Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1342
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Niță Valentin
JUDECĂTOR 2: Pohoață Maria Urlețeanu Alexandrina
- - -
Grefier - - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII- P,-, județul P împotriva sentinței nr. 199 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL, cu sediul în P,- jud.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - SRL prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta pârâtă DGFP- pentru Contribuabili Mijlocii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta prin intermediul cererii de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Apărătoarea intimatei reclamante - SRL, avocat, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat, iar în combaterea recursului solicită respingerea lui și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, susținerile recurentei fiind neîntemeiate. Depune la dosar în susținerea celor învederate concluzii scrise prin intermediul cărora face și mențiunea că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta a solicitat instanței desființarea raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 30.06.2008 și a deciziei de impunere din data de 30.06.2008; desființarea în parte a deciziei nr.78/23.09.2008 și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 217.706 lei, TVA suplimentar și 8.753 lei, majorări de întârziere, 72.823 lei - impozit pe profit și suma de 12.976 lei majorări de întârziere.
Totodată, reclamanta a mai solicitat în baza art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanta arată că desfășoară o activitate de comerț en gross și en detail având în anul 2007 o cifră de afaceri de 38.366.449 lei, însă nu deține în proprietate imobile, activitatea desfășurându-se în spații aparținând altor societăți cu care a încheiat contracte de închiriere.
Astfel, cu COMERCIAL SRL proprietară a imobilului situat în P,- a încheiat contractul de închiriere din data de 01.01.2005 modificat prin actul adițional nr.1, în vigoare la data operațiunilor controlate; cu CONSULT SRL are relații comerciale stabilite prin contractul de închiriere din 10.03.2008 prin care reclamanta a închiriat imobilul situat în P, Șoseaua P-Târgoviște km 8, format din teren în suprafață de 15.000. și hala de depozitare și care reclamanta, la rândul său l-a subînchiriat către COM SRL.
Mai arată reclamanta că în esență, organele de control au verificat și constatat ca presupus neconforme refacturări de sume de la o societate la alta, în cadrul grupului, stabilind în mod eronat că operațiunile fie nu au avut la bază mișcări valorice concrete, fie au fost eronat înregistrate.
Referitor la spațiul închiriat din P,-, jud.P, arată că organul de control a tălmăcit taxa de întreținere complex ca fiind o cheltuială care sporește valoarea imobilului închiriat, deși părțile s-au înțeles altfel și consideră că această taxă nu este deductibilă fiscal fiind supusă amortizării, în condițiile în care se consideră că s-ar refactura de către locator către locatar valoarea unor lucrări de construcții în curs, însă din conținutul facturilor se constată că ele cuprind o taxă (diferența de chirie) și nu niște lucrări în favoarea, iar aceste lucrări au fost înregistrate ca investiții în curs de către beneficiarul direct al acestora, respectiv COMERCIAL
Cu privire la o altă diferență de impozit este cea legată de factura emisă de către FORTEX 68 B cu nr. B nr.-/06.06.2005 în valoare de 190.391.975 lei privind livrarea și montajul de tâmplărie PVC, factură care apreciază reclamanta că în mod corect a fost înregistrată ca și cheltuială materială sau privind prestările de servicii din partea terților, pe când organul constatator a apreciat eronat că această cheltuială reprezintă o investiție deoarece este o modernizare a spațiului comercial, mărind gradul de confort și ambient.
În ceea ce privește relația cu CONSULT a închiriat de la aceasta imobilul situat în P, Șoseaua P-Târgoviște km 8 și la rândul său reclamanta a subînchiriat acest imobil către COM P care face și ea parte din grupul economic, și a facturat chiria către sublocator exact la aceeași valoare cu chiria achitată de către reclamantă proprietarului imobilului, realizând astfel venituri supuse impozitării.
