Anulare act administrativ . Sentința 15/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.15/CA
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul, domiciliat în P,-, -. 13,. 2,. 2, județul I, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect-anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, cât și la cererea reclamantului de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 28 ianuarie 2008.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul, domiciliat în P,-, -. 13,. 2,. 2, județul I, a solicitat ca instanța să îi oblige pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția de Poliție Transporturi și Secția Regională de Poliție Transporturi I să dispună trecerea reclamantului din categoria agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție și, în raport de studiile absolvite și de vechimea în cadrul Poliției române, să îi acorde gradul profesional corespunzător, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că reclamatul, agent de poliție din anul 1990 ce își desfășoară activitatea în cadrul Postului de Poliție TF P, subunitate a Secției de Poliție Transporturi I-Direcția de Poliție Transporturi din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității I, licențiat în științe juridice din februarie 2001.
Reclamantul a solicitat de mai multe ori, verbal, trecerea sa din categoria agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție, cât și în scris, prin referatele din 04.09.2003, 08.03.2004, 05.08.2004, 22.11.2004, 25.03.2005 și 02.06.2005, dar i s-a răspuns că poate participa la concurs în vederea trecerii în corpul ofițerilor.
Reclamantul a arătat că în februarie 2006 participat la un concurs în vederea ocupării unuia din cele două locuri vacante din cadrul Secției Regionale de Transporturi I, însă posturile au fost ocupate de alți doi participanți care au obținut medii mai mari.
Cunoscând că la Secția Regională de Transporturi I mai sunt vacante 5 funcții de ofițer, reclamantul a solicitat să se aprobe încă o funcție de ofițer având în vedere că obținuse nota 7,50 la concurs, nota minimă admisă fiind 7,00.
Reclamantul a mai susținut în cerere că în cursul anului 2006 cele 5 funcții de ofițer vacante au fost ocupate fără a se mai organiza concurs de trecere a agenților de poliție cu studii superioare în corpul ofițerilor de poliție, că a fost discriminat deoarece posturile au fost ocupate cu ofițeri de poliție din sursă externă, cu studii zootehnice, construcții, mecanică, fiindu-le acordate grade militare superioare, deși în structurile poliției existau agenți de poliție cu studii juridice. De asemenea, și agenții de poliție absolvenți ai Academiei de Poliție, curs fără frecvență, au fost trecuți în corpul ofițerilor de poliție fiind favorizați la concursuri, susținând probe de concurs mai puține față de ceilalți agenți de poliție, absolvenți ai altor instituții de învățământ superior cu profil juridic.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 2, 3 din Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 52 din Constituția României, art. 9 alin. 2, art. 14 alin. 1, art. 16 alin. 1, art. 19 alin. 3, art. 21 alin. 4, art. 72 alin. 2 și art. 73 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului.
Direcția de Poliție Transporturi și Secția Regională de Poliție Transporturi I au invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a lipsei calității procesuale pasive susținând că, față de obiectul acțiunii, competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel, iar actul administrativ de acordare a gradului de ofițer este emis de ministrul internelor și reformei administrative.
Pe fondul cauzei, pârâții au susținut că în legislația în vigoare nu este prevăzută obligația ministerului dea promova în corpul ofițerilor pe agenții de poliție absolvenți, cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată, agenții de poliție cu studii superioare având doar dreptul, prevăzut de art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei "răspuns la întâmpinare și completare a cererii" în care a arătat că obiectul cererii îl constituie un litigiu de muncă și, deci, judecarea cauzei nu este de competența instanței de contencios administrativ, ci a instanței civile specializate în soluționarea litigiilor de muncă. A mai susținut că pârâții au calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a arătat că Legea nr. 360/2002 nu prevedea în momentul intrării în vigoare obligativitatea susținerii unui concurs în vederea promovării agenților de poliție cu studii superioare în corpul ofițerilor de poliție, această obligație fiind introdusă ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, pârâții având obligația de a-i acorda gradul de ofițer de la data la care a obținut diploma de licențiat al Academiei de Poliție.
Reclamantul și-a modificat cererea chemând în judecată și pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I și Inspectoratul General al Poliției Române, susținând că la data de 04.09.2003, când s-a adresat în scris Inspectoratului de Poliție al Județului I, Postul de Poliție TF P unde își desfășura activitatea era în subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului I, dar și pentru că Inspectoratul General al Poliției Române are obligația, prevăzută de art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002, de a propune ministrului administrației și internelor trecerea agenților de poliție cu studii superioare în corpul ofițerilor.
A susținut reclamantul că este discriminat față de agenții de poliție care au urmat, ulterior apariției Legii nr. 360/2002, cursurile de învățământ fără frecvență la Academia de Poliție B fiindcă au susținut probe mai puține, fiind îngrădită participarea altor agenți cu studii superioare, chiar cu specializarea științe juridice.
