Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.142/CA/2008 -
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenții domiciliată în O, Str.-.-, nr.25, Județ B și domiciliat în O, Parcul, nr.4 A,.10, Județ B, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului cu sediul în O, nr.1, Județ B, împotriva sentinței nr.219 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectanulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta cu reprezentantul său, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.33 februarie 2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Timiș - Cabinet Individual, avocat ce vine și-n reprezentarea recurentului - lipsă, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimata Primăria Municipiului O prin consilier juridic în baza delegației nr.-/10.04.2008 emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezenta recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.312-1-7/8.11.2007 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatei prezintă spre vedere instanței originalul adeverințelor nr.58 și nr.59 din 17.12.2002.
Instanța, constată că copiile de la filele 18, respectiv21 din dosarul instanței de fond sunt conforme cu originalele prezentate azi.
Reprezentantul recurenților solicită ca ședința să fie înregistrată audio și video sau stenografiată conform Capitolului III - Dispoziții Generale privind procedura judiciară din Legea 304/2004, art.13 alin.1 prevăzând acest lucru. Precizează însă că Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și Regulamentul de Ordine Interioară - Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 nu conțin aceste prevederi. De asemenea, mai arată că prin OUG 584 s-a prorogat aplicarea acestor prevederi până la data de 1 ianuarie 2009. Depune la dosar cererea de înregistrare audio și video formulată oral, precizând însă că nu insistă în mod expres la admiterea acestei cereri. Face, de asemenea, precizarea că procesul nu se confundă cu procedura, care la rândul ei nu se confundă cu jurisdicția.
Reprezentanta intimatei pârâte lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii privind înregistrarea audio și video a ședinței formulată și depusă la dosar de reprezentantul recurenților.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea solicitată de reprezentantul recurenților privind înregistrarea audio și video sau stenografierea ședinței de judecată conform Capitolului III - Dispoziții Generale privind procedura judiciară din Legea 304/2004, câtă vreme aplicarea acestor prevederi au fost prorogate până la data de 1.01.2009.
Reprezentantul recurenților nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reiterează cererea de recurs așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Conform prevederilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă invocă nulitatea dispozitivului și a hotărârii judecătorești atacate, respectiv a sentinței 219 din 30 mai 2007pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având în vedere și prevederile art.258 alin.4 Cod procedură civilă cu trimitere la art.28 alin.1 din Legea contenciosului administrativ ce reglementează dispozitivul. Prin compararea, perceperea minutei din dosarul instanței de fond și a dispozitivului hotărârii se poate constata existența unei neconcordanțe. Însă dispozitivul trebuie să fie întru totul cu minuta. În minută se vede clar că la numărul de dosar, inițial trecut 133/CA/R/111/2007 s-a adăugat 1, transformându-se astfel în 1331, fiind o chestiune formală de ordine publică adăugarea scriptică de către președintele. Pe de altă parte, în dispozitiv, față de conținutul minutei s-a inserat "Pentru aceste motive" - ce nu apare în minută. Pe fond nu se reproșează intimatei constatările din adeverințele 58 și 59, întrucât toate dispozițiile legale au fost respectate. S-a susținut că titularii dreptului de preemțiune nu și-au manifestatdorința de cumpărarea terenului. Sintagma "dorința dreptului de cumpărare" nu există în lege, deci nu se poate pronunța în numele legii. Aceste termen de lexic "dorința" nu este prevăzut de legiuitor. Cuvântul dorință are ca sinonime "dor, poftă, atracție erotică", nicidecum "voință" sau "intenție", acestea reprezentând o cu totul altă exprimare. Se reține faptul că nu a indicat și atașat dovezile de vecinătate și prețul oferit pentru a putea fi comunicate celor doi vânzători. Însă legea nu instituie o asemenea obligație. Autoritatea publică prin adeverințe nu respectă legea, motiv pentru care solicită a se face aplicarea art.108 alin.4 Cod procedură civilă care prevede că nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt. Legea comercială, la art.14, prevede expres sancțiunile judiciare. În cazul în care nu a fost exprimatăvoințași nu dorința de cumpărare, terenul se vinde. I se restrânge exercițiul dreptului recurentei prin negarea dreptului de preemțiune.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, pentru motivele dezvoltate în scris.
