Anulare act administrativ . Sentința 143/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA -. 143/F/CA/2009
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta UNIVERSITATEA " " în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei, consilier juridic și reprezentanta pârâtei consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul anterior de judecată.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar înscrisuri prin care face dovada că utilitățile se achită din taxa de cazare, de la student încasându-se o singură taxă, ce reprezintă chiria și utilitățile. Totodată a depus ca model un exemplar din contract.
Instanța comunică reprezentantei pârâtei un exemplar din înscrisuri.
Reprezentanta reclamantei și reprezentanta pârâtei arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 27/30.03.2009 emisă de pârâtă, anularea totală a deciziei de impunere nr.8340/18.02.2009 și desființarea totală a raportului de inspecție fiscală nr. 8336/18.02.2009, pentru motivele expuse în scris.
În susținerea acțiunii arată că între Universitate și studenți s-au încheiat contracte de cazare și nu contracte de închiriere, cazarea studenților neconstituind închiriere. Potrivit contractelor de cazare, studenții au achitat și achită în continuare, taxă de cazare, nu chirie, cum eronat s-a reținut. Taxa de cazare este stabilită și aprobată anual de pentru fiecare cămin, în documentele de încasare evidențiindu-se suma încasată și nu elementele de cost ce intră în componența ei. Taxa de cazare are în componența ei contravaloarea consumului mediu de energie electrică, gaz, apă, canalizare, salubritate, repartizate în mod egal pe durata unui an calendaristic și chiria.
În susținerea acțiunii, mai arată că pentru protecția studenților și pentru a se evita cazurile de insolvabilitate în perioadele decembrie-aprilie,când costurile cu utilitățile sunt foarte ridicate, s-a convenit cu studenții ca taxa de cazare să fie o sumă fixă lunară, pe întreaga perioadă de cazare.
În ce privește modalitatea de facturare, arată că la energie electrică, gaz, apă, canalizare furnizorii emit facturile pe numele liceului, în calitate de consumator, pentru întregul consum de utilități. Pe baza de protocol, liceul procedează la refacturarea consumurilor distincte către Universitatea Sibiu, care achită factura în numele și contul studenților cazați, din sumele încasate de la aceștia prin taxele de cazare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse prin întâmpinare. Solicită instanței să observe că, decizia conține toate elementele prevăzute de art.211 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală.
În ce privește decizia de impunere, arată că aceasta a fost emisă, urmare a raportului de inspecție fiscală, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de codul d e procedură fiscală. Prin convențiile încheiate între reclamantă și pârâtă, reclamanta se obliga să achite lunar în bugetul local 20% din suma încasată pe student pentru chirie, pe perioada cât ocupă camera.
Totodată, se arată că, dacă suma încasată lunar de la studenți ar fi formată din contravaloarea energiei electrice, termice, apă, salubritate, internet, servicii de întreținere, reparații curente, ca elemente distincte de chirie, atunci acestea ar trebui prezentate distinct pe actele de plată, respectiv pe chitanțe, iar suma încasată de la studenți ar de la lună la lună, în funcție de consum.
Pentru motivele expuse prin întâmpinare și susținute oral, solicită respingerea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată la această inbstanță sub dosar nr. 506/57/22.04.2009 reclamanta Universitatea din Sibiu chemat în judecată pârâta Direcția Fiscală Locală Sibiu solicitând prin hotărâre judecătorească:
- anularea deciziei nr. 27/30.03.2009 emisă de pârâta Direcția Fiscală Locală Sibiu;
- anularea totală a deciziei de impunere nr. 8340/18.02.2009 și desființarea Raportului de inspecție fiscală nr. 8336/18.02.2009 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în sumă totală de 545.700 lei.
