Anulare act administrativ . Decizia 143/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.143/CA/2008 -
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta- B -cu sediul în,-/111, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul pârâtConsiliul Local al Comuneicu sediul în u de, nr.16, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.319/CA din 5.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.16-1-70/16.01.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că avocat în calitate de reprezentant al recurentei a depus la dosar în data de 10.04.2008 o cerere de amânare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, având în vedere că nu s-a făcut nici o dovadă că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ar exista dosarul la care se face referire în cererea de amânare depusă la dosar, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei, constatând că este al doilea termen de judecată la care se solicită amânarea cauzei pentru același motiv, de asemenea, nu s-a făcut nici dovada că s-a formulat vreo cerere privind solicitarea strămutării prezentei cauze, și nefiind alte chestiuni de invocat, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.319/CA din 5.09.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - B -, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei u de, pentru anularea Hotărârii Consiliului Local al Comunei de nr.63 din 29 noiembrie 2006.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin actul administrativ a cărui anulare s-a cerut prin acțiunea introductivă - HCL nr.63 din 29.11.2006 (fila 26) - pârâtul Consiliul Local al Comunei de a luat act de rezilierea Contractului de concesiune nr.672 încheiat la data de 15.05.2006, în calitate de concedent, cu concesionara reclamantă - B -, ca urmare a neîndeplinirii de către concesionară a obligațiilor contractuale.
Prin contractul de concesiune reziliat prin actul contestat (fila 13), concedentul Consiliul Local al Comunei de îi concesiona concesionarei - B - terenul în suprafață de 9998. cu nr. topo 1844/1, înscris în CF 915, în scopul utilizării pentru lucrări de exploatare a rezervelor minerale din subsolul acestuia - respectiv argilă caolinoasă - cu respectarea prevederilor legale - pe o durată de un an, cu începere de la data la care urma a fi posibilă realizarea obiectului contractului, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data semnării lui de către ambele părți.
Conform clauzei contractuale convenite în art.5.1, prețul concesionării urma a fi achitat de concesionară anticipat lunar începând cu data obținerii tuturor avizelor și documentațiilor necesare realizării obiectului concesionării, neîndeplinirea acelei obligații timp de două luni consecutiv dând drept concedentului, conform clauzei de la art.5.4, de reziliere unilaterală a contractului.
Prin același contract - la art.11 liniuța 4 (fila 16) - se stipula drept cauză de încetare a contractului imposibilitatea concesionarului de a exploata terenul conform obiectivelor sale.
de reclamanta concesionară și dovedit de probele de la filele 27 -31 - demersurile sale făcute la Agenția Națională pentru Resurse Minerale - autoritatea publică cu competențe în acest sens - nu au fost urmate de obținerea permisului de exploatare a argilei caolinoase din perimetrul terenului concesionat, în absența căruia obiectul contractului nu poate fi realizat, conform prevederilor art.25 din Legea minelor nr.85/2003.
Reclamanta nu a afirmat, nici dovedit, a fi achitat concedentului redevența convenită prin contract.
Chiar dacă prin contract concedentul se obliga aos prijini pe concesionara reclamantă în obținerea avizelor legale necesare exploatării, câtă vreme obligația de a obține permisul de exploatare, impus de Legea minelor, revenea, conform art.3 din contractul de concesiune, concesionarei reclamante, aceasta nu l-a obținut și, în absența acelui permis, realizarea obiectivului contractului este imposibilă, iar imposibilitatea realizării obiectului contractului de concesiune atrage, conform clauzei contractuale de la art.5.4, cât și prin raportare la art.969, 973, 977 și 1019 și urm. din Cod civil, încetarea contractului.
Prin actul administrativ individual atacat, reclamantei nu i-a fost vătămat vreun dreptul subiectiv ori interes legitim.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, după cum a arătat în acțiunea formulată, că scopul concesionării, detaliat în art.2 al contractului de concesiune nr.63/15.05.2006, încheiat cu Consiliul Local u de era efectuarea de către societate a unor lucrări de exploatare a rezervelor minerale(argilă caolinoasă) din subsolul terenului înscris în CF 915, nr.top.1844/1, în suprafață de 998 mp.
