioare ale parcelei, modificare care potrivit art.32 al.3 din L:nr.360/2001, trebuiau stabilite prin D, precum si regimului de construire si înălțime maximă admise, modificări care potrivit acelorași disp.din nr.360/2001, trebuiau stabilite prin In consecința pârâtul nu putea proceda direct la modificarea Regulamentului Local de Urbanism fără a modifica inițial Urbanistice Zonale si Planul Urbanistic General, ținând cont si de disp.art.46 si art.47 din nr.350/2001.
În ceea ce, privește respectarea condițiilor privind asigurarea participării populației la activitățile cu amenajare a teritoriului si urbanism, art.57-61 din nr.360/2001, prevăd, necesitatea informării populației prin afișare la primărie si anunț public în presă, consultarea populației anterior aprobării documentației de urbanism si amenajarea teritoriului, precum si alte forme de participare. Aceste dispoziții se coroborează cu cele cuprinse in nr.52/2003, privind transparența decizională în administrația publică, care instituie obligația de transparență definită conform art. 3 lit. e ca fiind obligația autorităților administrației publice de a informa și supune dezbaterii publice proiectele de acte normative și de a permite accesul cetățenilor la luarea deciziilor administrative.
Astfel conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 52/2003 pârâtul avea obligația de a publica un anunț referitor la Proiectul de hotărâre pentru modificarea Regulamentului Local de Urbanism, pe site-ul propriu, și afișare la sediu, într-un loc accesibil publicului. Anunțul trebuia adus la cunoștință cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre adoptare ( alin. 2 ), iar la publicarea anunțului pârâtul avea obligația de a stabili o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii, sau opinii, cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice ( alin. 4 )
În speță, din actele depuse la dosar instanța reține, că proiectul de hotărâre privind aprobarea actului normativ atacat a fost comunicat către Serviciul Administrație Locală al Municipiului T la data de 13.05.2008 ( 19 din Dosar nr-) în condițiile în care proiectul a fost supus dezbaterii plenului și HCL Nr. 300 fost aprobată la aceeași dată de 13.05.2008, hotărârea atacată a fost adoptată la13.05.2008 cu nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. 4 din Legea nr. 52/2003. Raportat la această stare de fapt, instanța reține că obligația de transparență decizională instituită prin lege pentru organele administrației publice locale nu putea avea un caracter pur formal întrucât urmărește realizarea unuia dintre principiile fundamentale ce guvernează activitatea administrației publice și anume angajarea sporirii gradului de responsabilizare a administrației publice, față de cetățean ca beneficiar al deciziei administrative, precum și sporirea gradului de transparență decizională la nivelul administrației ( art. 1 alin. 2 din Legea nr. 52/2003 ). Ori tocmai aceste principii fundamentale au fost încălcate, în speță, în condițiile în care Referatul privind aprobarea construirii de locuințe colective mici pe raza municipiului și prin care se propune comisiilor din cadrul Consiliului Local al municipiului aprobarea construirii de locuințe colective mici a fost emis tot la 13 mai 2008 ( filele 21-23 din Dosar nr- ), rezultă deci categoric că au fost încălcate prin această manieră de lucru, prevederile enunțate supra din Legea nr. 52/2003, iar acest aspect completează cauzele de anulare a hotărârii atacate, anterior relevate. Un motiv de anulare a Hotărârii nr. 300/13.05.2008 îl constituie încălcarea prev. art. 57-61 din Legea nr. 350/2001 referitoare la participarea populației la activitățile de amenajare a teritoriului si de urbanism legate de informarea populației cel puțin prin afișare la primărie, anunț public în presă, precum si consultarea populației anterior aprobării acestei documentații, dar și alte forme de participare prevăzute de lege. Proiectul de hotărâre supus spre aprobarea plenului nu este identic cu cel supus dezbaterii publice, nerespectându-se astfel, prevederile Legii nr. 52/2003, conform cărora: Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștința publicului cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice. La publicarea anunțului autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice. În cauză, proiectul de hotărâre, în forma supusă dezbaterii plenului consiliului local a fost publicat în aceeași zi în care a avut loc ședința acestuia.
Susținerea pârâtului că dispozițiile Legii nr. 52/2003 au fost respectate, prin aceea că au avut loc dezbateri publice, sunt contrazise de actele datate toate 13 mai 2008 la care s-a făcut referire.
