Anulare act administrativ . Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1484
Sedinta publica din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- -a -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu-S,-, -. 7, județul B, împotriva sentinței nr. 573 din 2 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,.,. 11 D-E, județul
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. - din 21 octombrie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal în ședință publică au lipsit recurenta reclamantă și intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedință, care arată că recurenta reclamantă a solicitat și judecata în lipsă (cerere cu viza nr. 17227 din 26 octombrie 2009), iar intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei cerere de amânare a cauzei, pe considerentul că reprezentantul acesteia este în concediu medical și nu poate pune concluzii scrise sau orale, după care,
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, va respinge cererea de amânare ca neîntemeiată și nedovedită.
Curtea, luând act de împrejurarea că recurenta reclamantă a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, obligarea acesteia la plata indemnizației în cuantum de 600 lei, pentru cel de-al doilea copil, începând cu data de 5 septembrie 2008 și până la 24 iulie 2010, când minorii împlinesc 2 ani și anularea adresei nr. 1232 din 3 martie 2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că prin adresa nr. 888 din 11 februarie 2009 a solicitat pârâtei plata retroactivă și pentru cel de-al doilea minor, însă aceasta i-a comunicat faptul că nu poate soluționa favorabil această solicitare, pe considerentul că legislația în materie prevede acordarea indemnizației pentru primele 3 nașteri și nu pentru fiecare copil.
Se apreciază că interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor OUG nr. 148/2005 este eronată, întrucât dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 65 din OUG nr. 148/2005 prevăd că "începând cu data de 01 ianuarie 2006 persoanele care în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 57/2003 - Cod fiscal beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei, iar concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor beneficiare".
Cum prin legislația menționată s- urmărit acordarea indemnizației pentru fiecare copil și nu pentru fiecare naștere, reclamanta a solicitat admiterea prezentei acțiuni.
În drept, cererea introductivă de instanță a fost fundamentată pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta, în conformitate cu dispozițiile art.115 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că legislația în materie prevede acordarea indemnizației de creștere pentru fiecare naștere, nașterea fiind definită conform dispozițiilor OUG nr.148/2005 ca fiind aducerea pe lume a unui sau a mai multor copii vii.
Prin sentința comercială nr. 573 din 12 mai 2009, Tribunalul Prahova - Secția comercvială și de contencios administrativ a respins acțiunea fromulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prezenta acțiune este neîntemeiată, motivat de împrejurarea că atât concediul, cât și indemnizația pentru creșterea copilului, prevăzute de OUG nr. 148/2005 sunt drepturi ale părintelui în scopul facilitării creșterii copiilor până la 2 ani, respectiv 3 ani, dacă au handicap, în situația în care-și întrerup activitatea.
Potrivit art. 4 lit."e" din OUG nr. 148/2005 părintele mai primește în numele copiilor și alocația de stat, care este un drept al copilului, așa cum precizează și Legea nr. 61/1993 art.3 alin.2.
Se apreciază că refuzul pârâtei pornește de la teza conform căreia părintele are dreptul la o singură indemnizație, indiferent de numărul copiilor născuți la o singură naștere.
S-a mai reținut că legiuitorul a avut în vedere persoana părintelui și nu numărul copiilor, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie.
În esență, reclamanta a apreciat că în mod eronat a respins prima instanță cererea de chemare în judecată, întrucât este întemeiată pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
S-au mai invocat drept practică judiciară decizia nr. 3386 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr-, precum și norme comunitare.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
La data de 24 iulie 2008, recurenta-reclamantă a născut copii gemeni - și -, iar începând cu data de 5 septembrie 2008, a beneficiat, în temeiul OUG nr. 148/2005, de indemnizație pentru creșterea copilului doar pentru un minor, respectiv suma de 600 lei, conform deciziei nr. 9763 din 23 octombrie 2008, emisă de pârâtă.
Prin adresa nr. 888 din 11 februarie 2009, recurenta-reclamantă a solicitat intimatei-pârâte plata retroactivă a indemnizației și pentru cel de-al doilea copil. Prin adresa nr. 1232 din 3 martie 2009, intimata-pârâtă a refuzat rezolvarea favorabilă a cererii sale, pe considerentul că indemnizația respectivă este unică pentru primele 3 nașteri, și nu pentru fiecare copil, iar decizia prin care s-a stabilit dreptul la indemnizație nu a fost contestată de către reclamantă în termen legal.
Potrivit disp. art. 1 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, ncepând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei (RON).
Art. 6 alin. (1) din acest act normativ prevede și faptul că concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006, iar alin. 4 prevede că în cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de lege.
Se observă că atât dreptul la concediu pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani, cât și indemnizația aferentă sunt drepturi de asigurări sociale, titularul acestora fiind oricare dintre părinții firești ai copilului, și nu copilul.
Pe cale de consecință, titularul acestor drepturi va beneficia, la cerere, de o singură indemnizație pentru creșterea copilului, indiferent de numărul copiilor născuți, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
În acest context, nu se poate reține susținerea recurentei cu privire la discriminarea copiilor proveniți dintr-o naștere multiplă față de cei proveniți dintr-o naștere simplă, nu copiii fiind titularii dreptului, ci oricare dintre părinții firești.
Invocarea unor decizii pronunțate în spețe similare nu este de natură a conduce la o altă concluzie, întrucât, în sistemul de drept românesc, jurisprudența nu constituie izvor de drept, judecătorul fiind ținut a se pronunța potrivit propriei convingeri.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiile art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 si art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu-S,-, -. 7, județul B, împotriva sentinței nr. 573 din 2 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,.,. 11 D-E, județul
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- - - - -a
Grefier,
Nora
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red./dact. VG/NZ
4 ex/16 noiembrie 2009
Dosar fond - Tribunalul Buzău
Jud. Fond
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
