Anulare act administrativ . Decizia 1586/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1586
Ședința publică din 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Daniel Constantin
Grefier: -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-reclamant asistat de tutore în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL SECTORULUI 5 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2009 și la data de azi, 11.06.2009.
CURTEA:
Deliberand asupra recursului de față, constata:
Prin sentința civilă nr.3562/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul B- Sectia a-IX-a Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr- a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu parata PRIMARIA SECTORULUI 5
Pentru a decide astfel, prima instanța a retinut ca rin p. cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea avizului necesar în vederea înstrăinării unui imobil, in motivarea cereriiaratand că la data de 17.10.2007 a depus la Primăria Sectorului 5 o cerere, prin care solicita avizul în vederea emiterii dispoziției de vânzare a terenului în suprafață de 5000 mp. situat în Comuna, dobândit prin succesiune de pe urma părinților decedați. A mai aratat reclamantul că aceiași instituție, prin Decizia nr. 63/12.02.2004, și-a dat acordul ca tutorele acestuia să poată înstrăina imobilul, iar la acel moment reclamantul era minor, ori, in opinia reclamantului, refuzul pârâtei de a răspunde cererilor este unul abuziv.
In urma administrarii probei cu inscrisuri, prima instanta a retinut, in fapt, ca, n urma decesului ambilor părinți, la data de 13.03.1994, minorul, în vârstă, la acea dată, de 10 luni, a dobândit, prin moștenire - certificat de moștenitor nr.2056/1994-, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp, situat în extravilanul Comunei, jud. I, tarlaua T 55, parcela A 528/5 - titlu de proprietate nr. 5083 din 06.12.1993. Prin cererea introdusă la data de 17.10.2007, dată la care reclamantul era în vârstă de 14 ani și 5 luni, la Primăria Sectorului 5 B- Serviciul Autoritate Tutelară, s-a solicitat acestei instituții avizul necesar în vederea înstrăinării terenului menționat, cerere la care s-au făcut reveniri ulterioare, sub numerele 44651 /21.11.2007, 44822/22.11.2007, 17827/13.12.2007 și 11445/26.03.2008, n ultima adresă, nr.l 1445/26.03.2008, reclamantul prezentand și un plan privitor la reinvestirea sumei obținute din vânzarea terenului și profitul estimat ca urmare a acestei reinvestiri. S-a constatat de catre tribunal ca, anterior cererii de încuviințare a înstrăinării, Primarul Sectorului 5 B, în calitate de conducător al Autorității Tutelare, încuviințase, făcând aplicarea instituției prevăzută de art.129 alin.2 Codul Familiei, înstrăinarea, de către tutorele minorului, d-na (bunica minorului) a aceluiași teren. Insa, a cererea din 17.10.2007, pârâta a răspuns prin adresa nr.13072/04.04.2008, comunicând refuzul său de a-și da încuviințarea pentru înstrâinare, refuzul fiind motivat pe faptul că din actele depuse la dosar nu a rezultat folosul neîndoielnic al minorului pentru a se încheia un asemenea act de înstrăinare, cest refuz facand obiectul verificarii legalitatii in cauza.