Totodată, dispozițiile cuprinse în Regulamentul Local de Urbanism pct. 1.4 stabilesc că aprobarea unor modificări ale Planului Urbanistic General și implicit ale Regulamentului Local de Urbanism se poate face "numai cu respectarea filierei de avizare - aprobare pe care a urmat-o și documentația inițială". Or, conform art. 56 și a pct. 5 din anexa 1 Legii nr. 350/2001, Planul Urbanistic General și aferent acestuia, la nivel de municipiu se aprobă prin HCL și este supus avizării Ministerului Lucrărilor Publice, Consiliului Județean si centrale si teritoriale interesate si deci în mod corelativ orice modificare sau completare adusă acestor documentații trebuia supusă avizării, procedură ce nu s-a îndeplinit în cauză.
Se mai constată că dispozițiile de la pct. 1.2 și 1.3 din Anexa la HCL Nr. 300/13.05.2008 sunt identice, cu cele ale Hotărârii cu nr. 140/2007 care a fost deja anulată prin hotărâre judecătorească definitivă. Prin urmare, prin HCL Nr. 300/13.05.2008 se modifică în mod direct Regulamentul Local de Urbanism, nesocotindu-se astfel dispozițiile aer. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 289/2006.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța apreciază că în speță se impune anularea nr. 300/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Consiliul Local T solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că în hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală întrucât nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale aplicabile.
Se arată astfel că potrivit art.36 din Legea nr.215/2001 consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului și avizează sau aprobă în condițiile legii documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților. Ca atare, este atributul exclusiv al recurentului să stabilească modalitatea de amenajare a teritoriului având drept de apreciere și de decizie autonomă în acest domeniu.
La emiterea hotărârii atacate autoritatea publică competentă a îndeplinit toate formalitățile legale de transparență decizională, fiind supusă dezbaterii publice în mai multe rânduri având în vederea strategia de dezvoltare și renovare urbană promovată de recurent. Astfel, se arară că întreg materialul a fost discutat în cadrul comisiei doi a Consiliul Local al municipiului T, comisie la care au luat parte și reprezentanții intimatei.
Recurenta mai arată că în zonele la care se referă HCL 300/2008 documentațiile de urbanism aprobate prevăd în marea lor majoritate realizarea de locuințe colective și individuale în regim de înălțime S+E+M, cu un POT de maxim 40%, dorindu-se astfel protejarea zonelor de locuințe noi prin restricționarea numărului de unități locative. Locuințele realizate conform HCL 300/2008 asigură respectarea dispozițiilor art.31 alin.1 din HG nr.525/1996, iar procentul de ocupare a terenului de maxim 40% pentru zona predominat prezidențială; sunt asigurate și locurile de parcare conform Anexei II la HCL nt-. Se mai arată că, la adoptarea HCL 300/2008 s-a avut în vedere studiul privind dezvoltarea spațială în T aprobat prin HCL 325/2005, cât și avizul favorabil al Comisiei tehnice de amenajarea a teritoriului și a urbanismului.
Se mai arată faptul că, realizarea de locuințe colective în zone rezidențiale nu schimbă cu nimic destinației zonei respective, iar pe de altă parte sunt îndeplinite și condițiile legate de procentul de ocupare a terenului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr.215/2001, Legea nr.50/1991, Legea nr.350/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Asociația Proprietarilor din Zone Rezidențiale au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că la adoptarea HCL nr.300/2008 au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile Legii nr.52/2003 întrucât proiectul de hotărâre poartă aceeași dată cu hotărârea atacată și ca atare a lipsit termenul necesar pentru dezbaterea publică. HCL nr.300/2008 preia în mare parte reglementările cuprinse în HCL nr.140/2007, hotărâre ce a fost anulată prin sentința civilă nr.596/CA/21.06.2008 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă. Se mai arată că hotărârea atacată încalcă și prevederile Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul art.32 alin.3, așa cum s-a remarcat de altfel și de către Inspectoratul de Stat în Construcții prin adresa nr.5011/2008. Sunt încălcate și dispozițiile HG nr.525/1996 întrucât hotărârea în discuție nu a urmat procedura de aprobare pe care a urmat-o documentația inițială. Prin hotărârea contestată recurentul nu mai introduce obligativitatea Z sau în situațiile în care Regulamentul General de Urbanism le prevede în mod direct și explicit.
Se mai arată că prevederile din hotărârea contestată vizează în principal sub zona rezidențială existentă cu locuințe mici, unde regimul de înălțime al clădirilor este de P, iar construirea în zonă a locuințelor colective ar conduce la încălcarea reglementărilor privind distanța față de imobilele învecinate ce ar atrage și încălcarea ordinului 536/1997 în ceea ce privește asigurarea însorii necesare a încăperilor imobilelor învecinate.
