Alte cereri. Decizia 1488/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1488
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
- - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier:
*********
Pe rol rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de pârâta Universitatea, împotriva sentinței nr. 3701 din data de 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 iunie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezentă decizie.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr.3701 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Gorj a admis contestația reclamantului împotriva pârâtei Universitatea.
A anulat decizia nr. 232/18.07.2007 emisă de pârâtă.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr.232/18.07.2007 emisă de Rectorul Universității Tg-J s-a dispus ca începând cu 21.07.2007 reclamantul să fie revocat din funcția de prorector. În preambulul deciziei s-a consemnat că s-au avut în vedere: decizia nr.203/25.06.2007 a rectorului universității, raportul nr.5492/09.07.2007 privind rezultatul cercetării prejudiciului de imagine adus universității de către reclamant, adresa nr.4778/19.06.2007 înregistrată la registratură, articolul 19 din hotărârea 3/18.02.2006 și art.3 din hotărârea 25/14.07.2007, dispozițiile Legii 128/1997, art.64 lit. g și art.103 - 104 din carta Universității.
În art.164 din Legea 128/1997 se stipulează că prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului muncii, în măsura în care în legea specială nu sunt dispoziții contrare.
Lecturând decizia contestată s-a observat că nu este trecut temeiul de drept în baza căruia s-a luat măsura revocării din funcția de prorector, respectiv articolul din Legea 128/1997, aceasta întrucât art.64 pct. g din Carta Universității se referă la posibilitatea rectorului de a emite decizii pentru coordonarea activității universității, iar art.103 și 104 la persoanele aflate într-o funcție de conducere ce pot pierde calitatea prin revocare, suspendare, demisie, deces, pierderea calității de membru al comunității universitare, procedura revocării fiind aceeași ca și pentru alegere, la inițiativa unei treimi din numărul total al electorilor și audierea persoanei fiind obligatorie.
S-a susținut de pârâtă prin întâmpinare că decizia contestată este legală întrucât la emiterea ei s-a avut în vedere raportul comisiei de cercetare disciplinară, dar și dispozițiile art.74 alin.2 din Legea 128/1997, în preambulul deciziei fiind de altfel făcută trimitere la raportul 5492 din 09.07.2007 privind rezultatul cercetării prejudiciului de imagine adus universității prin declarațiile făcute presei de reclamant.
În aceste condiții, conform apărării pârâtei rezultă că decizia este luată ca și o sancțiune disciplinară, în acest sens fiind întreaga documentație și procedură avută în vedere.
Prin convocatorul (nedatat - fila 4) s-a hotărât convocarea Senatului pentru 14.07.2007, la punctul 6 figurând "diverse".
Senatul a aprobat la 14.07.2007 ordinea de zi, cu modificările propuse, la articolul 3 fiind consemnat "revocarea din funcția de prorector a profesorului universitar dr. (hotărârea nr.25).
Din procesul verbal întocmit la 14.07.2007 în ședința Senatului rezultă că s-a dat citire de către domnul raportului privind stabilirea prejudiciului de imagine creat de reclamant prin afirmațiile făcute în presă (fila 24), concluziile comisiei fiind de revocare a acestuia din funcția de prorector.
La 19.06.2007 s-a solicitat de către membrii Senatului convocarea unei ședințe extraordinare, conform art.74 alin. 2 din Legea 128/1997 și art.104 din Carta, în vederea revocării celor doi prorectori ai universității.
Pentru cercetarea prejudiciului de imagine, prin decizia nr.203/25.06.2007 (fila 21) emisă de rectorul s-a constituit o comisie formată din 4 membrii.
Cercetarea s-a finalizat prin raportul nr.5492/07.07.2007 (fila 24), concluzionându-se că " față de gravitatea faptelor și urmărilor acestora comisia propune senatului revocarea din funcția de prorector conform art.123 alin. 5 coroborat cu art.74 alin 2 din Legea 128/1997".
Conform art.72 din Legea 128/1997, structurile de conducere (art.67) și funcțiile de rector, prorector, sunt alese prin vot secret pentru patru ani, conform Cartei Universității și în condițiile legii.
