Anulare act administrativ . Decizia 126/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 126
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței nr. 1054 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, str. -. -, bloc.21,. A,.1,.6, județ D, cod poștal -, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, - -, nr. 166, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor Târgoviște, intimatul reclamant, intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru, iar prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus de intimatul reclamant o întâmpinare.
Curtea, față de împrejurarea că părțile au solicitat judecata în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 3660/120/9.06.2008 reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin erul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru Administrația Finanțelor Publice Târgoviște solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 1.001 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca și a dobânzilor aferente, calculate de la data achitării taxei, până la restituirea efectivă a sumei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achitat această sumă de bani conform chitanței nr. - nr. -/15.04.2008 cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul Wolksvagen înmatriculat sub nr. -; consideră că taxa i-a fost percepută în mod nelegal, fiind încălcate dispozițiile comunitare, respectiv art.90 din Tratatul Comunităților Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate din statele comunitare, față de cele interne.
Au fost atașate cererii adresa nr. 11750/04.06.2008 prin care pârâta a răspuns la plângerea prealabilă, chitanța de plată a taxei de înmatriculare seria - nr. -/15.04.2008, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului Wolksvagen înmatriculat sub nr. -.
La termenul din 3 iulie 2008, instanța a introdus în cauză, în calitate de pârât, Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște solicită respingerea acțiunii reclamantului, motivat de faptul că, în speță, nu se regăsesc situațiile reglementate de Legea 554/2004, apoi, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal, iar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr. 1054 din 23 octombrie 2008, prin care a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin erul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 1.001 lei reprezentând taxă înmatriculare autoturism, cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut faptul că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 1.001lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Volkswagen, identificat sub nr. -, cu chitanța seria - nr. -/15.04.2008; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform certificatului de înmatriculare partea I din Italia, fiind deja înmatriculat sub nr., prima înmatriculare fiind efectuată la 17.01.2001, așa cum reiese din copia acestui certificat, depusă de reclamant la dosar - fila 40.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 1.001 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului.
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând recurenta că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii, întrucât deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit că actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa".
Având în vedere actele normative mai sus menționate si raportându-le la prevederile art.41 al aceluiași act normativ, a susținut recurenta că "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale", este evident că un act administrativ fiscal prin care se stabilește o taxă nu poate fi emis decât în formă scrisă. Ori, în speță, intimata-reclamantă nu a indicat prin acțiune și nici ulterior în timpul judecații, care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită.
De asemenea, a mai învederat faptul că instanța de fond în mod nelegal a considerat că reclamanta a efectuat demersul administrativ la care era obligată potrivit art.7 alin. l din Legea nr.554/2004.
În al doilea rând, recurenta a arătat că acțiunea prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea taxei speciale de primă înmatriculare calculată și achitată conform prevederilor art.2141 introdus prin Legea nr.343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006, nr.418/2007, a fost admisă motivat de faptul că norma internă încalcă flagrant dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
Sub acest aspect susține că motivarea instanței de fond este nefondată având în vedere că organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art.2141introdus în Codul fiscal (Legea nr.571/2003) prin Legea nr.343/2006 și modificat prin OUG nr.110/2006 și a Procedurii de calcul prevăzută prin Ordinul rului Economiei și Finanțelor nr.418/2007.
Față de aceste texte de lege, consideră ca taxa achitată este perfect legală, temeiul de drept fiind prevederile unei legi ordinare - act normativ ce emană de la puterea legislativă - Parlamentul României - izvor de drept. Consideră că dintr-o eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale. De asemenea se afirma despre taxa auto ca este nelegala.
Mai arată recurenta că această taxă este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, considerând că în prezent se percepe în mod legal, în baza actelor normative în vigoare.
De altfel, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a căror prima înmatriculare în România s-a realizat după 1 ianuarie 2007 fost introdusă prin Legea nr.343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul recurenta mai arată că s-a avut in vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora la 31.12.2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
În acest context, mai susține recurenta intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător,ci să vină în armonizare cu condițiile UE. Trebuie precizat ca în raportul dintre dreptul comunitar si dreptul intern al statelor membre UE, un element ce caracterizează acest raport este coexistenta normelor naționale cu cele comunitare și armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
Față de prevederile constituționale ale art. 148 recurenta precizează că potrivit art.1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea celor doua țări, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor." Totodată, precizează faptul că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Arată recurenta că din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art.90(l) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta precizează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 din acest tratat întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Astfel, exemplifică recurenta că pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxa de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, susține că, dispozițiile art.90 alin.(l) din Tratatul Comunităților Europene are in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În acest context menționează și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Susține acestea în contextul în care României i s-a cerut modificarea taxei în acord cu aquis-ul comunitar și nu anularea ei, aceasta aplicându-se sub diferite forme și în alte state membre. De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizează de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existenta unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
De altfel, institui obligativitatea plații taxei de primă înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din spațiul comunitar.
În altă ordine de idei, mai arată recurenta că România ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar în domeniul protecției mediului, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, a adoptat o ordonanță de urgență, respectiv OUG nr.50/2008 prin care a instituit începând cu 01.07.2008 o taxă pe poluare pentru autovehicule. Precizează că la art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementată la Cap. VI, Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008. Referitor la proiectul final al acestor norme (forma care de altfel a si fost aprobata de Guvernul României) expertul DG al Comisiei Europene a comunicat Reprezentantei Permanente a României pe lângă UE - că aceste norme sunt conforme cu criteriile comunitare, iar procedura de infringement va fi închisă după adoptarea de către Parlament a OUG nr.50/2008.
Având în vedere aceste prevederi legale, susține recurenta că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, și nu restituirea integrală a taxei, și pentru toate celelalte motive invocate solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunând numai restituirea diferenței între taxa achitată si taxa de poluare datorată conform OUG nr.50/2008.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, cu privire la inexistența actului administrativ, este nefondat având în vedere că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal împotriva căruia se face contestație
În legătură cu cel de al doilea motiv de recurs, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței nr. 1054 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, str. -. -, bloc.21,. A,.1,.6, județ D, cod poștal -, intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, - -, nr. 166, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Red. DF/CMF
2ex./30.01.2009
.fond - - - Tribunalul Dâmbovița
Jud.fond -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
