Anulare act administrativ . Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1375
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.461 pronunțată în data de 23 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu petentul, domiciliat în M,-, -.25, județ D și pârâta Administrația Finanțelor Publice M, cu sediul în M,-, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenta-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată, că prin Serviciul Registratură al instanței s-au depus note scrise din partea intimatului-reclamant în cuprinsul cărora solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului și luând act că recurenta-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cât și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D - DGFP D și Administrația Finanțelor Publice solicitând să fie obligate să îi restituie suma de 4145 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, ca și a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 30 mai 2007 a cumpărat, autoturismul marca AUDI, iar în momentul în care dorit să înmatriculeze autoturismul, a achitat taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 din Legea 343/2006, la Trezoreria M, conform facturii -/30 05 2007. Consideră că taxa i-a fost percepută nelegal, că, deși este reglementată de prevederile art. 2141Cod fiscal, ea intră în contradicție cu dispozițiile legale comunitare în materie, în concret, a art.90 din Tratatul Comunității Europene, introducându-se un regim discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Uniunea Europeană.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP D solicită respingerea cererii, motivat de faptul că, în speță, nu se regăsesc situațiile reglementate de Legea 554/2004, apoi, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal și procedurii de calcul prevăzută de Ordinul MEF nr. 418/2007, dar având în vedere și dispozițiile OUG 50/2008 prin care a fost instituită, începând cu 01.07.2008 taxa de poluare pentru autovehicule. S-a considerat că cererea este tardiv formulată întrucât, de la data plății și până la depunerea acțiunii in instanță, a trecut mai mult de un an.
Față de dispozițiile OUG nr.50/2008 se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil in perioada 01. 01. 2007- 30. 06. 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule. In aceste condiții s-a apreciat că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Prin sentința nr.461 pronunțată în data de 23 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată reclamantul și a obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D - DGFP D și Administrația Finanțelor Publice la restituirea către reclamant a sumei de 4145 lei,taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii sumei.
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei M, suma de 4984 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca AUDI, întrucât la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, se făcea doar după plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi aplicate în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE.
Chiar dacă reclamantul a beneficiat de restituirea parțială a sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, fiindu-i restituită suma de 839 lei, natura nelegală a unei astfel de taxe, in sensul că aceasta este contrară dreptului comunitar, îl îndreptățește pe acesta să beneficieze de dreptul de a-i fi restituită întreaga sumă achitată, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că la data pronunțării hotărârii recurate erau deja aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare, taxă ce intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Mai mult, potrivit art. 11 din același act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. Procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008, legiuitorul dispunând numai restituirea diferenței și nu restituirea integrală a taxei.
Se menționează că instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea integrală a acestei taxe, întrucât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare fusese deja restituită.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituția României, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul, se arată că ea revine în exclusivitate Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, având în vedere partea finală a art. 148 alin.2 care prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent - Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Dispozițiile art. 90 alin.1 din Tratatul, au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare mai mari decât pentru produsele interne și existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul desființării ei și pe fond respingerea acțiunii,
Intimatul-reclamant a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impunea restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ D, împotriva sentinței nr.461 pronunțată în data de 23 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu petentul, domiciliat în M,-, -.25, județ D și pârâta Administrația Finanțelor Publice M, cu sediul în M,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red./ tehnored.
5 Ex./ 29 octombrie.2009
Ds. fond nr- Tribunal
Jud. fond
Întocmit: 3 comunicări / 29.10.2009
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