Pârâta Paf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Cu privire la impozitul pe profit, diferența suplimentară-72.823 lai și accesorii-12.921 lei, se arată că referitor la cheltuielile nedeductibile, în sumă de 645.625 lei, din raportul întocmit s-a stabilit că a avut loc o modernizare a clădirii, iar contravaloarea acesteia trebuia înregistrată pe cheltuieli sub forma amortizării, eșalonat pe durata contractului de închiriere sau pe durata normală de utilizare rămase a clădirii închiriate; referitor la cheltuieli în sumă de 162.051 lei, arată că înțelegerea părților care au convenit prin contract suportarea cheltuielilor cu investițiile aparținând proprietarului de către chiriaș nu pot eluda dispozițiile legale potrivit cărora recuperarea din punct de vedere fiscal a unor asemenea cheltuieli se face de către proprietar prin cheltuieli de amortizare; referitor la cheltuieli privind chiriile în sumă de 402.787 lei, arată că cheltuielile aferente investiției în curs aparținând proprietarului Consult vor fi recuperate de acesta prin cheltuieli lunare de amortizare, ele neputând fi deductibile fiscal pentru reclamantă în calitate de chiriaș.
În ceea ce privește diferența suplimentară de TVA de plată în sumă de 222.496 lei și majorări în sumă de 8.946 lei, arată că achizițiile nu au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile contravenind dispozițiilor art.145 alin.2 lit.a din Codul Fiscal.
Cu privire la capătul de cerere referitor la suspendarea actelor administrative atacate, arată că actele administrative au un caracter specific, potrivit căruia administrația este în drept să pornească executarea lor, fără a fi necesară intervenția justiției și pe de altă parte, legea contenciosului administrativ nu admite, ca regulă generală, suspendarea în orice împrejurări, a actelor administrative.
La termenul de judecată din data de 27.01.2009 s-a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate ca neîntemeiată și prin încheierea din data de 11.03.2009 s-a admis cererea formulată de reclamanta de restituire a cauțiunii în sumă de 31.237,5 RON.
Prin sentința nr. 199 din 07.04.2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea formulată reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII si P.
A anulat în parte Decizia nr.78/23.09.2008 emisă de F- P și a constatat că reclamanta datorează suplimentar la bugetul de stat suma de 32.529 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 3.491 lei reprezentând majorări și penalități aferente impozitului pe profit.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat instanței desființarea raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 30.06.2008 și a deciziei de impunere din data de 30.06.2008; desființarea în parte a deciziei nr.78/23.09.2008 și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale suplimentare în sumă de 217.706 lei, TVA suplimentar și 8.753 lei, majorări de întârziere, 72.823 lei - impozit pe profit și suma de 12.976 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a fost verificată pentru perioada 01.01.205-31.03.2008 cu privire la evidențierea obligațiilor față de bugetul consolidat al statului privind impozitul pe profit și pentru perioada 01.01.2005-30.04.2008 privind taxa pe valoare adăugată.
Conform contractelor încheiate între reclamanta pe de o parte și pe de altă parte cele două societăți, respectiv COMERCIAL și, societăți aparținând acelorași asociați, au existat relații comerciale în baza cărora s-au emis facturi atât pentru operațiuni comerciale cât și de prestări servicii, în baza cărora societățile au înregistrat atât cheltuieli cât și venituri.
Tribunalul a reținut că referitor la baza înregistrărilor pe cheltuieli de exploatare privind înlocuirea tâmplăriei metalice și a geamurilor de sticlă existente cu tâmplărie PVC și geamuri termopan, lucrări efectuate în perioada 2005-2007 au stat prevederile nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile și nr.2734/2007, care prevăd că în situația în care se efectuează cheltuieli la imobilizări corporale deținute în baza unor contracte de închiriere, dacă cheltuielile efectuate au ca efect întreținerea sau repararea activelor deținute sunt recunoscute în contabilitate pe seama cheltuielilor de exploatare în perioada în care se produc.
Așa cum s-a reținut și în expertiza contabilă efectuată în cauză, prin actul de control s-a majorat baza de impozitare pentru perioada 2005-2007 cu contravaloarea cheltuielilor privind înlocuirea tâmplăriei metalice și a geamurilor de sticlă existenta cu tâmplărie PVC și geamuri termopan în perioada 2005-2007.
S-a mai reținut în expertiza contabilă că suma de 402.787 lei înregistrată în baza facturii nr.-/15.03.2008 considerată în avans, a fost înregistrată eronat pe cheltuieli și s-a stabilit că această sumă este nedeductibilă la calculul impozitului pe profit din perioada verificată.
