Anulare act administrativ . Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 1405

Ședința publică din data de 22 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Maria Pohoață

JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu

JUDECĂTOR 3: Valentin Niță

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, B-dul -, -. 4,. 12, județul D, împotriva sentinței nr. 370 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâțiiAdministrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul șiAdministrația Fondului Pentru Mediu, cu sediul în B, -, nr. 294, -orp A, sectorul 6.

Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,30 lei.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-reclamant și intimatele-pârâte Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația Fondului Pentru Mediu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște. Totodată, s-a arătat că toate părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, confom art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.

Curtea, luând act că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând anularea deciziei nr. 1244 din 16.01.2009 aparținând pârâtei, iar pe fond, obligarea acesteia la restituirea sumei de 2674 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda aferentă calculată pe zi de întârziere în procent de 0,1 % conform OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că decizia nr. 1244/16.01.2009

se referă în mod eronat la taxa de primă înmatriculare instituită în baza Codului fiscal, cererea de restituire vizează taxa de poluare pentru autovehicule potrivit OUG nr. 50/2008, iar pe fondul cauzei, reclamantul susține că decizia emisă nu este întemeiată.

Reclamantul a arătat că, la 2 septembrie 2008, a achiziționat un autoturism marca Audi A4, prima înmatriculare producându-se la 15 februarie 2001 în Olanda, țară membră a UE, iar, la momentul solicitării înmatriculării acestuia în Români, i s-a impus plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, fără de care nu putea înregistra vehiculul respectiv.

Prevederile ce instituie această taxă de poluare sunt contrare art. 90 din Tratatul CE, potrivit căruia, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre, impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.

În opinia reclamantului, încasarea taxei de poluare încalcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza ordonanței observându-se că taxa este percepută autoturismelor înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru produsele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu mai este percepută.

Pârâta a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, cu atribuții în gestionarea taxei de poluare, ce se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu.

În apărare, a fost invocată lipsa procedurii prealabile impusă de art. 207 Cod procedură fiscală și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, motivându-se că, la organul fiscal nu a fost contestată decizia de calcul a taxei de poluare ci s-a solicitat restituirea taxei, motiv pentru care apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Instanța a dispus introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, care a depus întâmpinare prin care, apreciind acțiunea ca o critică de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii.

Pe fondul acțiunii, pârâta susține că Ministerul Mediului și Gospodăriei Apelor a demarat, în februarie 2006, o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul "poluatorul plătește", care să fie aplicat cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi, cât și a celor rulate achiziționate din afara țării, dar și celor produse în România. o politică de armonizare cu legislația și directivele UE, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, în urma tuturor demersurilor făcute în acest scop fiind adoptată OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar și care, prin prevederile sale corespunde pe deplin art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Ca atare, se apreciază că această taxă nu constituie o discriminare la regimul

fiscal aplicabil autovehiculelor deja înmatriculate, provenite din țările membre al CE.

În continuare, pârâta a precizat că, nici Comisia Europeană și nici Curtea

Europeană de Justiție nu au considerat că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriul la care se raportează nivelul taxării. În acest sens, pârâta aduce în discuție jurisprudența într-o serie de cauze din care se poate trage concluzia că sistemul de impozitare a vehiculelor de ocazie, care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor, este compatibil cu art. 90 al Tratatului CE, în măsura în care exclude orice efect discriminatoriu, ținând seama de aprecierile rezonabile interne oricărui sistem de acest tip.În concluzie, se solicită respingerea acțiunii reclamantului.

Prin sentința nr. 370/26 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins, atât excepțiile invocate de pârâte, cât și acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond rețintut următoarele:

Faptul că reclamantul a formulat o cerere de restituire taxă de poluare, fără ca cererea să fie întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu poate conduce la concluzia că instanța nu a fost legal investită de către reclamantă. Prin chiar formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul a înțeles să investească instanța cu solicitarea de a se restitui o taxă apreciată de acesta ca fiind nelegală iar, în condițiile în care s-a invocat inaplicabilitatea actului normativ, ar fi fost inutilă uzitarea căilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, este nefondată, atât excepția privind lipsa reclamației administrative cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, aceasta fiind instituția care stabilește cuantumul taxei de poluare, motiv pentru care vor fi respinse.

Nefondată este și excepția inadmisibilității cererii invocată de Administrația Fondului pentru Mediu deoarece, din acțiunea introductivă, rezultă clar obiectul cererii reclamantului, respectiv restituirea taxei de poluare percepută la înmatricularea autovehiculului, și nicidecum invocarea neconstituționalității OUG nr. 50/2008 care a instituit perceperea acestei taxe.