1 al art.74 din Legea 128/1997 prevede că funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ superior, cu excepția rectorului se confirmă de Senatul universității, persoana aflată într-o funcție de conducere putând fi revocată prin procedura folosită pentru alegere la inițiativa a 1/3 din numărul total al electorilor.
Titlul VI al legii 128/1997 reglementează răspunderea disciplinară și materială a personalului didactic, auxiliar, a personalului de conducere, îndrumare și control.
În art.115 se prevede că aceste persoane răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin conform contractului individual de muncă sau pentru încălcarea normelor de comportare ce dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției.
Art.116, lit. a - prevede sancțiunile disciplinare ce se pot aplica la litera e figurând "destituirea din funcția de conducere", în art.118 și 119 reglementându-se procedura de sancționare în sensul că propunerea se face de cel puțin 1/3 din numărul total al structurii de conducere doar după efectuarea cercetării faptei sesizate în scris, audierea și verificarea susținerilor persoanei. În acest scop se constituie comisii formate din 3-5 membrii desemnate de Senatul universității conform art.119 alin. 2 litera c, audierea celui cercetat și verificarea apărării acestuia fiind obligatorii, în acest sens sunt disp.art.120 din Legea. 128/1997.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că s-au avut în vedere disp.art.123 alin. 5 prin raportare la art.74 alin. 2. Ori, așa cum s-a arătat art.123 este cuprins în Titlul VI al Legii 128/1997 ce stabilește sancțiunile disciplinare, trimiterea la art.74 alin. 2 în ceea ce privește funcțiile de conducere din învățământul superior vizând doar procedura folosită pentru alegere la inițiativa din numărul electorilor și nu faptul că în temeiul art.123 s-ar putea lua măsura revocării.
În speță, senatul a fost convocat într-adevăr la inițiativa a 1/3 din numărul membrilor (fila 22) însă prin această cerere de convocare a unei ședințe a senatului s-a făcut trimitere la art.74 alin. 2 din Legea 128/1997 ce prevede "revocarea din funcție" și art.104 din Carta Universității ce reiterează de altfel dispozițiile din art.74 alin. 2 ce vizează revocarea din funcție prin procedura folosită pentru alegere la inițiativa a 1/3 din numărul electorilor audierea fiind obligatorie.
Însă, procedura pe care a folosit-o pârâta, așa cum rezultă din întâmpinare și din întreaga apărare acesteia este în sensul că s-a instituit o comisie de cercetare disciplinară, procesul verbal din 14.07.2007, fiind întocmit pentru abateri disciplinare ce vizează prejudiciul de imagine adus de reclamant Tg-J, raportul din 09.07.20074 (fila 25) cuprinzând referitor la audierea reclamantului faptul că la 2 iulie 2007 i s-au adus la cunoștință aceste acuzații, formularul ce i-a fost înmânat cu această ocazie (probabil notă explicativă-fila 32) fiind în legătură cu aceste aspecte, în același sens fiind și procesul verbal din 2 iulie 2007 (fila 33).
În această situație, pârâta apreciind că s-a săvârșit de către reclamant o abatere disciplinară, măsura dispusă ar fi putut să fie, în raport de procedura de stabilire a acesteia, destituirea din funcția de conducere și control conform art.116 alin.1 litera e din Legea 128/1997, concluzionându-se că sancțiunile disciplinare se pot dispune pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin conform contractului individual de muncă și a normelor de comportare ce dăunează intereselor învățământului și prestigiului instituției.
Este evident că pârâta a folosit procedura pentru sancțiunea disciplinară însă a dispus prin decizia contestată revocarea din funcția de conducere ce nu privește însă sancțiuni disciplinare, vizând cu totul alte motive decât ceea ce presupune săvârșirea unei abateri disciplinare.