Astfel, s-a concluzionat că pentru impozitul pe profit societatea reclamantă datorează suplimentat suma de 32.529 lei și majorări de întârziere de 3.941 lei.
Referitor la plata TVA-ului suplimentar în valoare de 217.706. lei și a majorărilor în valoare de 8.753 lei, tribunalul reține că nu se justifică stabilirea suplimentară de plată a acestor sume, întrucât operațiunile efectuate prin care societatea reclamantă a stabilit obligațiile de plată s-au făcut în baza contractelor încheiate între societăți și s-au evidențiat atât în registrele de cumpărări și vânzări privind TVA-ul neexistând un prejudiciu pentru bugetul de stat care să justifice măsura luată de impunere suplimentară a societății reclamanta.
Potrivit art.145 alin.2 din Codul fiscal orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul, printre altele și a operațiunilor taxabile.
Astfel, sumele refacturate de cele două societăți COMERCIAL și CONSULT au legătură cu activitatea desfășurată de societatea reclamantă, și nu reprezintă lucrări de investiții în curs realizate pentru activitatea proprie a celor două societăți.
S-a reținut că societatea reclamantă a achitat taxa către furnizor și acesta a fost cel care a virat-o la bugetul de stat și că nededucerea taxei plătite de către reclamantă echivalează cu obligarea acesteia la oad oua plată prin imposibilitatea recuperării taxei de la bugetul de stat ar duce la o dublă impozitare.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs pârâta DGFP P care a susținut nelegalitatea si netemeinicia hotărârii instanței de fond in sensul ca Tribunalul Prahovaa motivat soluția pronunțată sprijinindu-se numai pe apărările reclamantei si pe concluziile raportului de expertiza contabila, fără a tine cont de argumentele organului de control.
Astfel, în ceea ce privește impozitul pe profit, instanța de fond a arătat in mod eronat că dotarea complexului comercial cu ferestre PVC nu reprezintă o modernizare, ci o necesitate de siguranța in exploatarea imobilului, așa încât si legile aplicabile au fost altele, întrucât s-a considerat că aceste cheltuieli ar fi de exploatare, având o alta influenta asupra calculării impozitului pe profit.
Referitor la plata TVA recurenta a arătat ca susținerea ca nu ar exista un prejudiciu pentru bugetul de stat si ca deci nu s-ar justifica măsura organelor de control, întrucât investițiile la care se face referire aparține altor societăți si nu intimatei reclamante, astfel încât ele reprezintă bunuri care vor fi utilizate in scopul realizării de către venituri impozabile de către aceste societăți, așa încât si dreptul de deducere a cheltuielilor si a TVA aparține acelorași societăți.
Verificând actele si lucrările dosarului, văzând motivele de recurs precum si disp. art. 306 Curtea constă următoarele:
În urma unui control efectuat de către agenți fiscali reclamanta a fost obligată sa plătească bugetului de stat suma de 217.706 lei TVA suplimentar plus 8.706 lei majorări de întârziere precum si suma de 72.823 lei impozit pe profit si 12.976 lei majorări de întârziere, reținându-se că nu s-au aplicat in mod corespunzător normele legale privitoare la stabilirea impozitului pe profit in raport de cheltuielile nedeductibile, iar in ceea ce privește TVA s-a arătat ca achizițiile efectuate nu au fost destinate utilizării in folosul operațiunilor sale, taxele contravenind disp. art. 145 alin. 2 Cod Fiscal.
În cauza s-a efectuat o expertiza contabila, proba conform căreia reclamanta datorează bugetului de stat suma de 32.529 lei impozit pe profit si 3.491 lei majorări aferente impozitului pe profit.
Aceasta probă efectuată la instanța de fond nu a fost combătuta in niciun fel, iar in recurs nu s-a dovedit ca alta ar fi situația de fapt si de drept avută in vedere de instanța de fond, motiv pentru care Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII- P,-, județul P împotriva sentinței nr. 199 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL, cu sediul în P,- jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red..
Dact. I/4 ex. 26.10.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Niță ValentinJudecători:Niță Valentin, Pohoață Maria Urlețeanu Alexandrina