Pe fondul cauzei, instanța a apreciat cererea ca nefondată, întrucât taxa de poluare pentru autovehicule a fost prevăzută printr-un act normativ a cărui constituționalitate a fost stabilită prin decizia Curții Constituționale nr. 82/2009, publicată în MO nr. 428/23.06.2009.

Potrivit acestei decizii, obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile OUG nr. 50/2008, care taxează, în funcție de anumite criterii, autovehiculele, pentru poluarea pe care o produc, taxă care, sub aspect fiscal, este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. Din punct de vedere al echității, taxa trebuie plătită de poluator, aceasta fiind percepută în funcție de gradul prestabilit de poluare.

Potrivit art. 4 din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar potrivit art. 6, suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute în anexele 1-4.

În relație cu art. 90 din Tratatul CE, se observă că un stat membru are voie să perceapă o taxă la prima înmatriculare a unui vehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că, prin taxa respectivă, să nu fie defavorizate produse din alte state membre.

În ceea ce privește OUG nr. 50/2008, art. 4 face distincție între autovehiculele noi, la care, potrivit anexei, taxa de poluare este integrală și autoturismele vechi, second-hand, înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care taxa de poluare se plătește în procent, diminuat procentual progresiv în funcție de vechimea autovehiculului.

Prima instanță a mai reținut că, așa cum s-a arătat în cauza Maciej, un sistem de taxare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, doar dacă este astfel stabilit încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie taxate mai mult decât produsele similare interne, astfel încât, în niciun caz să nu aibă un efect discriminator.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului, reclamantul arată că, la soluționarea cauzei, instanța de fond nu a avut în vedere că prevederile legale de instituire a taxei de poluare sunt ca și cele referitoare la taxa de primă înmatriculare, în contradicție cu dispozitiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care interzice statelor memebre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.

Prin încasarea acestei taxe, susține recurenta, a fost încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne întrucât, din analiza ei, rezultă că este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce, pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, această taxă nu este percepută.

De aceea, arată recurenta, se impune ca, în conformitate cu art. 148 din Constituție, instanțele judecătorești să dea prioritate și să aplice dispozițiile comunitare, ceea ce impune a se stabili nelegalitatea perceprii taxei de poluare,și restituirea ei la cei ce au plătit-o, cum este și cazul său.

Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursul reclamantului este nefondat, dar pentru considrentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, se reține că reclamantul a plătit cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat din Olanda, marca Audi A4, taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008, în cuantum de 2674 lei lei.

Cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul a taxei de poluare, emisă la data de 02.12.2008 ( fila 23 dosar ), față de care reclamantul a luat la cunoștință, din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanța nr -/14.12.2008.

Cum decizia de calcul al taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcuta numai în limita termenelor și procedurii speciale prevăzută de G.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

Art. 205 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală arată, că împotriva actelor

administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii, iar alin. 2 stipulează că este indreptățit la contestație numai cel care se consideră că a fost lezat în drepturile sale.

Art.206,207 și 209 din Codul d e procedură fiscală arată, în mod expres, forma și conținutul contestatiei, termenul de depunere a acesteia și organul competent aos oluționa.

Astfel, contestația se formulează în scris și va cuprinde datele de identificare ale contestatorului, obiectul contesației, motivele de fapt și de drept, dovezile pe care se întemeiază, semnatura contestatorului.Aceasta se depune în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, sub sancțiunea decăderii, la organul competent, care, în spetă, era Dambovița, care, la rândul său, avea obligația de a emite o decizie de soluționare.

Impotriva deciziei astfel emisă de organul competent potrivit art. 218 alin. 2 din OG92/2003, cel nemulțumit poate formula contestație la instanțele de contencios administrativ

În cauză din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Codul d procedură fiscală sus-enunțate, obligatorii, motiv pentru care, acțiunea formulată direct la instanța de contencios administrativ este nefondată.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin decizia de calcul, de care reclamantul a luat la cunoștință, este menționată procedura de urmat, dar pe care reclamantul nu a respectat-

Față de considerentele de mai sus, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe, fond, va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, B-dul -, -. 4,. 12, județul D, împotriva sentinței nr. 370 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâțiiAdministrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul șiAdministrația Fondului Pentru Mediu, cu sediul în B, -, nr. 294, -orp A, sectorul 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

red AU

tehnored MC/AU

5 ex/10.11. 2009

f- Trib.

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

red AU

Președinte:Maria Pohoață
Judecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Ploiesti