Anulare act administrativ . Decizia 1489/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1489
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
- - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier:
*********
Pe rol rezultatul dezbaterilor privind recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D și Administrația Finanțelor Publice D și de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B pentru Unitatea Militară nr. 02517 C împotriva sentinței nr. 913 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 iunie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezentă decizie.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la 01.11.2007 reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII pentru 02517 a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C să dispună; anularea procesului verbal din 19.12.2006 al Activității de Inspecție Fiscală -Serviciul Control Fiscal 4 din cadrul DGFP D, obligarea la restituirea sumelor reprezentând TVA și rate lunare plătite la vânzarea locuințelor de serviciu, ca diferențe între prețurile de vânzare stabilite de legile 562/2004 și 357/2006 și obligarea la cheltuieli de judecată.
De asemenea, au solicitat ca sumele să fie actualizate la data plății conform indicilor de inflație.
În fapt, reclamantul arătat că prin apariția Legii 562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu de care aceștia le au în administrare, a Hotărârii de guvern nr. 195/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind vânzarea de către Ministerul Apărării locuințelor de serviciu pe care le are în administrare și trecerea în domeniul public al statului în domeniul privat al statului unor locuințe din administrarea sa și Ordinului nr. M 60/2004 al ministrului apărării pentru abilitarea de și din subordinea Direcția și să vândă unele locuințe de serviciu din administrarea Ministerului Apărării, M nr. 02517 fost abilitată să vândă locuințele de serviciu aflate în administrarea sa. Dacă inițial, conform prevederilor art. 4 al. 2 din 562/2004 prevederi aflate în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, la prețul de vânzare se aplică taxa pe valoarea adăugată, prin apariția 357/2006, această operațiune fost modificată în sensul că vânzarea acestor locuințe nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată potrivit art. 127 al.4 și al.5 dinL.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, noua lege prevede criterii favorabile cumpărătorilor cu privire la evaluarea locuințelor de serviciu destinate vânzării, ca urmare acestui fapt rezultând diferențe semnificative ale preturilor de vânzare.
mai arătat, că prin ordinul nr. 129/29.08.2006 al ministrului apărării, modificat prin ordinul nr. M 148/11.10.2006 s-au aprobat noile norme metodologice privind vânzare acestor locuințe de serviciu, la art. 12 al. 2 precizându-se" în cazul locuințelor de serviciu vândute cu plata integrală, sumele reprezentând diferențele dintre prețurile de vânzare stabilite potrivit 562/2004 și cele stabilite conf. -, se vor restitui după rambursarea lor de către organele specializate ale statului la care au fost virate", iar pentru aplicarea acestor noi prevederi 02517 solicitat administrației fiscale locale să ramburseze sumele virate.
Prin procesul verbal întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală -Serviciul Control Fiscal 4 din cadrul DGFP D la data de 19.12.2006 s- refuzat restituirea sumelor,pe motivarea că rambursarea nu poate avea loc, întrucât nu există un temei legal.
Totodată, au arătat că dispozițiile art. 149 al. 5 din 571/2003 privind Codul Fiscal, care precizează că "persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative TVA din perioada fiscală de raportare,prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare", precum și faptul că UM 02517 nu este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată. nu-și găsesc aplicabilitate în acest caz, întrucât sumele solicitate reprezintă returnare de TVA, în sensul dispoz. Codului fiscal.
Reclamantul a arătat că a făcut o plată nedatorată către MEF și conform regulilor care guvernează efectele plătii nedatorate,primul are dreptul la restituirea sumei plătite fără "cauză" în limitele "îmbogățirii" celui din urmă.
Totodată, au precizat că argumentele DGFP D, cu privire la inexistența normelor metodologice prevăzute de dispoz. art. III din 357/2006 și a lipsei temeiului legal privind restituirea sumelor,sunt contrazise de către Ordinele nr. 129/29.08.2006 și M 148/11.10.2006 ale ministrului apărării și prevederile exprese cu privire la situația dedusă prezentei judecăți, prin aceste ordine aprobându-se noile norme metodologice privind vânzarea de către ministrul apărării a locuințelor de serviciu.
În drept, reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispoz. Art. 1 și următoarele din 554/2004, art. 4 din 562/2004, art. 11 din HG nr. 195/2005, art. 1 pct. 4 din 357/2006 și Ordinele nr.60/2005, 129/2006 și M.148/2006 ale ministrului apărării.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar înscrisuri,respectiv; procesul verbal din 19.12.2006 emis de pârât,adresa nr.72.007/2007 DGFP D,contestația UM 02517,adresa nr. 153 /2007,adresa nr. 42.288/2007 DGFP D,tabel,borderouri și chitanțe și Ordinele nr. 60/2005, 129/2006 și M.148/2006 ale ministrului apărării.