Reprezentantul recurenților precizează că chestiunile invocate nu se referă la problemele de fond.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.219 din 30 mai 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului O, pentru anularea actelor administrative intitulate adeverință cu nr.58 și 59 din 17 decembrie 2002 și recunoaștere drept preemțiune cumpărare teren.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 4.11.2002, numiții și - au depus la Primăria Municipiului O cererile înregistrate sub nr. -/A și nr.-/A (filele 16 și 19),prin care-și manifestau intenția de vânzare a terenurilor lor cu suprafețele de 1,9 ha și 0,50 ha, situate pe nr.topo 560, înscrise în CF 1073 și solicitau eliberarea adeverințelor prevăzute de Legea nr.54/1998.
de vânzare ale celor două terenuri din extravilanul municipiului O au fost afișate la sediul pârâtei Primăria Municipiului O în aceeași zi - 4.11.2002 - conform dovezii de la fila 15.
Urmare a afișării acelor oferte, la data de 20.11.2002, reclamanta, prin înscrisurile înregistrate la pârâtă sub nr.-/A și -/A (filele 22-23), și-a exprimat intenția de cumpărare a celor două terenuri din postata, fără ca în oferta sa să menționeze prețul oferit.
La 6 zile după exprimarea intenției sale de cumpărare a terenurilor, pârâta Primăria Municipiului O, cu adresa unică -; - din 26.11.2002 (fila 8) îi solicită reclamantei a-și completa oferta conform cerințelor art.7 din Legea 54/1998, în sensul de a indica prețul oferit pentru a comunica proprietarilor oferta sa.
Acea adresă i-a fost transmisă reclamantei prin serviciul poștal, la adresa pe care a indicat-o, conform dovezilor de la filele 9 și 10, la care însă reclamanta nu a mai revenit pentru a completa oferta sa conform celor solicitate.
La data de 20.12.2002, pârâta Primăria Municipiului O i-a eliberat numitului - adeverința nr.58 din 17.12.2002 (fila 21) și în data de 13.04.2003 numiților și adeverința nr.59 din 17.12.2002 (fila 18), prin care se atesta că pentru ofertele de vânzare a terenurilor, proprietatea lor, situate în extravilanul municipiului O, a expirat termenul de afișare în care titularii dreptului de preemțiune nu și-au manifestat dorința de cumpărare și că acestea pot fi vândute liber.
Conform prevederilor Legii nr54/1998 privind circulația juridică a terenurilor (abrogată prin Legea nr.247/2005), în vigoare la data emiterii actelor atacate - art.5 - înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemțiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendașilor.
În acest sens, legea instituia, prin art.6, obligativitatea vânzătorului de a înregistra oferta de vânzare a terenului agricol situat în extravilan la consiliul local în raza căruia este situat, cât și obligativitatea secretarului unității administrativ teritoriale ca, în aceeași zi, să afișeze acea ofertă la sediul primăriei.
Potrivit prevederilor art.7, titularii dreptului de preemțiune enumerați în art.5 - trebuie să se pronunțe în scris asupra exercitării acestuia în termen de 45 de zile de la data fișării ofertei de vânzare, în care se va arăta și prețul oferit, oferta de cumpărare înregistrându-se la primărie.
Dovada publicității prev. de art.6 se face, în fața notarului public, conform prev.art.11 din lege, cu actul eliberat vânzătorului de către secretarul unității administrativ teritoriale după expirarea termenului de 45 de zile.
Instanța de fond a reținut că, din modul de redactare a textelor legale precitate rezultă că actul care face dovada publicității impuse de art.6 al Legii nr.54/1998 - este un act emis de autoritatea publică locală în baza și în vederea executării prevederilor acelei legi și are efecte juridice, dând naștere - pentru proprietarul terenului agricol situat în extravilan - fie obligației de a vinde titularului dreptului de preemțiune, fie dreptului de a vinde liber terenul - deci că este un veritabil act administrativ unilateral cu caracter individual, conform definiției date noțiunii de art.2 al.1 lit.c din Legea 554/2004, supus, în condițiile art.1 și 8 din lege, controlului instanței de contencios administrativ.
Prin urmare, excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată pe lipsa actului administrativ, s-a constatat a nu fi fondată și nu s-a primit.
Nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă în rejudecare, s-a apreciat că, nu poate fi primită, neavând temei.
În justificarea calității procesuale active, s-a apreciat a fi suficientă afirmarea, pretinderea existenței unui drept subiectiv vătămat, existența ori inexistența în realitate a dreptului afirmat fiind o problemă de fond, ce se rezolvă prin hotărârea judecătorească.
Ori, reclamantul a susținut în acțiunea introductivă că prin actele administrative atacate i-a fost vătămat dreptul de preemțiune la cumpărare conferit de art.5 al Legii 54/1998, ca atare, are calitate procesuală activă.
S-a constatat însă că acest reclamant, deși susține că este proprietarul unor terenuri învecinate cu cele din ofertele de vânzare din 4.11.2002 ale numiților - și, în termenul de 45 de zile de la afișarea ofertei reglementat de art.7 din Legea 54/1998 (abrogată prin Legea 247/2005) nu și-a exprimat în scris intenția de valorificare a dreptului de preemțiune la cumpărare.
de cumpărare - deci de valorificare a dreptului de preemțiune - depuse de reclamanta la data de 20.11.2002 nu au îndeplinit cerințele art.7 din lege, în sensul că nu a indicat și nu a atașat acelor cereri dovezile de vecinătate și nici prețul oferit - pentru ca acestea să poată fi comunicate celor doi vânzători.
Nici în urma invitației scrise adresate de pârâta Primăria Municipiului O - deși legea nu instituie o asemenea obligație autorității publice -reclamanta nu și-a completat oferta cu elementele cerute de lege.
Cum, autoritatea publică, după expirarea termenului legat de afișare, avea obligația de a elibera titularilor dreptului de proprietate a terenurilor dovezile de publicitate a ofertelor lor de vânzare, care să le permită vinderea lor - și nimeni nu-și poate crea un drept din propria culpă, s-a constatat că acțiunea reclamanților pentru anularea celor două acte administrative - emise de autoritatea pârâtă - prin care nu li s-a vătămat dreptul de preemțiune la cumpărare, de vreme ce unul nu și-a exprimat intenția de valorificare a acelui drept în termenul prevăzut de lege, iar oferta de cumpărare a celuilalt nu îndeplinea cerințele impuse de lege, este nefondată și s-a respins ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că ofertele de cumpărare depuse de reclamanta n-ar fi îndeplinit cerințele art.7 din Legea nr.54/1998, în sensul că nu a indicat și nu a atașat dovezile de vecinătate și nici prețul oferit.
Învederează, de asemenea, că reclamanta și-a manifestat în mod expres dorința de a cumpăra cele două proprietăți vecine cu proprietatea sa, astfel că în mod greșit s-a reținut că titularii dreptului de preemțiune nu și-au manifestat dorința de a cumpăra acel teren.
Cât privește dovada vecinătății și prețul oferit arată că aceste aspecte urmau a fi clarificate după ce primăria ar fi pus-o în legătură cu cei doi vânzători. De altfel, aceștia cunoșteau faptul că recurenta este proprietara terenului învecinat cu al lor, astfel că simpla comunicare a intenției de cumpărare ar fi rezolvat problema în mod legal.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata Primăria Municipiului Oas olicitat prin întâmpinare respingerea ca nefondat a recursului.
Susținerile invocate de recurenți sunt lipsite de suport real și legal.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 54/1998, titularii dreptului de preemțiune, prevăzuți la art.5, trebuie să se pronunțe în scris asupra exercitării acestuia, în termen de 45 de zile de la data afișării ofertei de vânzare, în care se va arăta și prețul oferit; oferta de cumpărare de înregistrează la primărie.
Cele două cereri depuse de reclamantă nu conțineau nici prețul oferit și nici nu făceau dovada calității de titular al unui drept de preemțiune.
Cu toate acestea i-a adresat reclamantei o invitație scrisă prin care i se solicită să își completeze oferta cu mențiunile prevăzute de lege și cum aceasta nu s-a prezentat, după expirarea celor 45 de zile au fost eliberate cele două adeverințe necesare vânzării.
