Anulare act administrativ . Decizia 1444/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1444/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de reclamanta - EURO 2000 SRL împotriva sentinței civile nr. 547 din 28.03.2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurentă și consilier juridic pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrată cu 6 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantele părților au învederat instanței că, nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantelor părților în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, pentru fond și recurs, pentru motivele dezvoltate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra recursului.
Reprezentanta intimatei a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar, susținute oral cu prilejul acordării cuvântului pe fond.
CURT E A:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 547 din 28.03.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de reclamanta EURO 2000 C-N, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIUL T, privind anularea dispoziției nr. 10/08.01.2008 și a deciziei de impunere nr. 1.305/27.11.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin decizia de impunere nr. 1.305/27.11.2007, Primăria Municipiului Tas tabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 2.790 lei, reprezentând penalități pentru nedepunerea în termen a declarațiilor de impunere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin dispoziția nr. 10/08.01.2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului S-a reținut în considerentele acestei dispoziții că societatea reclamantă a făcut obiectul unei verificări în materia taxelor și impozitelor locale, în urma acestei acțiuni stabilindu-se că societatea și-a depus declarațiile de impunere aferente anului 2003 cu întârziere, faptul generând calculul unor penalități.
În anul 2003, conform art. 62.13 din nr.HG 1.278/2002 privind aplicarea nr.OG 36/2002, persoanele juridice au obligația depunerii declarației de impunere aferentă anului 2003 până la data de 31.01.2003. Societatea a depus declarațiile anuale de impunere în data de 13.03.2003, fiind sancționată cu avertisment conform art. 70.4 din nr.HG 1278/2002, iar în conformitate cu art. 70.5, pentru depunerea cu întârziere a declarațiilor de impunere, s-au stabilit penalități de întârziere în sumă de 2.790 lei. În continuare, în cuprinsul dispoziției atacate, pârâtul a arătat că trebuie făcută o distincție între normele de drept material fiscal și normele de drept procedural fiscal, raportul de drept material fiscal fiind cel care dă naștere creanțelor fiscale, respectiv obligațiilor fiscale, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților potrivit legii pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor din raportul de drept material fiscal. Rezultă că în momentul efectuării controlului fiscal vor fi incidente normele procedurale ale nr.OG 92/2003, care sunt de imediată aplicare și, de asemenea, vor fi incidente în ordine cronologică normele de drept material, substanțial de la momentul perioadei de începere a controlului.
În speță, s-a făcut aplicarea nr.HG 1.278/2002 și ale nr.OG 36/2002, norme de drept material fiscal în vigoare la perioada de început a perioadei verificate.
Dat fiind faptul că nu se contestă în speță situația de fapt descrisă mai sus, respectiv depunerea de către societatea reclamantă, cu întârziere, a declarațiilor de impunere, tribunalul a analizat dacă pârâtul a făcut sau nu în mod corect aplicarea dispozițiilor legale incidente.
În acest context, tribunalul a apreciat că nu au aplicabilitate în speță dispozițiile art. 184 alin. 2 din nr.OG 92/2003, așa cum au fost modificate, aceste dispoziții legale vizând doar faptele pentru care se aplică contravențiile prevăzute la art. 183 alin. 1 lit. b, sub acest aspect specificându-se că aceste contravenții se aplică doar pentru faptele constatate după data intrării în vigoare a prezentului cod. Or, în speța de față, instanța de fond a apreciat că fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională a avertismentului, respectiv cea a nedepunerii în termen a declarațiilor de impunere aferente anului 2003, fost constatată în anul 2003, tot în acea perioadă fiind aplicată și sancțiunea contravențională a avertismentului, sub acest aspect neavând relevanță, potrivit reglementărilor legale din acea perioadă, schimbarea sau nu a valorii de impozitare. Aplicarea de penalități reclamantei, pentru depunerea cu întârziere a declarațiilor de impunere, era prevăzută ca fiind obligatorie în cuprinsul nr.HG 1.278/2002, la pct. 70.05, fiind o măsură distinctă de cea a sancțiunii contravenționale. Evident că, pentru a se putea calcula aceste penalități, era necesar efectuarea unui control fiscal la sediul societății reclamante, control care a fost și efectuat, fiind finalizat cu raportul de inspecție fiscală nr. 1.304/27.11.2007. Acesta este și motivul pentru care penalitățile în cuantum de 2.790 lei (penalități care, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, au fost calculate doar pentru perioada 31.01.2003 - 13.03.3003) au fost calculate și stabilite în sarcina reclamantei abia la data de 22.11.2007.