Argumentul pârâtei că dispozițiile art.123 alin. 5 din Legea 128/1997 stipulează că "pentru funcțiile de conducere eligibile din instituțiile de învățământ superior se aplică fără drept de contestație prevederile art.74 alin. 2" nu presupune înlăturarea posibilității reclamantului de a se adresa justiției, întrucât în art.122 alin. 5 este prevăzut că dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanței judecătorești este garantat, în acest sens fiind și dispozițiile Constituției României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă Universitatea " " Tg. J, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că decizia nr. 232/18.07.2007 emisă de rectoratul universității este lovită de nulitate absolută întrucât nu s-ar fi respectat procedura prevăzută de lege și de către
S-a mai arătat că la pronunțarea sentinței judecătorul fondului nu a avut în vedere înscrisurile doveditoare depuse la dosar de către pârâtă care atestă îndeplinirea întocmai la adoptarea acestei decizii a prevederilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 și ale art. 103 - 104 din Cartea Universității.
S-a mai susținut că decizia respectivă nu echivalează cu desfacerea contractului de muncă, astfel cum a susținut reclamantul, deoarece aceasta nu a fost întemeiată pe dispoz. art. 116 pct. j din legea specială și nici pe dispozițiile art. 58 - 60 alin. 1 lit. și art. 264 pct. j din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
Recurenta a mai învederat că nu s-a produs nicio modificare a contractului de muncă al reclamantului, fiind vorba doar de pierderea funcției de conducere, aceea de prorector.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 299 - 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
În dovedirea cererii de recurs au fost depuse la dosar: adresa nr. 3027/2008 a - Universitatea, delegație, chitanța plății taxei de timbru și timbru fiscal.
La data de 15 mai 2008, intimatul a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că recursul este nefondat, solicitând respingerea acestuia și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii atacate.
S-a mai susținut de către intimat că, decizia atacată a vizat abateri disciplinare și că acestea ar fi trebuit să atragă sancțiuni disciplinare, în cazul în care abaterile respective s-ar fi confirmat și nicidecum demiterea reclamantului din funcția de prorector.
A mai susținut intimatul că hotărârea adoptată cu ocazia ședinței de senat este nelegală întrucât nu a fost respectat cvorumul cerut de lege pentru luarea acesteia, și că în perioada respectivă se afla în concediu medical și nu a fost convocat, neavând posibilitatea de a se apăra.
La data de 16.06.2008, recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază că prezentul recurs este întemeiat pentru următoarele considerente ce urmează a fi expuse în continuare:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea constată că prin decizia nr. 203/25.06.2007 emisă de către Rectoratul Universității s-a dispus numirea unei comisii formate din patru membrii, în temeiul art. 3 din Hotărârea nr. 24/21.06.2007 a Senatului Universității și art. 64 pct. 8 din Cartea Universității pentru a fi analizat prejudiciul de imagine adus universității, prin declarații de presă făcute de către prorectorul și.
La adoptarea acestei decizii s-a avut în vedere și faptul că la data de 19.06.2007 membrii senatului UCB au solicitat în temeiul art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prin adresa înregistrată sub nr. 4778/19.06.2007 la Registratura Universității convocarea unei ședințe extraordinare a Senatului în vederea revocării celor doi prorectori.
Cercetarea s-a finalizat prin raportul nr. 5492/7.07.2007.
Din cuprinsul acestui raport se reține că la data de 2.07.2007, reclamantul a fost audiat, fiindu-i aduse la cunoștință faptele ce au făcut obiectul cercetării, iar la data de 3.07.2007 acesta a depus răspunsul scris înregistrat sub nr. 5252/3.07.2007, la întrebările ce i-au fost adresate de către Comisia constituită la nivelul UCB.
Acest raport concluzionează că reclamantul se face vinovat de prejudicierea imaginii Universității, de afectarea îndeplinirii obiectivelor strategice și operaționale de bază ale Universității și de atingerea demnității angajaților UCB prin încălcarea prevederilor art. 52 alin. 1 lit. a, b, c, e, alin. 2 lit. b din Cartea Universității.
S-a considerat că aceste prejudicii aduse UCB sunt cu atât mai grave cu cât reclamantul deține o funcție de conducere în cadrul Universității iar preocupările sale nu au fost pentru asigurarea unei imagini pozitive a acesteia.