Ori, tinand seama de probele administrate în cauză și având în vedere dispozițiile legale aplicabile în materie ( in special, prev. art. 130 alin.1 din Codul Familiei ), tribunalul a apreciat ca reclamantul nu a prezentat elemente în sensul certitudinii beneficiului care se putea realiza dându-se încuviințarea menționată de art.130 alin.1 Codul Familiei, în sensul că nu a dovedit existența unor elemente certe privitoare la înstrăinarea terenului și, de aici, satisfacerea nevoilor minorului sau folosul neîndoielnic pentru acesta. S-a argumentat ca prin vânzare sunt satisfâcute nevoile și interesul superior al minorului numai în condițiile în care această vânzare este certă, ori, in speta, nu acest lucru se solicită, ci încuviințarea vânzarii ca operațlune eventuală ulterioară, astfel incat eclamantul trebuia să prezinte elemente care să dea posibilitatea autoritătii tutelare de a verifica dacă interesele sale sunt cu certitudine protejate, prezentând, de exemplu, un antecontract pentru vinderea terenului în discuție și de asemenea, în legătură cu planul său de reinvestire, elemente certe în acest sens, eventual un antecontract de cumpărare al terenului pe care dorește să ridice imobilele care să îi aducă profit, acte care să fie condiționate doar de încuviințarea autorității tutelare, ca să se poată discuta de aplicarea, în sensul ocrotirii intereselor minorului, a dispozițiilor art.130 Codul Familiei. In aceeasi ordine de idei, prima instanta a apreciat ca ferta depusă la dosarul cauzei nu a fost urmată de acceptare de către reclamant, astfel că nu se poate analiza ca element de certitudine a satisfacerii nevoilor minorului sau folosul neîndoielnic pentru acesta, autoritatea tutelară refuzând, în opinia instanțe, în mod întemeiat, să-și dea încuviințarea pentru o înstrăinare eventuală și la un preț neprecizat, a terenului în discuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotararii si admiterea actiunii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant critica hotararea primei instante pentru gresita apreciere a probelor, sustinand ca nu s-a tinut seama ca actul de inT.are cu privire la care s-a solicitat incuviintarea autoritatii tutelare intrunea cerinta de a prezenta un folos neindoielnic, intrucat sintagma de beneficiu ( sau folos ) trebuie inteleasa ca cuprinzand si pierderile financaire sau de alta natura ce pot fi evitate prin incheierea unui asemenea act, ori s-a precizat ca incepand cu luna ianuarie 2008 s-au adus modificari Codului fiscal si procedurii fiscale, impunand plata unor taxe pe care minorul ar trebui sa le suporte, in calitate de vanzator, in viitor, taxe ce nu se impunea a fi achitate daca ar fi obtinut incuviintarea intimatei-parate. De asemenea, s-a mai sustinut ca s-au depus dovezi in probarea faptului ca imobilul -teren se situeaza intr-o zona poluata, astfel incat folosinta nu poate fi decat de natura industriala, astfel incat beneficiul minorului din acest teren poate rezulta doar prin inT.area acestuia. In plus, nu s-a tinut seama de criza economica actuala, ce a condus la scaderea pretului terenurilor pe piata imobiliara, ori in acest context se poate diminua beneficiul reclamantului dintr-o inT.are a terenului intr-un alt moment decat cel solicitat. De asemenea, recurentul critica argumentatia primei instante referitoare la necesitatea probarii certitudinii actului de inT.are prin prezentarea unui antecontract, cat timp o atare situatie ar ingreuna situatia minorului, intrucat ar presupune achitarea de catre eventualul promitent-cumparator a unui avans, ce trebuie apoi restituit in cuantum dublu de reclamant in cazul neincheierii contractului de vanzare-cumparare, situatie in care s-a si ajuns prin lipsa acordului autoritatii tutelare si, in plus, existenta incuviintarii prealabile a autoritatii tutelare este o conditie de fond necesara chiar si incheierii unui antecontract. In sfarsit, recurentul-reclamant arata ca oferta propusa de societatea SRL a fost acceptata de reclamantul-recurent, incheindu-se o conventie asupra pretului
In recurs, intimata-parata nu a formulat intampinare.
Curtea a incuviintat recurentului-reclamant proba cu inscrisuri noi, depuse in recurs.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea apreciaza ca instanta de fond a dat o justa apreciere probelor administrate in cauza retinand in mod corect ca probele propuse de recurentul-reclamant nu au fost in masura sa la considerarea nejustificarii refuzlui intimatei-parate in emiterea avizului in vederea inT.arii imobilului, neprezentatand elemente în sensul certitudinii beneficiului care se putea realiza, in raport de cerintele impuse de art.130 alin.1 Codul Familiei. In acest sens, Curtea apreciaza ca motivele de fapt si drept retinute de prima instanta in respingerea actiunii si neretinerea argumentelor reclamantului, sunt judicioase si, drept consecinta, le insuseste, concluzionand ca sunt nefondate criticile din recurs.
Se mai au in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art. 1 al. 1 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public" iar potrivit art. 2 al. 2 "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal". Potrivit art. 2 al. 1 lit. h ) din Legea contenciosului administrativ, prin "refuz nejustificat de a solutiona o cerere" se intelege "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea", in conditiille in care legiuitorul defineste in art. 2 al. 1 lit. m ) din legeexcesul de putereca fiind "exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorităților administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege".