A mai arătat că este discriminat și față de polițiștii care se încadrează la art. 78 pct. 8 din Legea nr. 360/2002, cărora legea le acordă o perioadă de 5 ai pentru definitivarea studiilor în timp, în timp ce el, deși deține diplomă de licențiat, specializarea științe juridice, nu poate obține gradul profesional conform pregătirii profesionale și vechimii în cadrul poliției.
Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că reclamantul putea obține trecerea în corpul ofițerilor de poliție doar după promovarea unui examen sau concurs, iar gradele profesionale se acordă, potrivit art. 19 din Legea nr. 360/2002, în limita numărului de posturi prevăzute pentru gradele respective.
Ministerul Administrației și Internelor a mai arătat că ofițerii de poliție nu provin, ci "pot proveni" din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale ministerului sau ai altor instituții de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților necesare poliției.
Prin sentința civilă nr. 1054/E//18.05.2007, Tribunalul Iași și-a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.
Tribunalul a reținut, în baza dispozițiilor art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002, că gradul profesional solicitat de reclamant se acordă printr-un act emis de o autoritate publică centrală și a constatat, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, că soluționarea acțiunii reclamantului este de competența Curții de Apel Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr-.
Înainte de primul termen de judecată, reclamantul a arătat că pentru opozabilitate cheamă în judecată și pe Consiliul național pentru Combaterea Discriminării. A mai adăugat reclamantul că a fost discriminat în raport cu un agent de poliție, din cadrul Direcției Resurse Umane a IGPR sau MAI, care a participat la concursul, organizat în februarie 2006, de promovare a agenților de poliție transporturi cu studii superioare, cu examen de licență, în corpul ofițerilor de poliție transporturi. Astfel, agentul respectiv,deși nu a fost declarat admis pentru funcția pentru care s-a înscris la concurs, respectiv Secția Regională de Poliție Transporturi B, a fost declarat admis pentru secția din B, deși în regulamentul de organizare a concursului este specificat că la concurs pot participa numai agenții de poliție din cadrul poliției transporturi.
a fost, susține reclamantul, și în raport de agenții de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Transporturi I care în perioada 2000-2001 au fost trecuți în corpul ofițerilor fără concurs, precum și în raport de persoanele încadrate ca ofițer din "sursă externă".
De asemenea, reclamantul a arătat că a fost discriminat față de polițiștii promovați după ce instanțele judecătorești le-au recunoscut acest drept.
La termenul de judecată din 24.09.2004, instanța, constatând că pârâții Direcția de Poliție Transporturi B și Secția Regională de Poliție Transporturi I nu au personalitate juridică, a admis excepția lipsei personalității juridice a acestor pârâți.
În temeiul dispozițiilor art. 27 alin. 1, 3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea discriminării, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a exprimat punctul de vedere în sensul că în prezenta cauză se poate discuta de încălcarea dreptului la promovare profesională (filele 47-49).
Analizând probele administrate în cauză în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Având în vedere obiectul cauzei și că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, acordarea gradelor profesionale pentru ofițeri de poliție se face de către inspectorul general al Poliției Române, Curtea consideră că Inspectoratul General al Poliției Române are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei se constată că reclamatul este agent de poliție din anul 1990 și își desfășoară activitatea în cadrul Postului de Poliție TF P, subunitate a Secției de Poliție Transporturi I-Direcția de Poliție Transporturi din Ministerul Internelor și Reformei Administrative. El a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității I devenind licențiat în științe juridice în februarie 2001 (fila 7 din dosarul Tribunalului).
La data de 04.09.2003, reclamantul a solicitat în scris Inspectoratului de Poliție Județean I aprobarea trecerii sale din categoria agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție (fila 10). Aceeași solicitare a fost formulată prin referatele din 08.03.2004, 05.08.2004, 22.11.2004, 25.03.2005 și 02.06.2005 (filele 12, 13, 14, 19, 24, 27), însă i s-a răspuns că pentru trecerea în corpul ofițerilor poate participa la concursurile organizate în acest scop (fila 11).
Susținerea reclamantului că a solicitat de mai multe ori, verbal, trecerea sa din categoria agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție nu poate fi primită deoarece nu este confirmată de probele administrate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare la data de 04.09.2003, când reclamantul a formulat cerere de trecere în corpul ofițerilor de poliție, genții de poliție care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalentă ori studii superioare de scurtă durată cu diplomă sau echivalentă vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare studiilor, în condițiile acestei legi.
Așadar, încadrarea genților de poliție care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalentă ori studii superioare de scurtă durată cu diplomă sau echivalentă în categoriile și gradele profesionale corespunzătoare studiilor nu se face de drept, ci în cadrul stabilit de Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului. Or, în art. 9 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 se prevede că ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului d e Interne sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Se constată, așadar, că legislația în vigoare la data de 04.09.2003 a consacrat posibilitatea, nu obligația trecerii agenților de poliție cu studii superioare cu diplomă de licență sau echivalentă în corpul ofițerilor de poliție. Aceasta înseamnă că în activitatea de selectare a ofițerilor de poliție autoritățile publice au un drept de apreciere în ceea ce privește modalitatea de selecționare.