În ședința publică din 10 aprilie 2008 recurenții, prin reprezentantul lor, au invocat, în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă, nulitatea hotărârii atacate, învederând existența unei neconcordanțe între minuta și dispozitivul acesteia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință și a păstra ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Reclamanții recurenți au solicitat prin cererea introductivă anularea adeverințelor nr.58 și 59 emise la data de 17.12.2002 de pârâta Primăria Municipiului O și recunoașterea dreptului lor de preemțiune de a cumpăra terenurile înscrise în CF nr.1073.
Din actele de la dosar rezultă, așa cum corect a reținut prima instanță, că la data de 4.11.2002 numiții și - au depus la Primăria Municipiului O cererile înregistrate sub nr.-/A și nr.-/A prin care și-au manifestat intenția de vânzare a terenurilor lor în suprafață de 1,9 ha și 0,50 ha situate pe nr. topo 560, înscrise în CF 1073 și au solicitat eliberarea adeverințelor prevăzute de Legea 54/1998.
Prin înscrisurile înregistrate la intimata pârâtă sub nr.-/A și -/A la data de 20.11.2002, ca urmare a afișării ofertelor de vânzare la sediul pârâtei intimate, reclamanta recurentă și-a exprimat intenția de cumpărare a celor două terenuri fără ca în ofertă să menționeze și prețul oferit.
Contrar celor susținute de recurenți, instanța de fond a reținut corect că ofertele de cumpărare depuse de reclamanta la data de 20.11.2002 nu au îndeplinit cerințele art.7 din Legea 54/1998 potrivit cărora titularii dreptului de preemțiune enumerați în art.5 trebuie să se pronunțe în scris asupra exercitării acestuia în termen de 45 de zile de la data afișării ofertei de vânzare, în care se va arăta și prețul oferit, oferta de cumpărare înregistrându-se la primărie.
Astfel, recurenta reclamantă nu a atașat dovezile de vecinătate și nici nu a indicat prețul oferit ca acestea să poată fi comunicate celor doi vânzători.
Nici ca urmare a invitației scrise adresate de Primăria municipiului O, reclamanta recurentă nu și-a completat oferta cu elementele cerute de lege.
Susținerile recurentei, în sensul că dovada vecinătății și prețul oferit urmau a fi clarificate după ce Primăria ar fi pus-o în legătură cu cei doi vânzători, nu pot fi acceptate câtă vreme prevederile art.7 din Legea 54/1998 sunt imperative, astfel că aceasta trebuia să se conformeze acestora.
În consecință, instanța de fond judicios a reținut că acțiunea reclamanților pentru anularea celor două acte administrative - emise de intimata autoritate pârâtă - prin care nu li s-a vătămat dreptul de preemțiune la cumpărare, de vreme ce oferta de cumpărare a recurentei nu îndeplinea cerințele impuse de lege, iar recurentul reclamant nu și-a exprimat intenția de valorificare a dreptului de preemțiune în termenul prevăzut de lege, este nefondată și în consecință a respins-o ca atare.
De altfel, se reține că deși recursul este declarat de către ambii reclamanți, doar reclamanta aduce critici hotărârii pronunțate de prima instanță.
Cât privește aspectele invocate la termenul din 10.04.2008 privind incidența în speță a dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de recurs nu le va reține, constatând că susținerile recurenților privind existența neconcordanței între minuta și dispozitivul hotărârii sunt nefondate.
în dispozitivul hotărârii a sintagmei "Pentru aceste motive" reprezintă o concluzie a considerentelor hotărârii și nicidecum o neconcordanță față de conținutul minutei de la dosar.
Nici faptul că în minută, la indicarea numărului de dosar s-a inserat cifra "1" nu reprezintă o neconcordanță raportat la dispozitivul hotărârii atacate, ci eventual o eroare materială ca în conformitate cu prevederile art.281 Cod procedură civilă poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere.
Apreciind, în consecință, că motivele de recurs invocate sunt nefondate și că în speță nu se poate reține nici incidența art.306 alin.2 Cod procedură civilă, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca atare, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenții domiciliată în O, Str.-.-, nr.25, Județ B și domiciliat în O, Parcul, nr.4A,.10, Județ B, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului cu sediul în O, nr.1, Județ B, împotriva sentinței nr.219 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 24.04.2008
Jud.fond Sidic
Dact.
2 exemplare/ 5 mai 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
