Anulare act administrativ . Decizia 154/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 154/R-
Ședința publică din 20 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de - HOUSE SRL - cu sediul în Rm. V,-, -. C,. 1, județul V, împotriva sentinței nr. 1399/25.112.008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul -, în contradictoriu cu intimații - pârâțiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ANAF, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului- cu sediul în Rm. V,-, Județul V, șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM.- cu sediul în Rm. V,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - reclamantă, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimați - pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței fiscale Seria - nr. -/19.02.2009, emisă de Trezoreria Municipiului Rm. V, pentru suma de 22,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, și prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei - reclamante, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - reclamantă, solicită admiterea recursului cu reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea sentinței atacate prin anularea soluției organului administrativ fiscal, referitor la plângerea prealabilă privind restituirea taxei de primă înmatriculare nr. 30716/24.06.2008, emisă de V, precum și obligarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Rm. V la restituirea taxei speciale pentru autoturisme, achitată în cuantum de 3.204,52 lei, actualizată cu dobânda legală. Solicită de asemenea, obligarea intimatelor - pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea nr.-, înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 1.07.2008, reclamanta - Credit House SRL Mari a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - ANAF, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V, și Administrația Finanțelor Publice Rm. V solicitând anularea răspunsului primit la plângerea sa prealabilă, anularea deciziei referitoare la contestația împotriva soluției de nerestituire a taxei de primă înmatriculare, obligarea Rm. V la restituirea sumei de 3204,52 lei, actualizată cu dobânda legală, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a învederat, în principal, că în luna ianuarie 2008 achiziționat un autoturism Mercedes-Benz fabricat în 2007 pentru înmatricularea căruia a fost obligată la data de 10.01.2008 să plătească taxa specială pentru autoturisme în valoare de 3204,52 lei.
In temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, a cerut pârâtei V, cu adresa înregistrată la nr. 281/30716 /11.06.2008, restituirea taxei de primă înmatriculare, iar cu adresa nr. 30716 din 24.06.2008 pârâta i-a respins cererea. Această decizie este nelegală față de prevederile art.90 paragraf l din Tratatul privind instituirea Comunității Europene și este ilegală și discriminatorie în raport de dispozițiile cuprinse în art. 148 alin.2 din Constituție, art.25 art.28, coroborat cu art.3 alin.3 din Directiva 92/12 și art.90 din Tratatul. Taxa specială de primă înmatriculare prev. de art. 2141-2143.fiscal este o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 din
Prin sentința nr.1399/25.11.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de DGFP V, și a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că excepția peremptorie invocată de DGFP V și vizând neparcurgerea procedurii prealabile în termenul legal este neîntemeiată întrucât, potrivit art.7 alin.7 din Legea 554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție. In speță, reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare la data de 10.01.2008 și a formulat plângere prealabilă cu adresa nr. 281 din 10.06.2008 ( fila 5 dosar), deci în termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege sus -menționat.
În privința inadmisibilității pentru neîncadrarea în dispoz. art. 2141-2143.fiscal, Tribunalul a arătat că acțiunea reclamantei nu s-a întemeiat pe dispozițiile cuprinse în normele legale respective, reclamanta nesusținând că nu datorează taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat deoarece acesta s-ar încadra în vreuna din categoriile scutite de plata taxei respective, ci pe prevederile art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al UE. In plus, cu înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că autoturismul cumpărat este fabricat în Germania, stat membru al UE.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al UE -- care stipulează că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare -- interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă.
In speță, conform înscrisului de la fila 25 dosar, reclamanta a cumpărat la data de 24.12.2007 de la -. SRL, cu sediul în Pitești, județul A, România, un autoturism nou, fabricat în Germania în anul 2007. Pentru a înmatricula acest autoturism a plătit la data de 10.01.2008 taxa de primă înmatriculare în valoare de 3204,52 lei. Această taxă se plătește pentru autovehiculele și autoturismele noi în majoritatea statelor membre ale UE, astfel că sub acest aspect dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal nu contravin celor cuprinse în art.90 paragraf 1 din Tratatul UE.
S-ar fi pus problema discriminării dacă autoturismul cumpărat de reclamantă ar fi fost deja înmatriculat într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea în România, reclamanta ar fi fost obligată să plătească o nouă taxă de înmatriculare. Cum în cauză nu este vorba de un autoturism second - hand, deja înmatriculat în alt stat membru UE, ci de unul nou care nu a mai fost înmatriculat nici în România, nici în alt stat din UE, Tribunalul a reținut că taxa de primă înmatriculare a fost corect și legal percepută reclamantei.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta care, invocând dispoz. art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Taxa specială de primă înmatriculare are caracter ilegal și discriminatoriu atât "prin raportarea art. 148 din Constituția României la art. 90 alin. 1 din Tratatul și aplicarea prevederilor art. 25 și 28 corob. cu art. 3 alin. 3 din Directiva 92/12 și art. 90 (ce vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import) ale Comunității Europene" - această taxă fiind o taxă cu efect echivalent - cât și "prin faptul că nu există nici un act administrativ fiscal prin care această taxă să fie încasată" în acord cu dispoz. art. 41.proc.fisc..
Astfel, chitanța ce atestă plata taxei nu are natura unui administrativ fiscal și, de asemenea, calculația taxei nu poate fi un act administrativ fiscal.
îi sunt aplicabile principiile priorității dreptului comunitar față de dreptul intern, aplicării directe a dreptului comunitar, nediscriminării și restituiriiin integrumșiab originea sumelor încasate ca taxe cu efect echivalent.