Din hotărârea atacată a pârâtei rezultă că s-a procedat la rezilierea contractului motivat în mod exclusiv de împrejurarea "neîndeplinirii de către concesionar a obligației contractuale privind plata pe o perioadă de două luni consecutive".
Din punctul societății de vedere, în ceea ce privește obligația de plată a redevențelor, prevederile contractuale sunt clare, necontestabile și nesusceptibile de interpretări diferite sau contradictorii. Astfel art.5 pct.2 arată că prețul concesionării se va achita începând cu data obținerii tuturor avizelor și documentațiilor necesare realizării obiectului concesionării.
În fapt însă, după cum pârâta a luat cunoștință din toată corespondența purtată anterior, societatea nu a obținut de fapt nici până la data prezentei avizele și licențele necesare demarării lucrărilor de exploatare din perimetru. Arată că neobținerea acestor avize nu se datorează culpei societății și nici unor împrejurări care să depindă de voința acesteia.
Mai arată că perioada imediat următoare semnării contractului de concesiune, societatea a parcurs toate etapele legale prevăzute de Legea minelor nr.85/2003 pentru obținerea avizelor de exploatare, în urma acestor demersuri rezultând că - deține licența de concesiune nr.6315/2005 emisă de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, pentru un teritoriu în suprafață desfășurată de 157,5 ha, din care suprafața de 53,5 ha este amplasată pe teritoriul comunei u de și care, în parte, se suprapune suprafeței care face obiectul contractului de concesiune nr.63/15.05.2006 încheiat cu societatea. Astfel, la solicitarea societății de emitere a avizului de exploatare, a răspuns prin adresa nr.4097/29.05.2006 că nu se poate da curs acestei cereri, întrucât zona solicitată pentru activitatea de exploatare pe bază de permis se află sub interdicția prevăzută de art.25 din Legea minelor.
Consideră evident că licența de concesiune nr.6315/2005 nu putea fi emisă fără știința și acordul consiliului local, aspect ce rezultă din conținutul notei de constatare întocmită de Compartimentul de Inspecție Teritorială pentru Resurse Minerale O la data de 31.03.2005
în vederea eliberării de către a licenței, în care se arată că primăria comunei și-a dat acordul.
În aceste condiții, consideră recurenta că pârâta era în deplină cunoștință de cauză privind dificultățile pe care societatea le va întâmpina la solicitarea avizului de exploatare. Consiliul local avea obligația de a solicita - acordul în vederea exploatării altor resurse, pentru că în absența unui asemenea acord, concesionarea nu avea o fundamentare viabilă, fiind imposibil de realizat scopul declarat.
Consideră recurenta, în aceste condiții, că hotărârea pârâtei de reziliere a contractului de concesiune nr.63/15.05.2006 pentru neplata redevenței două luni consecutive este netemeinică, în condițiile în care ser evidențiază în primul rând însăși culpa consiliului local, care nu a prezentat cu ocazia încheierii contractului situația reală a terenului concesionat. La art.5 pct.2 din contractul de concesiune se arată că prețul se va plăti începând cu data obținerii tuturor avizelor și documentațiilor necesare realizării obiectului concesionării, formularea fiind așadar nu întâmplător diferită de cea a art.3 care se referă la durata contractului, care începe să curgă de la data la care este posibilă realizarea lucrărilor de exploatare. Cum în toată această perioadă societatea nu a obținut avizele necesare în mare parte din culpa consiliului local, aceasta nu datora redevența lunară.
Susținerea consiliului local în sensul că întrucât predarea - primirea terenului s-a făcut în data de 27.06.2006, obligația de plată a redevenței trebuia să curgă de la acea dată deoarece terenul a fost predat concesionarului și dreptul de folosință temporară aparține acestuia, este eronată pentru că, în primul rând nicăieri în contractul de concesiune nu se stabilește ca punct de pornire a plății redevențelor data încheierii procesului verbal de predare a terenului și în al doilea rând nu se poate face legătură între predarea terenului, respectiv a dreptului de folosință temporară și obligația de achitare a redevenței, întrucât chiar efectuată această predare, prin chiar textul contractului, se interzice în mod expres a se folosi terenul în alt scop decât cel declarat și în absența avizelor de exploatare, societatea nu putea folosi sub nici o formă acest teren, implicit deci nu se datorează redevența aferentă.
