Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1241/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR ---8.07.2009
DECIZIA CIVILĂ -.1241
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr.326/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimata Administrația Finanțelor Publice C-S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- din 05.02.2009, reclamantul - a chemat în judecată,în calitate de pârâtă pe Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea actului administrativ fiscal seria -, nr. - din 06.11.2007, prin care a fost obligat,în vederea înmatriculării autoturismului personal la plata sumei totale de 1054,24 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule; de asemenea,a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor de 390,24 lei și 25,40 lei, cu titlu diferența taxei speciale pentru autovehicule în cuantum de 1054,24 lei, precum și la plata dobânzii, conform codului d e procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna noiembrie 2007 a achitat taxa specială pentru autovehicule către pârâtă, aceasta fiind o condiție "sine qua non", pentru a putea înmatricula mașina pe care a achiziționat-o din spațiul comunitar, respectiv.
S-a arătat că taxa este nelegală, fiind interzisă de art. 90 și 25 din Tratatul CE și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Totodată, reclamantul a precizat că prevederile art. 148 din Constituția României instituie supremația dreptului european asupra dreptului național și statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 al art. 148.
De asemenea, reclamantul a arătat că prin perceperea taxei s-a aplicat un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Or, a susținut reclamantul, acquis-ul comunitar a devenit direct aplicabil ca efect al aderării României la UE, acesta cuprinzând atât Tratatul CE, cât și Jurisprudența CJCE, care condamnă instituirea unei taxe de asemenea natură.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii.
În apărare, pârâta a arătat că acțiunea este parțial inadmisibilă deoarece începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008, iar potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007- 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prezentei, privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele Metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență; de asemenea a susținut că în ce privește restituirea sumelor plătite în baza OUG nr. 50/2008, cererea este neîntemeiată.
În acest sens, a arătat că din expunerea motivelor care au stat la baza adoptării OUG. nr. 50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel,cum este reglementată în prezent, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar.
Pârâta a mai susținut că a decide, altfel, ar însemna că tocmai prin hotărâre judecătorească instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal, în alte 16 state comunitare.
Prin sentința civilă nr.326/22.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița și, în consecință a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr. -/6.11.2007, a obligat pârâta la restituirea sumei de 390,24 lei cu titlu de diferență taxă de înmatriculare, actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la executarea integrală a hotărârii judecătorești și a obligat pârâta la plata sumei de 25,40 lei, reprezentând cheltuieli privind procedura de restituire a taxei de înmatriculare, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la executarea integrală a hotărârii judecătorești.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Reșița pedinte de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a emis actul de calculare a taxei speciale pentru autoturisme, stabilind că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 1054,24 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca Volkswagen, capacitate cilindrică 1390 cmc, norma de poluare euro 4, an de fabricație 2001.
Reclamantul a achitat contravaloarea taxei stabilite de pârâta Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța seria -, nr. -/ 6.11.2007 pentru suma 1054,24 lei, înmatricularea în circulație a autovehiculului mai sus descris, fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Ulterior, prin Nota privind restituirea/rambursarea nr.21/ 28.07.2008 pârâta a restituit reclamantului suma de 664 lei rămânând o diferență în cuantum de 390,24 lei.
Tribunalul a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele adoptării, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al UE, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art. 90 din Tratatul CE, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de "infringement", Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Problema nesocotirii normelor comunitare nu s-a pus în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci s-a pus în legătură cu autovehiculele second hand provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea Codului d e procedură fiscală (art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal), unui nivel ridicat de taxare, ce reprezentă o barieră privind libera circulație a mărfurilor.
Făcând aplicarea principiilor supremației dreptului comunitar și celui privind efectul direct al dreptului comunitar în ordinea juridică internă, instanța consideră că art. 214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art. 90 (1) din Tratat și urmează a le îndepărta aplicarea în cauza de față.
Pe cale de consecință, instanța a concluzionat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90(1) din Tratat și urmează a dispune admiterea acțiunii, anularea actului administrativ emis și restituirea diferenței din taxa încasată de pârâtă,diferență în cuantum de 390,24 lei.
În același timp, din factura, seria B - -.-, a reieșit că pentru restituirea sumei 664 lei, reclamantul, din culpa pârâtei a suportat cheltuieli în cuantum de 25,40 lei.
Ca urmare, Tribunalul față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr. -/6.11.2007 și a obligat pârâta la restituirea sumei de 390,24 lei cu titlu de diferență taxă de înmatriculare, actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la executarea integrală a hotărârii judecătorești.
Pentru aceleași considerente, a obligat pârâta la plata sumei de 25,40 lei reprezentând cheltuieli privind procedura de restituire a taxei de înmatriculare, sumă actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului și până la executarea integrală a hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Astfel, în motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Se arată astfel că acțiunea reclamantului este inadmisibilă câtă vreme adresa de răspuns emisă de Reșița la cererea de restituire a taxei formulată de reclamant nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.43 alin.3 Cod procedură fiscală, iar în lipsa actului administrativ nu se poate vorbi despre un litigiu de contencios administrativ.