La data de 6.12.2007 pârâta DGFP depus întâmpinare,solicitând respingerea acțiunii.
Pârâta DGFP invocat excepția lipsei calității procesuale pasive DGFP, în favoarea D, invocând dispoz. art. 33 din codul procedură fiscală și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că reclamanta nu solicitat și restituirea sumei actualizată prin contestația formulată nr. /2007.
De asemenea, a arătat că potrivit dispoz. art. 2 din nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare sumelor de la buget, precum și de acordare dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența în administrarea creanțelor bugetare,potrivit art. 33 din OG 92/2002 republicată.
Dispozițiile celor două legi invocate de reclamant trebuie coroborate cu legea specială aplicabilă în materia restituirii unor sume de la bugetul de stat,Codul Fiscal, care precizează la art. 149 al. 5 că "persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare,iar reclamanta nu fost înregistrată ca plătitoare de TVA și, în consecință, nu poate solicita rambursarea acestei taxe.
Prin încheierea din 13 01 2008 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D, având în vedere că pârâta are calitatea de emitent a actului administrativ fiscal atacat.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 913 din 27 martie 2008 admis în parte cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării în contradictoriu cu pârâții DGFP D și
A dispus anularea parțială a procesului verbal din 19.12.2006 întocmit de DGFP D - Serviciul Control Fiscal cu privire la restituirea sumelor reprezentând diferență preț de vânzare locuințe de serviciu.
A obligat pârâta C să restituie reclamantei sumele reprezentând diferența dintre prețul de vânzare al locuințelor de serviciu stabilit de legea 562/2004 și cel prevăzut de legea 357/2006.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul verbal întocmit la data 19.12.2006 de DGFP D în soluționarea cererii formulată de reclamantă privind rambursarea sumei de 197.451 lei reprezentând venituri din vânzarea locuințelor și TVA s-a apreciat că Legea 357/2006 nu conține prevederi privind rambursarea sumelor reprezentând diferențe între prețurile de vânzare stabilite prin Legea 562/2004, iar dispozițiile actului normativ menționat nu dispune decât pentru viitor, neavând putere retroactivă. Totodată, s-a stabilit că UM 02517 nu este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată. S-au enunțat dispozițiile legale în materie, concluzionând că nu se acceptă la rambursare suma de 197.451 lei reprezentând venitul din vânzarea locuințelor și taxa pe valoarea adăugată.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamantă, instanța a reținut că legea 562/2004 a autorizat instituțiile publice din apărare, ordine publică și securitate națională să vândă personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care le au în administrare. Conform art. 4 alin. 2 din legea sus menționată, la prețul de vânzare se aplica taxa pe valoare adăugată. Ulterior, prin apariția Legii 357/2006, au fost înlăturate aceste dispoziții legale, stabilindu-se că vânzarea locuințelor de serviciu de către instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată potrivit art. 127 alin. 4 și 5 din Legea 571/2003. Actul normativ nu conține dispoziții cu privire la restituirea TVA achitat la încheierea contractelor de vânzare cumpărare sub imperiul Legii 562/2004. În acest context Legea 357/2006 nu poate produce efecte decât pentru viitor, aplicându-se contractelor de vânzare cumpărare ce vor fi încheiate după intrarea sa în vigoare, întrucât, potrivit art. 1 cod civil legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. Astfel contractele încheiate în temeiul Legii 562/2004 rămân supuse dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, urmând ca dispozițiile legii 357/2006 privind scutirea vânzărilor locuințelor de serviciu de plata TVA să se aplice situațiilor juridice noi, ivite după intrarea în vigoare a legii.
Că mențiunile procesului verbal contestat cu privire la rambursarea TVA sunt legale, urmând a fi menținute.
În ce privește cererea reclamantei având ca obiect restituirea sumelor reprezentând diferența de preț la vânzarea locuințelor de serviciu, s-a apreciat că devin incidente dispoz. Ordinului nr. /29.08.2006 al Ministrului Apărării modificat de Ordinul nr. /11.10.2006 care stabilește la art. 12 alin 2 că în cazul locuințelor de serviciu vândute cu plata integrală, sumele reprezentând diferențele dintre prețurile de vânzare stabilite potrivit Legii 562/2004 și cele stabilite conform Legii 357/2006, se vor restituii după rambursarea lor de către organele autorizate ale statului la care au fost virate.