Ori, examinand refuzul dat de institutia parata cererii reclamantului de a emite avizul de a inT.a imobilul in suprafata de 5000, prin prisma definitiilor legale susamintite si in raport de situatia de fapt concreta avuta in vedere si existenta la acel moment ( anume argumentele prezentate de parte in cererea adresata autoritatii tutelare in vederea recunoasterii interesului legitim de a putea inT.a imobilul, anume in special profitul pe care l-ar obtine prin inT.area respectivului teren si achizitionarea unui teren de 4000 mp si demararea unor investitii imobiliare pe acest nou teren cu finalitatea unui profit net evident- asa cum rezulta din cererile adresate autoritatii parate ), instanta apreciaza ca acest refuz nu are un caracter nejustificat, ci este bazat pe dispozitii legale in vigoare, in special pe art. 10 si 131. familiei. Astfel, art. 130 trebuie privit in stransa legatura cu art. 131, potrivit caruia "Sumele de bani care intrec nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si hartiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casa de pastrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decat cu incuviintarea autoritatii tutelare". Din intepretarea sistematica, logica dar si teleologica a acestor prevederi rezulta neindoielnic ca spiritul legii este in sensul ca incuviintarea de inT.are poate fi data intr-una din cele doua situatii ( actul raspunde unei nevoi sau prezinta un folos neindoielnic minorului ) insa folosul sa fie in stransa legatura cu nevoile intretinerii obisnuite a minorului sau in scopul administrarii restului bunurilor sale, sub conditia ca inT.area sa nu fie in dezavantajul economic al minorului, fara insa a se urmari o imbogatire exorbitanta ce nu este necesara acoperirii nevoilor de intretinere, respectiv administrarii restului bunurilor minorului. Sigur, a concluziona ca legiuitorul a inteles sa excluda din sfera actelor autorizabile cele privind tranzactii ce ar putea aduce un profit considerabil, de asemenea, nu este in spiritul legii, insa trebuie retinut ca orice suma ce intrece respectivele niveluri - impuse de neovoile de intretinere obisnuite, respectiv administrarea restului bunurilor minorului- se depun in mod obligatoriu inr-un cont pe numele minorului, putand fi ridicate doar cu incuviintarea, din nou, a auoritatii tutelare. Asadar, de specificul spetei, cat timp reclamantul urmarea in acelasi timp si folosirea sumei ce depasea cele doua praguri ( in speta, cea mai mare parte a sumei, caci nu s-a invocat o nevoie de de intretinere urgenta, respectiv de acoperire a cheltuielilor cua dministrarea restului bunurilor ), era necesar ca examinarea intrunirii cerintelor prev. de art. 130 din sa se realizeze in paralel cu verificarea posibilitatii de a acorda incuviintarea si pentru ridicarea sumei necesare demararii investitiilor inc omuna, caz in care era necesar, fireste, o cerere in acest sens si anexare aunor inscrisuri relevante care sa dovedeasca, fara echivoc, avantajul economic net ce ar rezulta in patrimoniul minorului, fara a fi obligatoriu, cum a retinut instanta de fond, a fi depuse antecontracte de vanzare-cumparare. Totusi, era necesar depunerea unor inscrisuri relevante pe de-o parte in dovedirea caracterului profitabil, in raport de nivelul pietei imobiliare in cele ua zone urmairite si de tendinta de evolutie a aceleiasi piete, a eventualei tranzactii- cu un oarecare caracter de probabilitate de realizare- de inT.are a terenului de 5000 mp din comuna, iar, pe de alta parte, de avantajul economic rezultat din diferenta de venit din aceasta tranzactie si cea rezultata in urma realizarii investitiei in comuna, cu luarea in considerarea a tuturor factorilor ce pot interveni pe parcurul derularii unei atare investitii imobiliare ( evolutie pret materiale, etc ). Ca atare, autoritatea tutelara si, ulterior in caz de refuz, instanta trebuie sa aiba in vedere toate aceste elemente pentru a putea considera, global, ca inT.area terenului intruneste cerinta de a produce un folos neindoielnic. Acelasi art.130. Se refera la incuviintarea pentru fiecare act de inT.are in parte, nefiind astfel exclusa verificarea concomitenta a posibilitatii de incuviintare a ridicarii sumelor excedentare pentru scopul expres indicat de catre reclamant.