Prin motivele de recurs s-a invocat și lipsa calității procesual pasive a Reșița în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost instituită de Statul Român și nu de instituția pârâtă. Astfel, instanța de fond a motivat hotărârea raportat la nelegalitatea stabilirii prin legea internă a taxei speciale care ar încălca art.90 din Tratat fără să se exercite rolul activ în stabilirea calității procesual pasive a recurentei.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a încălcat limitele generale de competență, depășind atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești de drept comun să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Pe fondul cauzei se arată că prima instanță este nelegală și netemeinică în condițiile în care autoritățile naționale au competență luării măsurilor corespunzătoare pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Se mai arată faptul că prin intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008 acțiunea reclamantului a rămas parțial fără obiect întrucât dispozițiile legale în prezent în vigoare reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.4, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică arătând că în mod corect Tribunalul C-S a reținut aplicarea directă a prevederilor art.90 alin.1 din Tratat, sub acest aspect jurisprudența națională fiind unanimă. Se mai arată că disp. art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile prezentului litigiu întrucât taxa de poluare este în vigoare din 01.07.2008, iar intimata a achitat taxat de primă înmatriculare în aprilie 2008 și nu se poate vorbi despre o compensare între sumele achitate anterior și cele datorate în temeiul OUG nr. 50/2008 întrucât cele două impuneri au naturi diferite.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.326/22.04.2009 a Tribunalului C-S s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu C-S- Reșița, și a fost obligată pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 390,24 lei cu titlu de diferență taxă de înmatriculare, actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la executarea integrală a hotărârii.
Motivul de recurs legal de încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă nu poate fi reținut în cauză, considerentele recurentei legale de faptul că instanțele judecătorești de drept comun nu se pot pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale fiind nepertinente. Aceasta deoarece prima instanță în mod corect a reținut aplicarea directă a Tratatului în ordinea juridică internă întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 01.01.2007 Tratatul face parte din ordinea internă de drept a României iar compatibilitatea legilor interne cu dispozițiile cuprinse în tratatele comunitare se analizează de însăși judecătorul național care este primul judecător comunitar.
În consecință, nu se poate reține motivul de recurs reglementat de art.304 pct.4 Cod procedură civilă privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și ca atare nu se impune casarea sentinței recurate conform art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția privind lipsei calității procesual pasive a Reșița în analizarea acesteia Curtea reține că este neîntemeiată întrucât chiar dacă taxa specială a fost instituită de legiuitorul român prin dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal în fapt aceasta a fost încasată de către pârâta recurentă Reșița conform chitanței existente la fila 8 dosar fond și în condițiile în care se solicită restituirea taxei față de care se apreciază că a fost încasată în mod nelegal, calitatea procesual pasivă aparține instituției ce a încasat taxa respectivă, mai precis recurentei - pârâte, astfel încât instanța va respinge această excepție.
Referitor la excepția privind inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul inexistenței unui act administrativ în condițiile în care adresa eliberată reclamantei reprezintă doar un răspuns de in formare ce nu este de natură a produce efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbracă natura unui act administrativ fiscal și în consecință de vreme ce nu există un act administrativ nu se poate vorbi despre existența unui litigiu de contencios administrativ, instanța urmează a respinge această excepție reținând că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant prin chitanța seria - 4A nr. -/06.11.2007 emisă de Reșița pentru suma de 1054,24 lei. Taxa a fost achitată conform procedurii prevăzută de Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Or, în aceste condiții Curtea reține că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismelor, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamantul nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe. Raportat la această stare de fapt, Curtea reține că la demersul prealabil al reclamantului privind restituirea taxei Reșița a emis nota privind rambursarea sumei de 664 lei prin aplicarea prevederilor art.11 din OUG nr.50/2008. În aceste condiții nu se poate reține susținerea recurentei potrivit căreia Reșița a emis un singur răspuns de informare care nu produce efecte juridice și nu îmbracă natura unui act administrativ fiscal, aceasta deoarece la cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare recurenta a înțeles să emită nota de restituire a sumei de 664 lei ca diferență între aceasta și taxa de poluare instituită de OUG nr.50/2008, iar pentru diferența până la suma totală a taxei de primă înmatriculare reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, fiind vorba în fapt, despre un refuz de restituire pentru suma de 390, 24 lei, aspect ce este de natură a conferi acestei situații caracterul unui act administrativ atipic de vreme ce se constată refuzul autorității recurente de a da curs în întregime cererii reclamantului, cerere ce a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 Cod fiscal și care produce efecte juridice în sarcina pârâtei astfel încât sunt întrunite caracteristicile prevăzute de art.2 alin. 2 Legea 554/2004, fiind asimilate actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim și ca atare, ne aflăm astfel în prezenta unui litigiu de natură fiscală competența aparținând instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei Curtea retine ca potrivit disp.art.90 al.1 din Tratatul CE. nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară. Art. 90 din Tratat se referă la o discriminare determinată de o diferența între impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale UE în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare s-a plătit de către toți particularii care procedau la înmatricularea pentru prima data în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de prima înmatriculare s-a aplicat numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilita de art. 214 ind. 1 Cod fiscal nu s-a perceput in cazul reînmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar s-a perceput în cazul înmatriculării în România după 1.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Ori, in aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
Se mai observă că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 când Statul Raa derat la UE și au intrat în vigoare disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007 și în consecință instanța constată ca art. 90 din Tratatul CE este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.Disp.art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu disp.art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune menținerea soluției de obligare a pârâtei la restituirea acestei taxe.
Instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitata să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art. 148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătoreasca este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art.90 al.1 din Tratatul CE pentru ordinea juridică internă a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978) ca "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicata orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, tribunalul reține ca instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 teza a II-a c Cod Penal instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimatului-reclamant,
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta C-S împotriva sentinței civile nr.326/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimații și Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER - -
Red.-10.XI.2009
Tehnored. /20.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