S-a propus totodată, față de gravitatea faptelor și a urmărilor acestora, astfel cum au fost prezentate în cuprinsul raportului, revocarea din funcția de prorector conform art. 123 alin. 5 coroborat cu art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Prin convocatorul aflat la fila nr.4 din dosarul de fond s-a hotărât convocarea Senatului UCB, în ședință extraordinară pentru ziua de 14.07.2007, ora 10, la sediul Facultății de Litere și Științe Sociale.
La data de 14.07.2007 Senatul a aprobat ordinea de zi, la art. 3 fiind menționată revocarea din funcție de prorector a profesorului universitar (fila nr. 25).
Din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 14.07.2007, cu ocazia desfășurării ședinței extraordinare, se reține că, după dezbaterea raportului întocmit de către comisia numită pe baza deciziei rectorului universității nr. 203/2007, s-a hotărât revocarea reclamantului din funcția de prorector.
Revocarea s-a hotărât cu votul a 20 de membrii prezenți ai senatului, doi dintre aceștia votând împotriva revocării (procesul verbal al ședinței - fila nr. 20 din dosarul de fond).
Urmare a hotărârii senatului adoptată în ședința extraordinară din data de 14.07.2007, Rectoratul Universității a emis decizia nr. 232/18.07.2007, prin care s-a decis la art. 1 că începând cu data de 21.07.2007, reclamantul va fi revocat din funcția de prorector.
În preambulul deciziei sus menționate se precizează totodată că, la adoptarea acesteia au fost avute în vedere și decizia nr. 204/25.06.2007 a rectoratului Universității, raportul nr. 5492/9.07.2007 privind rezultatul cercetării prejudiciului de imagine adus universității, prin declarații făcute presei de către reclamant, adresa nr. 4778/19.06.2007 înregistrată la Registratura Universității, prevederile art. 19 din Hotărârea nr. 3/18.02.2006 și art. 3 din Hotărârea nr. 25/14.07.2007 ale Senatului Universității precum și dispoz. Legii nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic și art. 64 pct. g art. 104, 104 din Cartea Universității.
În raport de cele reținute din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, contrar soluției pronunțate de instanța de fond, Curtea constată că decizia contestată de către reclamant este legală și temeinică nefiind incidente niciunul dintre motivele de nulitate ale acesteia, ce au fost invocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii introductive.
Astfel, potrivit dispoz. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic modificată, persoana aflată într-o funcție de conducere din instituția de învățământ superior, poate fi revocată din funcție prin procedura prevăzută pentru alegere, la inițiativa unei treimi din numărul total al electorilor și că audierea persoanei respective este obligatorie.
Art. 68 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 stipulează referitor la conducerea operativă a instituției de învățământ superior că aceasta este angajată la biroul Senatului universitar alcătuit din rector, în calitate de președinte, prorector/prorectori, secretar științific Se mai prevede că membrii Biroului Senatului universitar cu excepția directorului general administrativ sunt aleși pe funcții de senatul universitar.
În același sens sunt și dispoz. art. 15 alin. 1 din Cartea UCB Tg. J, care stabilește că organele de conducere ale universității sunt următoarele: senatul, consilierul facultății, consilierul colegiului, consilierul departamentului și biroul catedrei, organele ce se aleg, așa cum rezultă din dispoz. art. 37 alin. 1, prin vot secret, pentru o perioadă de 4 ani.
Potrivit art. 15 alin. 2 din aceeași Carte, conducerea operativă a instituției de învățământ superior este asigurată de biroul senatului, alcătuit din rector, prorectori, secretar științific și director general administrativ.
la funcția de rector este ales, potrivit art. 38 alin. 1, de către și dintre membrii senatului și face propunerea echipei manageriale, prorectori, secretar științific.
Prin urmare, prorectorii, ca persoane ce asigură conducerea curentă a activității în diferite domenii, nu sunt aleși prin procedura instituită de lege pentru rector, decani, director de colegiu sau șefii de catedră, ci sunt propuși spre validare Senatului Universități de către rector, fiind confirmați de către.
