Anulare act administrativ . Decizia 1343/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1343
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâteleirecția Generală a Finanțelor Publice DșiAdministrația Finanțelor Publice Târgoviște,cu sediul în ârgoviște, Calea, nr. 166, județul, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 348 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaocietatea Civilă, cu sediul în Târgoviște, Calea, -E, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurentele pârâte DGFP D, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și intimata-reclamantă Societatea Civilă Medicala.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și atât recurentele cât și intimata prin intermediul cererilor formulate au solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, iar atât recurentele prin intermediul cererii de recurs cât și intimata reclamantă prin intermediul întâmpinării solicită și judecata cauzei în lipsă potrivit art. 242 al. 2 Cod proc. civ, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 6429/120/23.12.2008 reclamanta - Societatea Civilă Medicală a chemat în judecată Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând să îi restituie suma de 3929,77 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Audi A4 înmatriculat sub nr. - cu nr. de identificare -.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, pentru a putea înmatricula în România autoturismul menționat mai sus, a fost obligată să plătească suma de 8557,77 lei, pe care a achitat-o cu OP nr.187/06.06.2008 emis de BCR - SA Sucursala Târgoviște, sumă reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, conform calculului stabilit de Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, taxă impusă de art.2141- 2143din Codul fiscal; mai arată reclamanta că, această taxă, impusă de art.214 din Codul fiscal,este o taxă fiscală care prin efectele sale este echivalentă unei taxe vamale de import, ceea ce contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne; apreciază reclamanta că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art.148 din Constituția României, iar cererea de restituire i-a fost admisă în parte pentru suma de 4628 lei, potrivit OUG 50/2008.
Au fost atașate cererii, în copie, răspunsul pârâtei DGFP D la solicitarea reclamantei pentru restituirea taxei, certificat de înregistrare fiscală a reclamantei, dovada achitării taxei speciale de primă înmatriculare, extras de cont din 22.10.2008 emis de BCR -SA, copia certificatului de înmatriculare a autoturismului și cartea de identitate a acestuia precum și dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP D - Târgoviște a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 348 din 22.05.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta Societatea Civilă Medicală, și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3929,77lei reprezentând diferență taxă înmatriculare autoturism, cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 8577,77 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Audi A4 cu nr. de identificare -, cu OP nr.187/06.06.2008 emis de BCR - SA Sucursala Târgoviște; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit, încheiat la 04.06.2008 ( fila 53 dosar), fiind deja înmatriculat sub nr. HD- 428C, prima înmatriculare fiind efectuată la 12.07.2006, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare Partea a II-a din Germania, fila 48 dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 8557,77 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs pârâtele irecția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.
In recursul sau Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că hotărârea este dată cu încălcarea legii deoarece prima instanță deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit că actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, republicată, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă, intimatul reclamant neindicând nici în acțiune și nici ulterior, în timpul judecății, care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită, în mod nelegal instanța considerând că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care este obligat, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Printr-un alt motiv de recurs arată că, acțiunea privind restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, calculată și achitată conform art. 214 din Legea nr. 343/2006, modificată prin OUG nr. 110/2006 și nr. 418/2007, a fost admisă considerându-se că norma internă încalcă flagrant disp.art. 90 din Tratatul, considerente ce nu sunt fondate deoarece organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale de primă înmatriculare la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141introdus în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006 și a procedurii de calcul prev. prin nr. 418/2007, astfel încât taxa achitată este perfect legală, temeiul drept fiind prevederile unei legi ordinare, act normativ ce emană de la puterea legislativă - Parlamentul României fiind un izvor de drept.
Recurenta considera ca se confundă taxa auto cu taxele vamale, taxa specială pentru prima înmatriculare fiind introdusă după 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal, care s-a aplicat până la 31 decembrie 2006.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României se instituie supremația tratatelor constitutive ale, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România.
Consideră recurenta că nu sunt incidente în speță disp.art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul au în vedere introducerea unei limitări a drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne, deci Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, astfel că taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, și nu erau argumentele temeinice pentru a se dispune restituirea acestei taxe, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, revenind exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești.
Ultimul motiv de recurs se refera la faptul ca instanța de judecata nu a avut in vedere ca aplicabilitatea in speta a prevederilor OUG nr. 50/2008, care a instituit o taxa de poluare pentru autovehicule, in art. 11 din acest act normativ instituindu - se temeiul pentru restituirea diferenței dintre taxa achitata de contribuabil cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Societatea Civila Medicala a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței pronunțate.
Curtea, examinând sentința prin prima criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Prin art. 90 par.1 din Tratatul Comunităților Europene se interzice discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și care sunt de natură similară și comparând situația fiscală a celor două categorii de produse, rezultă că pentru produsele naționale ( autoturismele deja înmatriculate în România ), schimbarea proprietarului nu antrenează nici o obligație fiscală, în schimb pentru autoturismele achiziționate dintr-un stat membru există obligația administrativă a înmatriculării în România, dublată de obligația fiscală de a plăti taxa specială, în cuantumul prevăzut de Codul Fiscal și în aceste condiții în mod evident există o discriminare pentru autoturismele provenind din alte state membre dar și pentru contribuabilii care introduc asemenea produse în România, existând un regim fiscal discriminatoriu, care este interzis expres prin dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul.
Potrivit disp. art. 2 par.1 din Tratatul de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană și art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a Bulgaria și României și adaptării tratatelor pe care se întemeiază, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare și actelor adoptate de instituții și de Banca Centrală Europeană dinainte de aderare, sunt obligatorii pentru Bulgaria și România și se aplică în aceste state, în condițiile stabilite prin tratate și prin Tratat, astfel încât disp. art. 90 par.1 din Tratatul sunt obligatorii pentru statul român și pentru toate autoritățile sale.
Tratatul de aderare al României și Bulgariei a fost ratificat prin Legea nr. 157/2005, statul nostru asumându-și obligația respectării dispozițiilor din Tratatele originare ale Comunității, de dinainte de aderare.
Totodată disp. art. 220 din Tratatul prevăd că Curtea de Justiție a Comunității Europene asigură interpretarea dispozițiilor tratatului, interpretare care este obligatorie pentru statele membre, astfel încât jurisprudența curții cu privire la aplicarea art. 90 par.1, în materia taxelor de primă înmatriculare discriminatorii, trebuie luata în considerare de Statul Român și de toate autoritățile sale.
Ca atare, față de disp. art. 90 par.1 din Tratat, dispozițiile art. 2141- 2143Cod Fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi aplicate în materia taxelor de primă înmatriculare.
A considera că intimatul reclamant nu avea dreptul și nu putea să solicite prin acțiune restituirea taxei de primă înmatriculare, pentru că această taxă este încasată în temeiul disp. art. 214 pct.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, ar însemna o limitare a accesului la justiție și dreptului la un proces echitabil, ceea ce reprezintă o încălcarea a art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului și a art. 21 alin. 1 din Constituția României, care statuează că orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Totodată dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, prevăd obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană și susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplini această obligație este Parlamentul României, nu poate împiedica sau interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312. pr. civ. recursul se va respinge ca nefondat, menținându-se ca legala si temeinica sentința pronunțata de instanța de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâteleirecția Generală a Finanțelor Publice DșiAdministrația Finanțelor Publice Târgoviște,cu sediul în ârgoviște, Calea, nr. 166, județul, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 348 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaocietatea Civilă Medicala, cu sediul în Târgoviște, Calea, -E, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/4 ex. 02.11.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