Intimații persoane fizice prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat de asemenea respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică arătând în esență faptul că HCL nr.300/2008 încalcă prevederile HG nr.525/1996 privind procentul maxim de ocupare al terenului, iar pe de altă parte nu precizează sub zonele în care se aplică. Astfel, conform, zona rezidențială a orașului se compune din mai multe sub zone funcționale, fiecare cu caracteristicile propriii privind regimul de înălțime, iar prin introducerea noțiunii de "locuințe colective mici" se creează practic o nouă categorie urbanistică. Se mai arată că prin HCL nr.300/2008 se încalcă art.2 din normele aprobate prin nr.536/1997 privind distanța dintre clădiri, norme de la care niciunul din actele administrației publice locale în materie de urbanism nu poate deroga.
Totodată, intimații mai arată faptul că HCL nr.300/2008 încalcă disp.art.4 Cap.II Titlul IV.2.L-Zona Rezidențială din Regulamentul Local de Urbanism T, întrucât acesta instituie o interdicție expresă de construire a locuințelor colective în anumite zone, iar prin HCL nr.300/2008 nu se limitează construcția acestor locuințe doar la zona rezervată prin.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Prin nr.300/13.05.2008 s-a aprobat construirea de locuințe mici pe raza Municipiului T, conform anexei 1 la hotărâre. Reclamantul Prefectul județului T, pe calea controlului de tutelă administrativă reglementat de art.3 din Legea nr.554/2004, a solicitat anularea acestei hotărâri invocând în principal încălcarea dispozițiilor Legii nr.350/2001 și respectiv ale Legii nr.52/2003, nefiind asigurată participarea populației la activitățile de amenajare a teritoriului și de urbanism prin modalitățile prevăzute de cele două acte normative. Aceste critici au fost în mod corect reținute de prima instanță întrucât potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.52/2003 scopul acestui act normativ este acela de a stabili reguli procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenței decizionale în cadrul autorităților administrate publice centrale și locale, având drept scop sporirea gradului de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar a deciziei administrative și sporirea gradului de transparență la nivelul administrației. În acest scop, Legea nr.52/2003 art.6 alin.1,2 și 4 prevede faptul că proiectele de acte normative trebuiesc publicate de către autoritatea administrației publice locale pe seitul propriu, prin afișare la sediul într-un spațiu accesibil publicului și transmitere mass media. Acest anunț va fi adus la cunoștință publicului cu cel puțin 30 de zile înainte de supunere spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice, iar odată cu publicarea anunțului autoritatea administrației publice va stabili și o perioadă de cel puțin 10 zile pentru primirea de propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.
În speță, aceste dispoziții nu au fost respectate întrucât proiectul final de hotărâre înregistrat sub nr.SC nr.2008-16456 poartă data de 13.05.2008, adică exact data adoptării hotărârii atacate. Sub acest aspect nu pot fi reținute susținerile recurentului potrivit cărora au fost respectate dispozițiile legale privind transparența decizională, întrucât proiectul de hotărâre a fost supus dezbaterii publice în mai multe rânduri, respectiv a fost discutat în cadrul comisiei 2, unde au participat și reprezentanții intimatei, întrucât chiar dacă, proiectul de hotărâre însoțit de referatul justificativ poartă data de 31.03.2008, este de observat faptul că acest proiect diferă de cel adoptat în final. Proiectul în forma sa inițială a fost supus dezbaterii în comisii, aspect ce ține însă de respectarea dispozițiilor Legii nr.215/2001 privind modul de adoptare a hotărârilor consiliilor locale și procedura prealabilă obligatorie, dar aceasta nu dovedește și îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.52/2003 privind transparența decizională.
Mai este de observat faptul că, HCL nr.300/13.05.2008 vizează construirea de locuințe mici pe raza Municipiului T și prezintă numeroase similitudini cu HCL nr.140/2007 prin care s-au aprobat realizarea de locuințe colective în zone exclusiv rezidențiale. Astfel, reclamantul a invocat faptul că dispozițiile cuprinse în Anexa 1 la HCL nr.300/2008 punctele 1.2 și 1.3 sunt similare cu cele cuprinse în HCL nr.140/2007 ce a fost anulată prin sentința civilă nr.596/25.06.2008 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă.
Legalitatea HCL nr.300/2008 trebuie analizată prin raportare la prevederile cuprinse în actele normative cu putere superioară ce cuprind reguli generale legate de amenajarea teritoriului și urbanismul. Astfel, Curtea reține că hotărârea atacată, deși urmărește teoretic a clarifica modul de autorizare pentru locuințele colective mici pe raza municipiului T, procedează în fapt la modificarea regulamentului local de urbanism pentru că în acesta din urmă există noțiunea de "locuințe colective" și respectiv "locuințe mici" dar nu există noțiunea de "locuințe colective mici", ceea ce înseamnă că prin hotărârea atacată s-a creat o nouă categorie urbanistică care nu se încadrează în niciuna din zonele rezidențiale ale municipiului T așa cum sunt ele cuprinse în. Fiecare zona rezidențială are caracteristici propriii privind regimul de înălțime, procentul de ocupare a terenului, etc. iar 300/2008 prin introducerea noțiunii de locuințe colective mici vine în evidentă contracție cu actul normativ cu putere superioară reprezentat de Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General al Mun.