, in cadrul motivelor de recurs, reclamantul a indicat si alte argumente neregasite in cadrul judecatii in instantei de fond, in principiu instanta de recurs nu este sesizata cu examinarea acestora.
Totusi, chiar procedand la examinarea acestor noi elemente sustinute in dovedirea nejustificarii refuzului autoritatii parate, Curtea areciaza ca, de plano, si inlaturarea unor posibile pierderi poate avea caracterul de obtinere a unui "folos neindoielnic" in sensul art. 130..
Insa, reclamantul incearca intr-un mod de prevederile Fiscal induce in eroare instanta cu privire la posibilitatea aplicarii art. 141 al. 2 lit. f ) si obligativitatea platii TVA-ului la inT.area imobilului la un monet intarziat celui solicitat, ca umare a modificarilor prev. Codului fiscal, intrucat in cazul unei atare inT.ari nu se aplica respectiva exceptie de la deptul de scuitire, ci se retine tocmai faptul ca nu se aplica TVA la o atare tranzactie nu prin prisma intunirii calitatii de persoana impozabila dar scutita de plata TVA-ului pentru inT.area imobilului ( teren construibil ), ci in virtutea prev. art. 127 al. 1 si 2 fiscal rap. la prev. Normelor metodologice pentru aplicarea Fiscal, potrivit carora recurentul-reclamant minor nu poate fi considerat persoana impozabila cat timp nu desfasoara activitate economica, notiune juridica interpretata prin Norme.
De asemena, nici sustinerea unie pierderi financiare rezidand din scaderea in mod continuu a preturilor nu este una pertinenta, pe de-o parte, pentru ca nu se poate sustine ca piata imobiliara nu mai poate reveni in viitor la nivelul atins la data adresarii cererii catre autoritatea tutelara si, pe de alta parte, intrucat pierderea nu este evidenta, intrucat scaderea pretului se reflecta si in eventualul pret ce ar fi achitat pentru o achizitie de alt imobil, la momentul in care autoritatea ar incuviinta astfel de tanzactii.
Trebuie mentionat ca legislatorul a urmarit, prin instituirea conditiilor prev. la art. 130 si rap. la ar. 131.. protejarea tocmai a intereselor patrimoniale ale minorului, prin instituirea acestei necesitati de incuviintarea si a filtrului unor institutii competente, precum autoritatea tutelara si, ulterior, instanta de judecata. Se poate spune ca aceste cerinte reprezinta adevarate privilegii recunoscute minorului lipsit de capacitatea deplina de a lua decizii adecvate, in scopul apararii intereselor patrimoniale impotriva unor eventuale abuzuri ce pot rezulta din incheierea unor acte juridice cu terte persoane, ce s-ar putea dovedi lezionare. Asadar, autorizarea poate fi data decat daca este evident respectul interesului minorului, ci nu o simpla formalitate realizata in lipsa tuturor elementelor de fapt care sa conduca in mod neechivoc la concluzia existentei unui folos neindoielnic al minorului, asadar necesitatea si chiar oportunitatea incheierii actului de inT.are in scopul obtinerii unui folos. Mai trebuie precizat ca instituirea necesitatii obtinerii autorizarii pev. De art. 130. fam. vizeaza in pricipal insasi protectia copilului si doar in mod subsidiar protectia bunurilor acestuia. interesului minorului ( mai exact obtinerea unui "folos neindoielnic" in sensul art. 130 ) se realizeaza in lumina dispozitiilor legale, dar si a egulilor vietii sociale si a elementelor concrete ale spetei.
Ori, in cauza, nu se retine ca refuzul este nejustificat, in considerarea argumentelor prezentate suplimentar de
de cele ce preced, criticile recurentului fiind neintemeiate, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare a hotărârii, conform art.304 si 304/1 Cod procedură civilă, astfel încât, având în vedere art. 20 alin. 3 din Legea nr.554/2004 și art. 312. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant asistat de tutore în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL SECTORULUI 5 B și PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
RED./TEHNORED. D (2 EX)
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Daniel Constantin
