Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1483/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1483
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- -a -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimataADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TARGOVISTE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 386 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata contestatoare - STOP SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, -A,. A2,. 2, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal în ședință publică au lipsit recurenta intimată Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și intimata contestatoare - STOP SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recurenta a solicitat judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, după care,
Curtea, luând act de împrejurarea că recurenta a solicitat judecata în lipsă și ținând seama de lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 04 noiembrie 2008 la Tribunalul Dâmbovița, reclamanta - Stop SRL, a formulat plângere împotriva decizia de impunere nr.399/22.07.2008 emisă de pârâta Târgoviște, arătând că s-au stabilit obligații de plată în mod eronat pentru perioada controlată 01.04.2005 - 31.05.2008, pentru taxa pe valoare adăugată și pentru impozitul pe profit în sumă totală de 19.599 lei.
A susținut reclamanta că în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 7350 și a majorărilor de întârziere în sumă de 4750 lei, organele de control au eliminat în mod nejustificat de la deducerea cheltuielilor pentru combustibili auto folosiți de societate pentru automobilele aflate în patrimoniul societății, în același timp reținându-se în mod eronat că au fost efectuate cheltuieli cu bunuri de protocol și cu bunuri de uz personal nedeductibile. De asemenea reclamanta a precizat că toate cheltuielile au fost efectuate cu scopul realizării de operațiuni impozabile conform art.21 alin.1 din Legea nr.571/2005, iar sumele privind plata de impozit pe profit suplimentar și TVA suplimentară sunt în mod greșit stabilite.
Acestea au fost contestate de către reclamantă la DGFP, iar aceasta prin decizia nr.62/2008, a respins în totalitate contestația pe care aceasta a formulat-
Pârâta a depus la 9.12.2008 o întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că reclamanta a efectuat cheltuieli nedeductibile care nu au fost realizate în scopul realizări de venituri impozabile, o serie de cheltuieli privind bunuri de uz personal.
Prin sentința nr.386 pronunțată în data de 28 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de contestatoarea - Stop SRL, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice- și a anulat în parte decizia de impunere nr.399/22.07.2008 pentru suma de 7.440 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, se prevede că profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, precum și că la stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
În cuprinsul normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, făcându-se referire la dispozițiile art. 19 din cod se precizează că "Veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal".
De asemenea, prin art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se prevede, la alin.(1), că "Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar la alin. (2) că "Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz".
În același spirit, prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, în vigoare de la 1 iunie 2002, s-a precizat că "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei", menționându-se în continuarea aceluiași alineat, prin reglementările de la lit. a)-e), documentele necesare pentru fiecare caz de deducere prezentat.
În raport cu aceste reglementări legale, profitul impozabil constă, deci, în diferența dintre veniturile realizate din orice sursă și suma cheltuielilor deductibile.
Or, în accepțiunea prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, "sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
Instanța de fond a observat că prin art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal se subliniază că "nu sunt deductibile", între altele, "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor".
Tot astfel, reglementându-se regimul deducerilor în cuprinsul art. 145 din Codul fiscal, la alin. (8) din acest articol se prevede că exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiționată de justificarea dreptului respectiv, în funcție de felul operațiunii, cu unul dintre documentele specificate, diferențiat, la lit. a) și b) din acel alineat.