În acest context, instanța de fond a constatat că sunt fondate susținerile pârâtului referitoare la distincția care trebuie făcută între normele de drept procedural fiscal, care sunt de imediată aplicare și care au fost respectate de către pârât și normele de drept material, care sunt cele aplicabile perioadei în care s-a săvârșit contravenția generatoare de penalități, respectiv nr.HG 1.278/2002 și nr.OG 36/2002.
Prin urmare, apreciind ca fiind legală stabilirea de către pârât a penalităților în cuantum de 2.790 lei, instanța de fond a apreciat ca fiind legală și măsura compensării acestei sume cu debitul în plus înregistrat la pârâtă.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatând ca fiind emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente actele contestate de către reclamantă, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamanta EURO 2000 C-N, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale și anularea dispoziției nr. 10/08.01.2008 emisă de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T și a dispoziției de impunere nr. 1.305/27.11.2007, cu consecința exonerării de la plata sumei de 1.916,44 lei reprezentând penalități.
Dezvoltându-și motivele de recurs, fără a se referi la vreun text legal, reclamanta-recurentă a pretins că hotărârea primei instanțe este nelegală ca urmare a aplicării greșite a legii, în sensul că nu s-a ținut cont de disp. art. 184 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 174/2004 potrivit căruia contravențiile prev. de art. 1283 alin. 1 lit. b se aplică pentru faptele constatate după data intrării în vigoare a acestui cod.
În privind reclamante, la data formulării declarației pentru stabilirea impozitului conform legii aplicabile în vigoare, s-a aplicat sancțiunea avertismentului, or, ulterior, schimbându-se regimul juridic al sancțiunilor pentru nedepunerea în termenul legal a declarațiilor fiscal, sunt aplicabile dispozițiile art. 183.pr.fiscală pentru faptele constatate după intrarea în vigoare a pr.fiscală, chiar dacă aceste obligații s-au născut sub incidența reglementărilor anterioare, sens în care sunt și îndrumările nr. 94.186/2004 interpretate greșit de prima instanță.
La rândul său, intimatul Primarul municipiului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, achiesând la argumentele instanței de fond care a interpretat corect dispozițiile legale incidente în privința impozitelor și taxelor legale cuprinse în nr.OG 36/2002 și nr.HG 1.278/2002.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a examinat sub toate aspectele acțiunea reclamantei împotriva dispoziției nr. 10/08.01.2008 emisă de Primarul municipiului T prin care a fost respinsă contestația aceleiași societăți contra deciziei de impunere nr. 1.305/27.11.2007 emisă de Direcția de venituri prin Serviciul constatare, impunere și control din cadrul Primăriei T care stabilise că pentru anul 2003 declarațiile de impunere s-au depus cu întârziere, generând penalități de 2.790 lei, la acea dată aplicându-se doar sancțiunea avertismentului și găsind-o neîntemeiată a respins-o ca atare, cu o motivare exhaustivă și convingătoare atât în fapt cât și în drept.
Așadar, nu se poate susține că prima instanță a fi dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei referitor la aplicarea legii în timp, în condițiile în care a făcut o distincție clară între raporturile juridice de drept material fiscal și cele de drept procedural fiscal și care, într-adevăr fiind norme procedurale sunt de imediată aplicare și produc efecte pentru viitor.
În cazul de față, așa după cum corect a reținut și prima instanță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 184 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, referitoare la contravențiile prev. de art. 183 alin. 1 lit. b din același cod și care se aplică pentru faptele constatate după data intrării în vigoare a acestui cod, când este de necontestat că faptul generator al penalităților a fost constatat la data de 13.03.2003, când au fost depuse cu întârziere de 41 de zile declarațiile anuale de impunere pentru impozitele și taxele locale conform nr.OG 36/2002 și nr.HG 1.278/2002 și când a fost sancționată cu "avertisment".
Așa fiind, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, iar motivul de recurs invocat nefiind găsit întemeiat potrivit dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prezentul recurs va fi respins ca nefundat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul declarat de reclamanta EURO 2000 C-N, cu sediul în C-N, Cl., nr. 110, jud. C împotriva sentinței civile nr. 547 din 28 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./03.07.2008.
Jud.fond..
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
