Anulare act administrativ . Decizia 1260/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1260
Ședința publică de la 07.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I împotriva sentinței civile nr. 28/F pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 22.01.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 1977/2008), în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2009 și la data de 07.05.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.28 F/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I; s-a dispus anularea deciziei nr.69/21.03.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I și în consecință, s-a admis contestația formulată de reclamantă și s-a anulat în parte decizia de impunere nr.92/07.02.2008 și raportul de inspecție fiscală nr.-/ 06.02.2008, emise de I, în ceea ce privește suma de 10.834 lei cu titlu de obligații fiscale și accesorii aferente; a exonerat reclamanta de plata sumei de 10.834 lei reprezentând obligații fiscale și penalități și majorări aferente; s-au menținut aceleași acte administrativ fiscale pentru diferența de 675 lei (11.509- 10.834) și a fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată de 4,3 lei reprezentând taxa de timbru, 660 lei onorariu de expert și 800 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în urma inspecției fiscale, pentru care s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.-/06.02.2008 s-au stabilit diferențe suplimentare de plată în sumă totală de 41.964 lei.
Din Raportul de expertiza contabile și suplimentul la report efectuate in cauza,instanța rețineca reclamantaa achitat suma de 10.834lei, din suma contestata de 11.509 lei, cătrebugetulconsolidat al statului, la termenele legale, astfel încât emiterea unei decizii de impunere pentru obligații deja achitate, constituie un document fiscal lipsit de temei și eficienta practice, întrucât se tinde a se crea titlu pentru obligării deja executate prin plată.
Tribunalul reține, din verificările și constatările expertului contabil desemnat in cauza, ca aceste obligații erau deja înregistrate in fișele contabile ale reclamantei, ceea ce duce la concluzia ca ele au fost declarate la organul fiscal, iar neprezentarea lor la controlul efectuat s-a datorat unor alte cauze (arhivarea lor în alte dosare, întocmirea într-un nr. suficient de exemplare, etc.), dar nicidecum lipsei fizice a acestora.
Referitor la suma de 675 lei, diferența între suma contestata de reclamanta de 11.509 lei și suma de 10.834 lei, pentru care expertul a concluzionat ca reclamanta a declarat și achitat in termen obligațiile fiscale, tribunalul reține ca organul fiscal în mod corect a respins contestația, deoarece reclamanta nu produce dovezi în sensul temeiniciei cheltuielilor de sponsorizare, deduse din veniturile impozabile, și nu motivează de ce solicita anularea obligației de 75 lei cu titlul de impozit pe dividende. Aceasta este și concluzia expertului contabil, exprimata detaliat în cuprinsul raportului de expertiza și suplimentului la raport.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP I, invocând în drept disp. art.299, art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că organul de inspecție fiscală a procedat conform art.94 alin.3 lit.e din OG 92/2003 stabilind diferențe de obligații fiscale de plată, precum și obligații fiscale accesorii aferente acestora, diferențe care provin din anul 2004. În fișa de plătitor, societatea nu figurează la data controlului cu sume declarate și nici cu sume virate în plus față de cele stabilite la control. Documentele de plată din anul 2004 șa care se face referire în răspunsul formulat de expert, atestă că plata s-a efectuat în perioada 01.01.2004 - 31.12.2007, dar până la sfârșitul perioadei verificate, societatea a rămas cu obligații de plată restante.
Recurenta a invocat disp, art.81 alin.3, art.94 alin.3 lit.e, art.85, art.94 din OG 92/2003 conform cărora obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazul în care a fost efectuată plata obligației fiscale, diferențele stabilindu-se față de obligațiile fiscale declarate, indiferent dacă acestea au fost achitate sau nu.
Prin emiterea deciziei de impunere se stabilesc diferențele față de ceea ce a declarat contribuabilul și nu obligațiile de virat.
S-a susținut că organul de inspecție fiscală este obligat să emită decizie de impunere pentru diferențele stabilite în timpul controlului, iar pentru neplata în termen a sumelor datorate se calculează accesorii.
Pe fondul cauzei a arătat, cu privire la contribuția asigurărilor sociale pentru sănătate angajator că pentru perioada verificată: 01.01.2004 - 31.12.2007, reclamanta a declarat fond asigurări în sumă de 1.254 lei, iar la control s-a stabilit suma de 1.379, diferența provenind din declararea eronată.
Pentru aceeași perioadă, societatea a declarat fond de asigurări sociale pentru sănătate, contribuție angajat asigurat în sumă de 1804 lei, iar la control s-a stabilit suma de 1.918 le, diferența de 114 lei provenind din declararea eronată.
Tot din declararea eronată provin și diferențele constatate cu privire la celelalte contribuții, respectiv: 390 lei CAS - angajator conform Legii 19/2000, 168 lei CAS - asigurați conform Legii 19/2000, 52 lei contribuție la fondul pentru șomaj angajator conform Legii nr.76/2002 și 18 lei contribuție la fondul de șomaj angajat.
Organul de inspecție fiscală a stabilit corect obligațiile fiscale suplimentare pentru care a calculat accesorii aferente acestora, conform art.120 alin.1 din OG 92/2003.
Cu privire la impozitul pe profit, s-a constatat că pentru perioada verificată, societatea a declarat un impozit pe profit în sumă de 22.383 lei, iar la control s-a stabilit un impozit pe profit în sumă de 30.028 lei, rezultând o diferență de 7.645 lei.
Referitor la calculul majorărilor și penalităților la impozitul pe profit, recurenta a apreciat că susținerile reclamantei sub acest aspect nu au bază legală, întrucât potrivit art.21 alin.4 lit.f din Legea 571/2003, nu sunt deductibile cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat înregistrate în contabilitate care nu au document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Pentru a putea fi compensate sumele plătite în plus la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor cu diferențele stabilite de organul fiscal la impozitul pe profit se poate solicita prin cerere depusă la organul fiscal teritorial, compensarea făcându-se respectând ordinea stingerii datoriilor, iar accesoriile se calculează în funcție de data depunerii cererii de compensare, conform art.116 alin.3.
Cu privire la impozitul pe dividende stabilit conform Legii 571/2003, recurenta a precizat că s-a stabilit o diferență de 75 lei care provin din declararea eronată, iar pentru acest capăt de cerere, reclamanta nu motivează de ce nu este de acord cu stabilirea sumei.
S-au mai formulat critici și cu privire la obligarea pârâtei la plata întregii sume, reprezentând cheltuieli de judecată, deși pretențiile reclamantei au fost admise numai în parte.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a constatat că reclamanta a achitat suma de 10.834 lei din suma contestată de 11.509 lei, astfel încât pentru suma achitată nu se mai impunea emiterea unei decizii de impunere.
Recurenta susține că art.85 din OG 92/2003 prevede că stabilirea impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se face prin declarație fiscală sau decizie emisă de organul fiscal, arătând că prin emiterea deciziei de impunere se stabilesc diferențele față de cea ce a declarat contribuabilul și nu obligații de virat.
Se constată, însă, că decizia de impunere nr.92/07.02.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice I privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, deci sumele pe care reclamanta le are de plătit față de cele pe care le-a declarat.
De asemenea, conform art.94 din OG 92/2003, unul dintre obiectivele inspecției fiscale este stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată, precum și a obligațiilor aferente acestora.
În condițiile în care suma de 10.834 lei era achitată fiind înregistrată în fișele contabile ale reclamantei, emiterea deciziei de impunere pentru această sumă este nelegală expertul contabil stabilind că sumele achitate sunt identice cu sumele stabilite ca diferențe de organele de control.
Curtea va mai avea în vedere și disp. art.86 alin.3 din OG 92/2003 conform cărora decizia de impunere se emite dacă este necesar, or, față de achitarea parțială a sumelor menționate în decizia de impunere contestată, emiterea acesteia pentru suma de 10.834 lei apare ca nefiind necesară.
A mai făcut referire recurenta la suma de 600 lei, reprezentând donație efectuată de reclamantă pentru sponsorizarea unei școli, precum și la suma de 75 lei reprezentând diferența stabilită de organul de inspecție fiscală cu privire la impozitul de venitul din dividende.
Cu privire la aceste sume, Curtea constată că instanța de fond a reținut legalitatea deciziei de respingere a contestației față de împrejurarea că reclamanta nu a dovedit temeinicia cheltuielilor de sponsorizare și nu a motivat de ce solicită anularea obligației de plată a sumei de 75 lei.
De altfel, nici expertul contabil nu a reținut diminuarea impozitului pe profit cu suma de 600 lei întrucât, în afara contractului de sponsorizare, reclamanta nu a prezentat un document care să facă dovada efectuării plății.
Având în vedere că pentru suma de 675 lei au fost menținute actele administrative fiscale contestate de reclamantă, susținerile recurentei referitoare la această sumă nu sunt relevante în soluționarea recursului.
Cât privește obligarea recurentei pârâte la plata integrală a cheltuielilor de judecată se constată că art.276 Cod procedură civilă, stabilește că instanța apreciază în ce măsură partea poate fi obligată la cheltuielile de judecată în cazul admiterii în parte a acțiunii.
Suma cu privire la care au fost respinse pretențiile reclamante (675 lei) este mică în raport cu suma ce a făcut obiectul acțiunii (11.509 lei),astfel încât instanța de fond a apreciat că se justifică obligarea pârâtei la plata integrală a sumei reprezentând cheltuieli de judecată și aceste motiv de recurs fiind nefondat.
Față de aceste considerente, constatând că nu este incident în cauză motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, împotriva sentinței civile nr. 28/F pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 22.01.2009, în dosarul nr- (număr format vechi 1977/2008), în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
25.06.2009
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Stânișor Denisa Angelica