Principiului priorității dreptului comunitar este instituit de art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Principiul aplicării directe a dreptului comunitar ce vizează existența, integrarea și funcționabilitatea directă a dreptului comunitar pe teritoriul României și asigurarea de către judecătorul național a realizării efectului deplin al normelor comunitare cu prioritate față de normele naționale contrare, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional. Potrivit art. 220, Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigură interpretarea tratatelor, interpretare care este obligatorie pentru instanțele statelor membre.
În ce privește principiul nediscriminării, CJCE - în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din speță - a stabilit că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidența art. 90 din Tratatul CE, adică să nu fie discriminatoriu. Față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand înmatriculate pe teritoriul României nu se percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele înmatriculate pe teritoriul altui stat membru UE și importate spre utilizare, înmatriculate în România, se încalcă principiul discriminării.
În ce privește restituireain integrumșiab origine, taxele cu efect echivalent trebuie restituite din momentul în care sunt ilicite, adică din momentul intrării în vigoare a dispoz. art. 2141și următ. fiscal, iar nu de la data la care caracterul ilicit al acestora a fost constatat de către CJCE.
Nu se poate reține că, odată intrată în vigoare OUG nr. 50/2008, de la 1 iulie 2008, statul are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008. În acest sens există și practică judiciară internă reprezentată de Decizia nr. 1145/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima instanță în mod legal și temeinic a constatat că, de vreme ce autovehiculul nu a mai fost vreodată înmatriculat într-un stat membru UE, reclamanta trebuie să plătească taxa specială de primă înmatriculare.
Taxa respectivă, în privința autovehiculelor noi, neînmatriculate vreodată în spațiul UE, nu este discriminatoare, întrucât se aplică raportat la prima înmatriculare și indiferent că autovehiculele sunt produse în România sau în alt stat membru UE. Prin urmare, câtă vreme măsura este aceeași pentru autovehiculele neînmatriculate, indiferent de locul de fabricație pe teritoriul UE, nu se poate susține că taxa favorizează autovehiculele produse în România. Reclamanta a fost obligată să plătească o taxă în aceleași condiții ca orice altă persoană din România sau din alt stat membru UE care a dorit să înmatriculeze pentru prima dată un autoturism și a făcut-o pe teritoriul României.
Reclamanta nu poate invoca cu succes caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale interne în situația autovehiculelor second hand importate în raport cu cele deja înmatriculate în România, întrucât nu se află într-o astfel de ipoteză. Autovehiculul achiziționat de reclamantă a fost nou, iar nu second hand, și nu a mai fost vreodată înmatriculat în spațiul UE până la momentul înmatriculării lui în România.
Pentru aceleași rațiuni de mai sus, în situația reclamantei -- care a cumpărat un autovehicul nou de pe teritoriul României și pe care, deci, nu l-a importat deja înmatriculat într-un stat membru UE --taxa specială de primă înmatriculare din România nu poate fi apreciată ca taxă cu efect echivalent celor cu caracter vamal, interzise de art. 25.
Principiile expuse de către recurenta reclamantă în cererea de recurs sunt corecte, însă în cazul său nu au fost întru nimic eludate.
Art. 3 alin. 3 din Directiva CEE nr- stabilește că tatele membre UE i păstrează dreptul de a introduce sau a men ine taxe percepute asupra unor produse - altele decât uleiurile minerale, alcoolul și băuturile alcoolice și tutunul prelucrat - cu condi ia ca taxele în cauză să nu genereze formalită i la trecerea frontierei în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre.
Din lecturarea conținutului normei respective este evident că recurenta-reclamantă nu se găsește, în speță, în situația de fapt ce ar determina aplicare acesteia, întrucât taxa specială de înmatriculare nu a fost percepută pentru importul autovehiculului nou al recurentei și nici nu are vreo legătură cu locul de proveniență a acestuia (România sau alt stat membru de unde a fost importat și, deci, să fie realizate anumite formalități la trecerea frontierei).
Fiind, deci, vorba despre o măsură luată în temeiul unor norme legale interne conforme cu dreptul comunitar, taxa plătită de către reclamantă nu îi poate fi restituită acesteia.
În ce privește motivul potrivit căruia nici "calculația" taxei, nici chitanța ce atestă încasarea sumei nu reprezintă acte administrative fiscale, Curtea constată că obligația de plată a taxei la momentul în discuție în speță era una fiscală, iar încasarea ei a fost o operațiune administrativă care nu invalidează nici taxa în sine, nici faptul plății ei.
Executarea benevolă a unei obligații și actul prin care se confirmă executarea obligației respective nu pot fi invocate ca temei pentru dovedirea nelegalității obligației în sine.
Într-adevăr, chitanța invocată de recurenta reclamantă, ca document ce atestă actul juridic al plății, nu este un act administrativ fiscal în accepțiunea art. 41 și următ. proc.fisc. însă acest aspect este fără relevanță din punct de vedere al legalității taxei plătite. Ori, anterior s-a arătat că, în privința reclamantei, taxa specială de primă înmatriculare a fost legal percepută.
În ce privește motivul existenței OG nr. 50/2008 și cel legat de practica judiciară, Curtea arată că actul normativ respectiv nu are incidență în speță câtă vreme s-a reținut că recurenta reclamantă a datorat și a plătit în mod legal taxa specială de primă înmatriculare anterior intrării în vigoare a ordonanței și potrivit art. 2141-2143.fiscal, și, respectiv, că practica judiciară nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat ecursul declarat de reclamanta - HOUSE SRL - cu sediul în Rm. V,-, -. C,. 1, județul V, împotriva sentinței nr. 1399/25.112.008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul -, în contradictoriu cu intimații - pârâțiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ANAF, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului- cu sediul în Rm. V,-, Județul V, șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM.- cu sediul în Rm. V,-, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2ex/25.02.2009
Jud.fond -
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