În acest context s-a apreciat că solicitarea reclamantei privind restituirea sumelor rezultate din diferențele prețurilor de vânzare este întemeiată, devreme ce actul normativ citat stabilește în mod explicit obligația de restituire a sumelor reprezentând diferențe de preț, cererea urmând a fi admisă în temeiul art. 117 al 1 lit. e din OG 92/2003. Pârâta C fiind organul fiscal competent în administrarea creanțelor bugetare, acesteia îi va reveni obligația de rambursare a sumelor de la bugetul de stat, motiv pentru care va fi obligată să restituie reclamantei sumele reprezentând diferența dintre prețul de vânzare al locuințelor de serviciu stabilit de legea 562/2004 și cel prevăzut de legea 357/2006.
În ce privește actualizarea sumelor solicitate, s-a constat că acest petit nu a făcut obiectul procedurii prealabile prev de art. 7 din Legea 554/2004.Fiind o condiție obligatorie de exercițiu a acțiunii, lipsa acesteia atrage inadmisibilitatea cererii, motiv pentru care excepția lipsei procedurii prealabile va fi admisă, cererea urmând a fi respinsă în privința actualizării debitului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D și Administrația Finanțelor Publice D și de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B pentru Unitatea Militară nr. 02517 C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său DGFP D critică hotărârea primei instanțe motivat de faptul că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că instanța de fond a dispus restituirea unor sume de la bugetul de stat fără a preciza cuantumul, acestora, sau criteriile după care se vor calcula sumele de rambursat, fără ca instanța să fi dispus efectuarea unei expertize contabile, car să stabilească cuantumul sumelor de restituit.
Recurenta arată că instanța avea obligația ca desființând actul administrativ fiscal să dispună emiterea unui nou act administrativ fiscal în care să se cuprindă și calculul sumelor datorat, iar conform dispoz. art. 4 alin. 2 din Legea nr.562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu, la prețul de vânzare al locuințelor se aplică TVA.
Această dispoziție legală a fost modificată prin art. 4.4 din legea nr. 357/2006, care stabilește că vânzarea locuințelor respective numai constituie operațiune impozabilă din punctul de vedere al TVA.
În motivele de recurs formulată de reclamantul Ministerul Apărării naționale sentința pronunțată de Tribunalul Dolj este criticată ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța a admis numai în parte acțiunea formulată.
Astfel, recurentul arată că în mod greșit instanța a menținut ca fiind legale prevederile procesului verbal contestat, cu privire la refuzul de rambursare a TVA precum și a respingerii cererii de actualizare sumelor restituite potrivit coeficientului de inflație.
Recursurile sunt fondate urmând să fie admise pentru ce se vor expune în continuare:
Analizând motivarea instanței de fond se constată că aceasta apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului privind restituirea sumelor rezultate din diferențele prețurilor de vânzare a locuințelor de serviciu, fiind admisă în temeiul art. 117 alin. 1 lit. e din OG nr. 92/2003.
Instanța dispus obligarea organului fiscal competent la rambursarea sumelor de la bugetul de stat reprezentând diferență de preț de vânzare al locuințelor de serviciu stabilite prin Legea nr.562/2004 și Legea nr. 357/2006, fără să precizeze însă cuantumul acestor sume, precum și criteriile legale în temeiul cărora se vor calcula sumele de rambursare.
Instanța de fond ar fi trebuit să stabilească cuantumul sumelor prin dispunerea unei expertize contabile în cauză care să stabilească în temeiul prevederilor legale aplicabile cuantumul sumelor reprezentând diferența prețului de vânzare al locuințelor de serviciu.
De asemenea, instanța de fond nu a motivat respingerea capătului de cerere privind actualizarea sumelor solicitate.
Procedând astfel, s-a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică dată cu încălcarea art. 3041Cod pr. civilă și a art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, deoarece instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de probe noi.
Pentru motivele expuse se va dispune admiterea recursurilor, se va casa sentința și se va reține cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, fixându-se termen la 4 septembrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE a JUDEȚULUI D și Administrația Finanțelor Publice D și de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII B pentru Unitatea Militară nr. 02517 C împotriva sentinței nr. 913 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriilor.
Fixează termen la 4.09.2008, când se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.3//22.09.2008
Jud. fond G
C
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