Aceeași procedură pentru alegere este și în cazul revocării din funcție, așa cum s-a prevăzut expres în dispoz. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 și ale art. 104 din Cartea Universității.
De asemenea, art. 103 din Cartea enumeră expres și limitativ cazurile în care persoana aleasă într-o funcție de conducere poate pierde calitatea respectivă, respectiv, prinrevocare,suspendare, demisie, deces, pierderea calității de membru al comunității universitare.
În speță, ne aflăm în situația de revocare a reclamantului din funcția de conducere, de prorector al Universității, cu titlu de sancțiune ce a fost stabilită pe baza raportului comisiei de cercetare, de către Senatul Universității reunit în ședință extraordinară.
Sancțiunea a fost ulterior aplicată prin decizia autorității prevăzute la art. 64 lit. g din Cartea UCB, respectiv a rectorului Universității.
Cum, încetarea raportului de funcție pentru motive imputabile se face prinrevocarea(cum este cazul în litigiul dedus judecății) sau prin eliberarea din funcție, se constată, în raport de dispozițiile legale precitate și de actele dosarului că, măsura a fost dispusă corect.
Așa cum rezultă din analiza adresei nr. 4778/19.06.2007, înregistrată la Registratura Universității, ce reprezintă de fapt inițiativa electorilor privind inițierea procedurii de revocare din funcția de conducere, această inițiativă a respectat cvorumul (de 1/3 din numărul total al electorilor),cerut de lege (art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 și art. 104 din cartea UCB ) fiind întocmită de un număr de 16 membrii (cadre didactice și studenți, din totalul de 34, ai Senatului Universității ).
Pe de altă parte, Hotărârea nr. 25/14.07.2007 prin care s-a decis revocarea reclamantului din funcția de prorector a fost adoptată în conformitate cu dispoz. art. 72 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, în sensul că din cei douăzeci și doi de membrii prezenți la ședință (din totalul de 34),douăzeci dintre ei au votat pentru revocare, doar doi votând împotrivă.
Prin urmare, revocarea din funcție a intimatului reclamant s-a făcut conform dispoz. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997și ale art. 104 din Cartea UCB, prin aceeași procedură făcută la investirea în funcție.
Referitor la susținerile reclamantului, că decizia adoptată este lovită de nulitate absolută întrucât acesta se afla în concediu medical și nu și-a putut face apărările la data la care s-a dispus revocarea, nu pot fi reținute,fiind nefondate,întrucât, din cuprinsul certificatului de concediu medical anexat la dosar rezultă că perioada în care acesta s-a aflat în concediu medical a fost cuprinsă între 10 - 15.07.2007, iar decizia a fost emisă la 18.07.2007, deci după expirarea perioadei în care acesta s-a aflat în concediu, iar la audierea sa, ce s- desfășurat la datele de 2 - 3.07.2007, acesta a avut posibilitatea de a se apăra.
Pe de altă parte, reținerea de către instanța de fond ca temei legal pentru constatarea nulității deciziei atacate de reclamant, a dispoz. art. 268 din Codul muncii este greșită întrucât aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.
Aceste dispoziții legale, cu caracter general și-ar găsi aplicabilitatea în speța dedusă judecății numai în măsura în care, legea specială, respectiv Legea nr. 128/1997 nu ar reglementa expres situația revocării persoanei care ocupă o funcție de conducere în cadrul instituției de învățământ superior.
Ori, în cauză există o astfel de reglementare în legea specială, acestea fiind reglementate de art. 74 alin. 2 și art. 123 alin. 5 din lege.
Față de considerentele anterior expuse, constatând că există motivul de recurs prev. de aret. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează ca potrivit art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e pr. civilă, să se admită recursul și să se modifice acțiunea în sensul respingerii acesteia ca fiind neîntemeită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Universitatea, împotriva sentinței nr. 3701 din data de 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.3//24.07.2008
Jud. fond M
A
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