În motivarea acțiunii se arată că împotriva Raportului de inspecție fiscală și Decizia de impunere reclamanta a depus contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr. 27/30.03.2009 fără să cuprindă motivele de fapt și de drept care au stat la baza respingerii contestației făcând doar o referire sumară, la prevederile art. 4.1 și 4.3 din Convențiile nr. 128/1.10.2004, nr. 708/9.10.2002 și nr. 709/9.10.2002 încheiate între municipiul Sibiu și reclamanta, menționându-se că obligațiile de plată ale reclamantei provenind din aceste convenții se fac venit la bugetul local care este parte a bugetului general consolidat, reținând eronat natura juridică a bazei de calcul la care se aplică cota procentuală de 20% pentru determinarea acestor obligații de plată, deși în contestație reclamanta a adus argumente de drept, lămurind natura juridică a acesteia.
Reclamanta mai arată că imobilele proprietatea pârâtului prin convențiile menționate i-au fost date în administrare cu destinația exclusivă de cazare a studenților care nu constituie închiriere-locațiune așa cum este definită de legea nr. 114/1996 iar legea nr. 213/1998 nu prevede obligația titularului dreptului de administrare de a plăti proprietarului vreo sumă în schimbul administrării imobilelor cu destinația convenită, părțile stabilind doar prin convenție în art. 4.1 că pentru spațiile de locuit Universitatea va achita lunar 20% din suma încasată de la studenți pentru chirie pe perioada cât ocupă camera iar în articolul 4.3 s-a prevăzut că pe perioada vacanțelor în situația în care există solicitare pentru cazare administratorul va vira proprietarului 20% din sumele încasate pe această perioadă.
Reclamanta mai arată că, baza de calcul pentru stabilirea obligațiilor de plată către bugetul local este diferită în cursul unui an având în vedere protecția studenților pe perioada de studiu, respectiv pentru perioada octombrie-iunie baza de calcul o reprezintă chiria, element component al sumei încasată de la student pentru cazare, diferența fiind reprezentată de sumele plătite de reclamantă în numele și contul studenților cazați, cu titlu de contravaloare energie electrică, termică, apă, salubritate, internet, curățenie servicii de întreținere și reparații curente iar pe perioada vacanței părțile au convenit ca baza de calcul s-o reprezinte integral suma încasată de la studenții cazați în aceste spații.
Ca urmare, susține reclamanta, organele de inspecție fiscală au stabilit în mod eronat baza de impozitare suplimentară și pe cale de consecință obligația de plată luând în considerare integral sumele încasate de la studenți pe toată durata unui an calendaristic și fără a face diferențierea convenită de părți la articolele 4.1 și 4.3 convenții pe care reclamanta le-a respectat integral.
În drept invocă prevederile art. 10 și 11 din Legea 554/2004, art. 11 și 12 alin.3 din Legea nr. 213/1998, OG nr. 92/2003, art.969 Cod civil, codul d e procedură civilă și și Convențiile nr. 128/2004, nr. 708 și 709/2002.
Acțiunea a fost timbrată cu 39 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de reprezentantul său cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a determinat și nu achitat corect cota de 20% din sumele încasate de la studenți pe perioada de ocupare a camerelor potrivit Convențiilor nr. 128/1.10.2004, -. 708/9.10.2002 și nr. 709/9.10.2002 sumă încasată de reclamantă de la studenți nu variază pe toată perioada anului universitar, fiind o sumă lunară fixă, nefiind diferită în raport de consumul reprezentând contravaloarea energiei electrice, termice, apă, salubritate, internet, servicii de întreținere, reparații curente ca elemente distincte de chirie.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar copia Convențiilor încheiate cu pârâta, copia actelor atacate și a celor care au stat la baza emiterii lor, copie contracte, facturi și ordin de plată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a primit în administrare de la pârâtă, cămine studențești în baza Convențiilor nr. 708/09.10.2002, nr. 709/09.10.2002 și -. 128/01.10.2004 ( fila 52-62).
Conform art. 4.1 din convențiile încheiate, reclamanta s-a obligat să achite lunar către bugetul local Sibiu 20% din suma încasată pe student pentru chirie pe perioada cât ocupă camera iar art. 4.3 reglementează faptul că pe perioada vacanțelor în situația în care există solicitare pentru cazare, administratorul va vira poprietarului un procent de 20% din sumele încasate pe această perioadă, 25% revin universității iar 55% se vor utiliza cu acordul ambelor părți pentru reparații și întreținerea căminelor.