Tribunalul a conchis că în perioada supusă verificării reclamanta a avut în exploatare ca și consumatori de carburanți 3 autovehicule, 2 pompe de spălat care funcționau cu combustibil sau energie electrică, și un grup electrogen pentru alimentarea pompelor de spălat și pentru iluminat și că, pentru carburanții achiziționați de reclamantă pentru funcționarea acestor consumatori, reclamanta a întocmit note de intrare recepție care include și bonurile de achiziție, precum și bonurile de consum pentru includerea pe costuri a carburanților întocmite separat pe consumatori. Expertul stabilind că valoarea deductibilă a cheltuielilor este de 19492 lei, aferentă cheltuielilor cu carburanți, a constatat că se diminuează baza impozabilă și impozitul pe profit datorat suplimentar de reclamantă este doar de 6358 lei iar majorările de întârziere sunt de 4466 lei. Astfel, ca o consecință a includerii la deductibilitate a cheltuielilor cu carburanții pentru care au fost prezentate documente corect întocmite, TVA-ul suplimentar datorat este de 986 lei, iar majorările de întârziere aferente acestora sunt de 349 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând ca temei legal dispozițiile art.3042pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod corect prin actul de control contestat s-a stabilit în sarcina societății contestatoare un debit în cuantum de 19.599 lei, format din 7350 lei impozit pe profit suplimentar, 4740 lei majorări aferente, 5514 taxa pe valoarea adăugată suplimentară și 1195 lei accesorii aferente, astfel că cererea de anulare a actelor administrativ fiscale este neîntemeiată.
Se menționează că potrivit dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea nr.571/2004, privind Codul Fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, dar combustibili existenți în evidența fiscală, folosiți pentru utilajele din patrimoniul societății au fost folosiți în alte scopuri, întrucât în patrimoniul societății nu există generator electric.
Recurenta face mențiunea că bunurile cu uz personal nu sunt destinate operațiunilor generatoare de venituri impozabile ale societății comerciale.
În finalul motivelor de recurs se precizează că majorările de întârziere stabilite au ca temei legal dispozițiile art.119 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, potrivit căruia se datorează majorări de întârziere pentru neplata la termenul scadent de către debitor a obligațiilor fiscale și se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii cu consecința menținerii deciziei de impunere nr.399/22.07.2008.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia de impunere nr.399/22.07.2008 emisă de Târgoviște s-a stabilit în sarcina reclamantei plata impozitului pe profit suplimentar de 7.350 lei, a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 4.740 lei, a taxei pe valoare adăugată stabilită suplimentar în cuantum de 5.514 lei și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 1995 lei, pentru înregistrarea în contabilitate care nu erau destinate realizării de venituri impozabile și pentru calcularea în mod eronat a amortizării mijloacelor fixe.
Prin decizia nr.62/01.10.2008 emisă de DGFP D, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii cu motivarea că organul fiscal a înlăturat în mod întemeiat de la deducere acele cheltuieli care au avut loc în interesul personal al administratorului și nu au legătură cu interesul societății.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul contabil (filele 59-83 dosar fond) rezultă că reclamanta datorează obligații suplimentare de plată în sumă totală de 12.159 lei pentru perioada 01.04.2005 - 31.05.2008, respectiv 6.358 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 4.466 lei majorări de întârziere aferente, 986 lei taxă pe valoare adăugată stabilită suplimentar și 349 lei majorări de întârziere aferente.
Din acest raport de expertiză mai rezultă că organul fiscal a eliminat în mod nejustificat de la deductibilitate anumite cheltuieli cu carburanții pentru care reclamanta a prezentat note de intrare recepție, bonuri de achiziție pentru carburanți și bonuri de consum pentru includerea pe costuri a carburanților.
În conformitate cu art.21 alin.1 Cod fiscal, sunt considerate cheltuieli deductibile acele cheltuieli care sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Coroborând aceste dispoziții legale cu concluziile raportului de expertiză contabilă rezultă că în mod eronat anumite cheltuieli cu carburanți au fost considerate nedeductibile, astfel încât în mod legal instanța de fond a reținut că decizia de impunere nr.399/22.07.2008 este nelegală în ceea ce privește suma de 7.440 lei.
Instanța de fond a menținut în rest obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin decizia atacată în conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TARGOVISTE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 386 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata contestatoare - STOP SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, -A,. A2,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Presedinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- - - - -a -
Grefier,
Nora
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. /NZ
4 ex./25 noiembrie 2009
Ds. fond - Tribunal D; Jud. fond
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
