Anulare act administrativ . Decizia 137/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 137/CA/2010 - R
Ședința publică
din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - Președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe
- - - Grefier
S-a luat în examinare soluționarea recursului - în contencios administrativ - formulat de recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului B, cu sediul în O,- B, județul B împotriva Sentinței nr. 709/CA/2009 din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în localitatea nr.122 C, județul B, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul B reprezentanta acestuia consilier juridic, în baza delegației nr.-/19.02.2010și avocat în reprezentarea intimatei, în baza împuternicirii avocațiale din 22.02.2010 emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei prin chitanța nr. - din 18.02.2010 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
Reprezentanta recurentului depune la dosar practică judiciară în cauze similare, iar reprezentanta intimatei depune concluzii scrise.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea cererii de recurs, modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului verbal de control și a măsurilor dispuse.
În susținerea cererii sale, arată că potrivit art.5 din Legea nr.19/2000 coroborat cu art.16 din Codul Muncii, administratorul societății trebuia să încheie contract individual de muncă pentru administratorul societății, cu atât mai mult cu cât administratorul societății efectua activitate productivă în societate.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, învederând că așa cum, rezultă din Sentința nr. 1076/2009, menținută prin Decizia nr.1019/R/2009 a Tribunalului Bihor, definitivă și irevocabilă, administratorul societății nu a săvârșit de nici o infracțiune; mai mult, art.70 din lege societăților comerciale nr.70/1990, prevede că administratorul societății, asociat unic, poate avea și calitatea de salariat, dar aceasta este numai o facultate și nu o obligație. Motivația că acesta a desfășurat activități curente nu constituie contravenție și apreciază că nu se poate reține în cauză, iar măsurile impuse nu au nici un temei juridic.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.709/CA/2009 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI B O și în consecință a dispus anularea procesului verbal de control nr.21492/20.06.2008 întocmit de pârât și implicit a măsurilor dispuse prin acesta, a adresei nr. 94319/21.07.2008, întocmită de către pârât și a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 2.741,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând acțiunea formulată prin prisma întregului material probator aflat la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă contestarea procesului verbal de control nr.21492/20.06.2008 întocmit de ITM B și a măsurilor înserate în Anexa 3 la procesul verbal, precum și adresa nr.94319/21.07.2008 a ITM B, prin care acesta respinge contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor arătate mai sus, înscrisuri care, în accepțiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, reprezintă un acte administrative.
Din răspunsul la contestația formulată, înregistrat sub nr.94319/08.07.2008, aflat la fila 12 dosar, rezultă că reclamanta a îndeplinit condiția formulării plângerii prealabile în conformitate cu art.7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin măsurile dispuse prin Anexa 3 la procesul verbal de control nr. 21492/20.06.2008, pârâtul ITM B i-a impus reclamantei obligativitatea încheierii contractului individual de muncă pentru numitul începând cu data de 19 iunie 2008 și înregistrarea acestuia la ITM
Întrucât numitul este administratorul și asociatul unic al - SRL, reclamanta a contestat măsura dispusă prevalându-se de dispozițiile art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990.
Conform art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990 modificată și completată prin OUG nr.82/2007 "asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societății cu răspundere limitată al cărui asociat unic este". Conform art.13 alin.2 din Legea 31/1990, dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate. Din examinarea acestor texte de lege rezultă că legiuitorul a instituit o facultate, respectiv o posibilitate, pentru asociatul unic care este și administrator de a cumula această calitate cu aceea de salariat și nicidecum o obligație. Prin urmare, instituirea obligației de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului, care este și asociat unic, este ilegală.
Mai mult, instanța a reținut că raportul juridic dintre societate și administratorul său nu este un raport de muncă, ci un raport guvernat de contractul de mandat, aspect desprins din disp. art.70 din Legea nr.31/1990, conform cărora "administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv". Prin urmare, și sub acest aspect, impunerea obligativității societății reclamante de a încheia contract individual de muncă cu administratorul său - asociat unic este nelegală.
Invocarea de către pârât a dispozițiilor art.5 din Legea 19/2000, care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii, nu are nici o relevanță în interpretarea dispozițiilor art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990, care consacră indubitabil caracterul facultativ al cumulării calității de salariat care impune încheierea contractului individual de muncă cu calitatea de administrator reglementată de dispozițiile Legii nr.31/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul ratul Teritorial d e Muncă al Județului B, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței și menținerea în totalitatea a procesului verbal de control și a măsurilor dispuse de inspectorii de muncă.
În motivarea recursului se arată că, fără se analizeze punctual fiecare măsură trasată de inspectorii de muncă precum și temeiul legal al măsurii, prima instanță s-a limitat la o analiza formală a speței dedusă judecății, anulând în totalitate măsurile dispuse prin actul de control.
Conform prevederilor Legii nr. 53/2003 și a Legii nr. 130/1999 intimata reclamantă trebuia să încheie contract individual de muncă cu numitul și să înregistreze acest contract la ratul Teritorial d e Muncă al Județului B.
Având în vedere dispozițiile articolului 5 din Legea 19/2000 și ale articolului 1961alin. 3 din Legea 31/1990, administratorul societății intimate trebuia să încheie contract individual de muncă cu societatea în folosul căruia desfășoară activitate.
În drept se invocă dispozițiile art.304 punct 8 și 9 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a depus practică judiciară.
Prin concluziile scrise formulate de către intimată se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând faptul că, faptele reținute de inspectorii de muncă nu constituie contravenție, deoarece numitul este administratorul societății și asociatul unic al acesteia, iar raportul juridic dintre societate și administratorul său nu este un raport de muncă ci un raport de mandat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza articolului 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat de către pârât este neîntemeiat.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și avute în vedere de către prima instanță, numitul este administratorul societății comerciale reclamante și asociatul unic al acesteia.
Față de prevederile articolul 1961alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și articolul 13 alin 2 din aceeași lege, prima instanță a reținut corect faptul că legiuitorul a instituit o facultate pentru asociatul unic care este și administrator, de a cumula această calitate cu aceea de salariat al societății și nicidecum o obligație, situație în care instituirea obligației de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului este ilegală.
Invocarea de către recurent a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 19/2000, care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii, nu are nici o relevanță în speță.
Prin Decizia nr. 259/2009, depusă de recurent în probațiune s-au reținut aceleași aspecte de nelegalitate a procesului verbal încheiat de către ratul Teritorial d e Muncă al Județului B, ca și în speța de față.
Oricum hotărârile judecătorești nu sunt izvor de drept în sistemul nostru de drept, cu atât mai puțin considerentele reținute de către instanța judecătorească în motivarea acestora.
Mai mult, în speță, față de invocarea în apărare de către recurent a motivării Deciziei nr. 259/2009, instanța de recurs constată că este legală susținerea de către instanța care a pronunțat această hotărâre a faptului că, contractul de muncă trebuie încheiat cu administratorul societății doar pentru acele activități care presupun prestații în folosul societății, care exced conținutului legal al atribuțiilor administratorului, însă recurenta nu a făcut dovada în această cauză, prin nici un mijloc de probă, a faptului că administratorul societății a desfășurat activități care nu intrau în sfera atribuțiilor administratorului.
Pentru aceste considerente, instanța constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către partea intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului B, cu sediul în O,- B, județul B împotriva Sentinței nr. 709/CA/2009 din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în localitatea nr.122 C, județul B, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - -
Jud.fond
Red-dec.
Tehnored. - 16.03.2010 - 4 exemplare
Emis/expediat 2 comunicări
recurentul pârât B, O,- B, intimata reclamantă - SRL, cu sediul în localitatea nr.122 C, județulPreședinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Groza Gheorghe, Marinescu Simona