În urma inspecției fiscale efectuată pe perioada 2004-2008 pârâta a emis Decizia de impunere -. -/27.10.2008 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei debit în cuantum de 222.096 lei, majorări de întârziere în sumă de 318.128 lei și penalități de 5.476 lei în total 545.700 lei pârâta reținând faptul că reclamanta nu a determinat și achitat corect cota de 20% din suma încasată, conform convențiilor încheiate.
Contestația formulată de reclamantă împotriva actelor de control fiscal și deciziei de impunere a fost respinsă de pârâtă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 27/30.03.2009 invocând în susținerea soluției adoptate prevederile art. 4.1 și art. 4.3 din Convențiile încheiate de părți ( fila 6).
Reclamanta susține că pârâta prin organele de inspecție fiscală a stabilit eronat baza de impunere suplimentară neținând seama de situația reală, studenții achitând taxă de cazare și nu chirie conform prevederilor legii nr. 114/1996.
Din actele depuse la dosar rezultă că între reclamant Universitatea " " Sibiu și studenți s-au încheiat contracte de cazare și nu contracte de închiriere, cazarea studenților neconstituind închiriere așa cum este definită de legea nr. 114/1996.
În baza acestor contracte de cazare studenții au achitat taxa de cazare, stabilită și aprobată anual de Senatul Universității - taxă ce are în componență următoarele elemente: contravaloarea consumului mediu de energie electrică, gaz, apă, canalizare, salubritate - repartizate în mod egal pe durata unui an calendaristic și chiria iar documentul de încasare evidențiază suma încasată efectiv și nu elementele de cost ce intră distinct în componența acesteia.
Prin urmare suma încasată de la studenți de către reclamantă cu titlu taxă de cazare nu cuprinde numai chiria datorată de aceștia către administratorul căminelor ci și contravaloarea utilităților - stabilite la un consum mediu.
Conform prevederilor art. 4.1 și 4.3 din Convențiile încheiate - baza de plată pentru stabilirea obligațiilor către bugetul local este diferită în cursul unui an, astfel pentru perioada octombrie - iunie cât studentul ocupă camera - baza de calcul o reprezintă chiria element component al taxei de cazare, diferența fiind reprezentată de sumele plătite de universitate în numele și contul studenților cazați cu titlu de contravaloare energie electrică, termică, apă salubritate, internet, materiale pentru curățenie, serviciul de întreținere și reparații curente, iar pentru perioada vacanței, părțile au convenit ca baza de calcul să o reprezinte integral suma încasată de la beneficiarul cazării în aceste spații, convenții respectate de către reclamantă.
Așa fiind întrucât reclamanta a achitat integral și la termen obligațiile de plată stabilite prin convențiile încheiate, acesta nu datorează nici majorări de întârziere și penalități, care nici nu sunt prevăzute în convențiile nr. 708 și 709/2002, aspect asupra căruia pârâta având în vedere și prevederile Cap.III din codul d e procedură fiscală nu s-a pronunțat prin decizia nr. 27/2009 emisă în urma contestației depusă de reclamantă.
Pentru considerentele arătate și în baza art. 18 din legea nr. 554/2004 acțiunea de față va fi admisă ca întemeiată.
Se va dispune anularea actelor atacate emise de pârâtă și ca urmare reclamanta va fi exonerată de plata sumelor stabilite cu titlu de debit, majorări de întârziere și penalități.
Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta Universitatea " " cu sediul în Sibiu B-dul - -.10 împotriva pârâtei Direcția Fiscală Locală cu sediul în Sibiu str. - - -.2 jud.Sibiu și în consecință:
Anulează Decizia -.27/30.03.2009 precum și Decizia de impunere -.8340/18.02.2009 și Raportul de Inspecție Fiscală -. 8336/18.02.2009 emise de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.IM
Dact./ex.4/22.06.2009
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan
