Anulare act administrativ . Decizia 137/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.508 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurenta reclamantă - SRL prin avocat și intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ O prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Administrator pentru recurenta reclamantă - SRL depune un set de înscrisuri, reprezentând copii de pe Certificatul de Înregistrare a Societății nr. 0217/31.12.2006, Hotărârea Adunării Generale a Asociaților - SRL S nr.1/03 ianuarie 2006, contractul colectiv de muncă unic nr.2.895 din 29 decembrie 2006, adresa nr.1118/16.01.2008, emisă de DGFP O și Ordinul Ministrului Finanțelor nr.2410/2007.
Consilier juridic pentru intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ O învederează instanței că a observat înscrisurile depuse de recurenta reclamantă.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Administrator pentru recurenta reclamantă - SRL susține că, prin înscrisurile depuse la dosar, se face dovada că societatea pe care o reprezintă plătește, de la data înființării, impozit pe veniturile obținute din activități independente, care exclud posibilitatea de a fi reprezentată de un lider sindical.
Arată că societatea are un singur salariat, stagiar, dar recurenta reclamantă nu are calitatea de angajator, în temeiul Codului muncii și al contractului colectiv de muncă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ O susține că noțiunea de angajator este definită de contractul colectiv de muncă și solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul O l t, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Reclamanta - a solicitat in contradictoriu cu intimat Inspectoratul Teritorial D e Muncă O anularea măsurilor dispune in anexa nr. 2 la procesul verbal de control nr. l952/27.03.2007.
Motivarea reclamantei vizează faptul că aceasta nu este societate comercială in interesul Legii 3l/91/R nefiind înregistrată la Registrul Comerțului ci o societate civilă profesională cu răspundere limitată înființată în temeiul 86/2006 conform certificatului de înregistrare în registrul social al Practicienilor in Insolvență, și are un singur salariat cu care a convenit asupra salariului ce depășește valoric salariul minim garantat la nivel național, astfel încât nu-i sunt aplicabile prevederile legii 53/ 2003 / M, în speță la nivel național pentru perioada 2oo7- 20l0 și clauzele acestuia, deoarece contractele colective de muncă și negocierea colectivă sunt obligatorii numai in cazurile in care angajatorul are încadrați mai mult de 2l de salariați.
La dosar intimata ITM O atașat întâmpinare-solicitând respingerea acțiunii,invocând că prin procesul verbal de control reclamantei i s-a pus in vedere să majoreze salariul angajatului in conformitate cu coeficienții minimi de ierarhizare prev. de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, întrucât potrivit art. 239 din. 53/2003 prevederile Contractului Colectiv de Muncă produs efecte pentru toți salariații iar în ipoteza în care la nivel de angajator sau grup de angajatori nu există din diverse motive contract colectiv de muncă, se aplică Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel superior conform art. 247 din. 53/2003.
Obligativitatea negocierii contractului colectiv de muncă prev. de art 236 alin.2.incumbă nu numai angajatorilor cu mai mult de 2l de salariați ci oricărui angajat.
S-au atașat procesul verbal de control nr. l952/27.03.2007, anexa la. timbrându-se legal acțiunea cu taxă timbru 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 508 din 11.09.2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei - SRL împotriva pârâtului ITM
În considerentele sentinței s-a reținut că modul de aplicare al legislației in vigoare privind relațiile de muncă s-a concretizat din partea intimatei în sensul că nu s-au depus deciziile de modificare de salarii pentru lunile ianuarie, februarie 2oo7, s-au dispus ca și măsuri pentru reclamantă ca aceasta să înregistreze decizia de majorare a salariului în conformitate cu coeficienții minime de ierarhizare prev. de art. 40 CCM unic la nivel național pentru perioada 2007-2010 urmând ca angajatorul să constituie diferența pentru comisionul datorat aferent lunilor ianuarie-februarie 2007 și să achite salariatului diferențele bănești aferente lunilor menționate, începând cu luna martie 2007, să se respecte permanent acești coeficienți stabilindu-se în acest sens termene în decursul lunii aprilie 2007.
Întrucât potrivit art. 236. 53/2003 contractul de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator și salariați prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea,drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile de muncă, incumbă potrivit art. 238 angajatorului ca respectiv contractele de muncă să nu conțină clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colectiv de muncă încheiate la nivel superior.
Cât timp potrivit art. 239 prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau de afilierea la o organizație sindicală, rezultă cu certitudine că reclamantei în calitate de angajator, în ipoteza inexistenței contractului colectiv de muncă i se aplică regulile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Edificatoare în acest sens sunt dispoz. art. 24l lit.. 53/2003, conform căruia clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în speță salariatul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea prev. art. 304 pct. 7.c Cod Penal în sensul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar pe de altă parte este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea prev. art. 304, pct. 9 Cod pr. civilă.
Recurenta mai susține că instanța a calificat greșit societatea ca fiind un angajator și nu a motivat în nici un mod motivarea susținerilor reclamantei în ceea ce privește regimul special conferit de OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, motivarea instanței fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 53/2003.
Intimatul ITM Oaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, susținând că recurenta are calitate de angajator conform dispoz. Legii nr. 53/2003.
Se mai susține că, conform dispoz. 239 din Legea nr. 53/2003 prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar prev. art. 241 lit. d privind aplicarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național face referire la toți salariații încadrați, la toți angajatorii din țară, fără a se face distincție în alt sens.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Susținerile recurentei reclamante în sensul că în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 53/2003 și OUG nr. 86/2006 sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 239 din Legea nr. 53/2003 prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, ori prin actul de control atacat de reclamantă prin cererea introductivă i s-a pus în vedere să mărească salariul angajatului în conformitate cu coeficienții minimi de ierarhizare prev. de CCM la nivel național.
. art. 241 lit. d privind sfera de aplicare a CCM încheiat la nivel național face referire la toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară legiuitorul nefăcând nici un fel de distincție privind calitatea angajatorului.
Este cert că recurenta reclamantă are calitate de angajator, astfel încât nu se poate reține apărarea recurentei că nu are această calitate neîntrunind condițiile prev. de art. 230 din Legea nr. 53/2003.
Cum recurenta are angajat un singur salariat, în speță instanța de fond a reținut corect că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 53/2003, ori nerespectarea normelor legale menționate mai sus și neemiterea deciziei de majorare a salariului în conformitate cu coeficienții minimi de ierarhizare prev. de art. 40 al CCM la nivel național a fost corect sesizată prin procesul verbal de control.
Aceste aspecte fiind reținute și de instanța de fond motivele de recurs privind netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate de Tribunalul O l t, în raport de prev. art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă nu sunt susținute de probele cauzei.
În consecință, pentru considerentele expuse se va respinge recursul declarat ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă urmând să se mențină ca legală și temeinică sentința pronunțată de Tribunalul O l
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.508 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. D
Ex.2/
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