În considerarea dreptului de apreciere al pârâților în această materie, consacrat prin textele de lege indicate mai sus, Curtea consideră că refuzul de a-l trece pe reclamant fără concurs în corpul ofițerilor nu a adus atingere dreptului acestuia de promovare profesională.
Din adresa nr. -/2/23.11.2007 a Inspectoratului General al Poliției Române (filele 145-149 din dosarul Curții de Apel) reiese că în anul 2003, la nivelul Poliției Române au fost scoase la concurs 111 posturi de ofițeri pentru ocupare prin trecere din corpul agenților de poliție, iar în perioada 2001-2007 au fost scoase la concurs 2167 de astfel de posturi, toate fiind ocupate prin această metodă de recrutare a ofițerilor de poliție. Împrejurarea că posturile vacante de ofițer nu au fost ocupate fără concurs de agenți de poliție cu studii superioare rezultă și din adresele nr. -/19.10.2007 a Direcției Regionale de Poliție Transporturi I (filele 65, 66), nr. -/18.10.2007 a Inspectoratului General al Poliției Române (filele 67, 68) și procesele-verbalele ale comisiilor de concurs (filele 69-87).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că în perioada cuprinsă între data întocmirii de către reclamant a primului referat privind trecerea în corpul ofițerilor, 04.09.2003, și data modificării Legii nr. 360/2002 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, 14.10.2003, sau ulterior acestei perioade, ar fi fost trecuți agenți de poliție în corpul ofițerilor fără concurs.
În aceste condiții nu se poate primi susținerea potrivit căreia reclamantul a fost supus discriminării față de alți agenți de poliție care ar fi fost trecuți fără concurs în corpul ofițerilor. Neexistând nici o persoană care să se fi aflat într-o situație asemănătoare celei în care se află reclamantul, instanța constată că este imposibil de efectuat o comparație între persoane aflate în poziții analoage, ceea ce echivalează cu lipsa unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, bazat pe un criteriu de discriminare.
Practica pârâților de a selecționa ofițeri de poliție numai pe bază de concurs nu este de natură să dezavantajeze pe reclamant în activitatea acestuia ce are ca scop trecerea în rândul ofițerilor deoarece în aceeași situație s-au aflat, atât în anul 2003, cât și ulterior, toți agenții de poliție care au solicitat trecerea în corpul ofițerilor (filele 145-149). Instanța consideră că dacă s-ar fi admis cererea reclamantului de trecere fără concurs din rândul agenților în corpul ofițerilor de poliție discriminați ar fi fost cei care au fost promovați ofițeri prin concurs.
Aplicând, în condițiile prevăzute de lege, un tratament egal tuturor candidaților la posturile vacante de ofițer, atât înainte de modificarea art. 73 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, cât și după modificarea acestei text de lege prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, autoritățile publice competente nu au vătămat drepturile sau interesele legitime ale reclamatului.
Susținerile reclamantului potrivit cărora este discriminat față de agenții de poliție care au urmat, ulterior apariției Legii nr. 360/2002, cursurile de învățământ fără frecvență la Academia de Poliție B fiindcă aceștia au susținut probe mai puține, fiind îngrădită participarea altor agenți cu studii superioare, chiar cu specializarea științe juridice, și că este discriminat și față de polițiștii care se încadrează la art. 78 pct. 8 din Legea nr. 360/2002, cărora legea le acordă o perioadă de 5 ani pentru definitivarea studiilor, în timp ce el, deși deține diplomă de licențiat, specializarea științe juridice, nu poate obține gradul profesional conform pregătirii profesionale și vechimii în cadrul poliției nu sunt confirmate de probele administrate în cauză și nici nu au legătură cu obiectul cauzei.
Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia reclamantul a fost discriminat deoarece posturile au fost ocupate cu ofițeri de poliție din sursă externă, cu studii zootehnice, construcții, mecanică, sau pentru că alți agenți de poliție au fost promovați pe posturi de ofițer după ce instanțele judecătorești le-au recunoscut acest drept. nu se află în aceste situații ori în situații asemănătoare fiindcă nu are calitatea de ofițer de poliție și nici nu a obținut o hotărâre judecătorească prin care se reține că promovarea sa se face fără concurs. Prin urmare, nu există temeiuri pentru a se reține că reclamantul a fost supus unei excluderi ori restricții care să aibă ca scop restrângerea sau încălcarea dreptului reclamantului de a promova profesional.
Față de cele ce preced, având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge acțiunea promovată de reclamantul, domiciliat în P,-, - 13,. 2,. 7, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, și Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, str. - cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române.
Respinge acțiunea promovată de reclamantul, domiciliat în P,-, - 13,. 2,. 7, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, și Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--8, sector 5.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
Președinte judecător
- - --- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 5 ex
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Obreja Manolache Iustinian