Față de cele arătate, consideră recurenta că neputând realiza obiectul contractului din chiar culpa pârâtei, hotărârea de reziliere a contractului de concesiune pentru neplata redevenței este netemeinică, solicitând instanței să dispună anularea ei în întregime.
Solicită admiterea recursului pentru motivele arătate și modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate și a se dispune anularea Hotărârii nr.63/29.11.2006 emisă de pârât privind încetarea prin reziliere a contractului de concesiune nr.672/15.05.2006.
În drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.1, 7, 8, 10, 11, 18 din Legea 554/2004, art.970 cod civil raportat la prevederile Legii 213/1998.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul Consiliul Local al comunei u de a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta B - ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform prev.art.5.4 din contractul de concesiune nr.672/15.05.2006 încheiat între Consiliul Local u de, în calitate de concedent și B - în calitate de concesionar, concedentul are dreptul la rezilierea unilaterală a contractului de concesiune în situația în care concesionarul nu efectuează plata pe o perioadă de 2 luni consecutive.
Art.5.2 din același contract menționează, de asemenea, că prețul concesionării se va achita începând cu data obținerii tuturor avizelor și documentațiilor necesare realizării obiectului concesiunii, iar la art.3 din contract se prevede că "durata contractului de concesionare este de 1 an, începând cu data de la care este posibilă realizarea obiectului prevăzut la Cap.,dar nu mai târziu de 90 de zile de la data semnării acestuia de către ambele părți".
Contrar poziției exprimate de recurentă, care susține că rezilierea contractului de concesiune nu era posibilă în condițiile în care prețul concesionării nu a fost achitat deoarece nu s-au obținut avizele necesare realizării obiectului concesiunii, în mare parte din culpa intimatei, din interpretarea prevederilor contractuale de mai sus rezultă că rezilierea contractului a fost pe deplin întemeiată. Clauza compromisorie de grad IV de la art.5.4 este aplicabilă în raport de prev.art.3 din contract care fixează data de la care începe să curgă termenul de 1 an al contractului de concesiune, cel mai târziu după 90 zile de la semnarea acestuia de către părți, deci data de 15.08.2006 (90 de zile de la data încheierii contractului - 15.05.2006) iar hotărârea de consiliu local a fost emisă la 29.11.2006, cu respectarea termenului de 2 luni prev. de art.5.4 din contract.
Referitor la culpa intimatei în prezentarea situației reale a terenului concesionat, la data încheierii contractului, instanța consideră că această culpă nu poate fi reținută din moment ce între intimat și - nu exista nici un act (contract) prin care terenul care face obiectul contractului de concesiune nr.63/2006 să fi fost dat în folosința - iar modul în care aceasta din urmă a obținut licența de concesionare și limitele acestei suprafețe ține de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și nu de Consiliul Local al comunei.
Pe de altă parte, recurenta avea posibilitatea să renunțe la contractul de concesiune făcând aplicarea prev.art.11 din contractul de concesiune nr.672/2006, conform cărora "în caz de forță majoră sau caz fortuit ori a imposibilității concesionarului de a exploata terenul conform obiectivelor sale", însă nefăcând acest lucru înseamnă că a acceptat ca acest contract să producă efecte juridice pe mai departe, caz în care obligațiile din contract trebuiau respectate.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta B - va fi respins ca nefondat.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimatul Consiliul Local u de vor fi respinse ca nedovedite.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - B - cu sediul în,-/111, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul pârâtConsiliul Local al Comuneicu sediul în u de, nr.16, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.319 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 18.04.2008
Jud.fond Sidic /
Dact.
2 exemplare/ 18 aprilie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