Un alt aspect ce vine în contradicție cu Regulamentul local de urbanism este acela că potrivit hotărârii atacate numărul de apartamente se stabilește prin raportare la întinderea suprafeței de teren pe care urmează a se ridica construcția respectivă, or prin în vigoare în prezent, nr. de apartamente este reglementat prin raportare la zonele și sub zonele funcționale stabilite. Ca atare, în concepția HCL nr.300/2008 se pot construi locuințe cu 10 apartamente pe suprafețe de până la 1000 mp. indiferent de zona sau subzona funcțională în care acestea se realizează, iar potrivit Regulamentul Local de Urbanism în Municipiului T, în funcție de regimul de înălțime se întâlnesc mai multe subzone rezidențiale. Interdicția de construire de locuințe colective în subzonele rezidențiale și (subzone rezidențiale existente, respectiv propuse cu locuințe mici) este evidentă și nu poate fi eludată câtă vreme locuințele colective sunt rezervate exclusiv zonei.
Pe de altă parte, în Anexa 1 la HCL nr.300/2008 se prevede un procent de ocupare al terenului de 40% și ținând cont de faptul că în concepția HCL nr.300/2008 locuințele colective mici pot fi realizate în orice zonă rezidențială fiind individualizate în principal în funcție de întinderea terenului pe care se realizează, iar nu în funcție de subzona rezidențială în care se execută, se ajunge astfel la încălcarea atât a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul Local de Urbanism cât și la cele cuprinse în HG nr.525/1996 Anexa II pct.2.1 unde se prevede expres faptul că în zonele exclusiv rezidențiale cu locuințe în regim P, POT-ul este de 35%. Sub acest aspect, nu se pot reține susținerile recurentului potrivit cărora au fost respectate dispozițiile cuprinse în HG nr.525/1996 Anexa II pct.2.1.5 unde se specifică un POT de 40% întrucât dispozițiile legale la care face referire recurentul vizează zonele predominant rezidențiale, spre deosebire de zonele exclusiv rezidențiale unde procentul de ocupare al terenului nu poate depăși 35%, iar în speță critica principală adusă HCL 300/2008 vizează faptul că permite construirea unor locuințe de maxim 10 apartamente în regim de S/ sau S/ cu un POT de 40% în orice subzona rezidențială a Municipiului T, încălcând astfel dispozițiile legale indicate anterior.
Curtea mai reține faptul că, de vreme ce hotărârea 300/2008 vizează aprobarea construirii unor locuințe colective mici pe raza municipiului T, trebuia să fie în acord cu prevederile cuprinse în Regulamentul Local de Urbanism și în ceea ce privește noțiunile tehnice folosite, astfel se observă că în Regulamentul Local de Urbanism elementul de referință pentru înălțime îl reprezintă "" pe când în hotărârea atacată "elementul de referință este coama", aspect ce este de natura a crea astfel o incertitudine cu privire la regimul de înălțime al clădirilor astfel construite. Tot astfel este de observat că în HG nr.525/1996 art.23 alin.3 se prevede că înălțimea clădirii nu trebuie să depășească distanța măsurată pe orizontală din orice punct al clădirii față de cel mai apropiat punct al aliniamentului.
De asemenea, prevederile cuprinse la pct.1.2 lit.b din HCL nr.300/2008, privind retragerea construcțiilor nu se corelează cu dispozițiile art.23 alin.1 lit.b din HG nr.525/1996 unde se arată că retragerea este permisă numai dacă se respectă coerența și caracterul fronturilor stradale.
Toate aceste aspecte confirmă soluția primei instanțe care a procedat la anularea HCL nr.300/2008, Curtea mai reținând totodată că deși, recurentul în calitate de autoritate a administrației publice locale are atribut exclusiv privind modalitatea de amenajarea teritoriului și urbanismului, cu drept de apreciere și decizie autonomă în acest domeniu, acestea atribuite trebuie exercitate în interesul colectivității locale și în limitele impuse de actele normative cu putere superioară ce reglementează domeniul amenajării teritoriului și a urbanismului.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza II-a Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Consiliul Local al municipiului T împotriva sentinței civile nr.428/CA/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Prefectul Județului T, Asociația Proprietarilor din Zone Rezidențiale, el, Minola, și HG Municipiul T prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -23.11.2009
tehnored. - 23.11.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
