Anulare act administrativ . Decizia 160/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.160
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Secrețeanu Adriana
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, nr. 209, județul și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, nr. 294 Corp A, împotriva sentinței nr.1571 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- TRANS SRL, cu sediul în Nehoiu, Zona Gara CFR, județul B și pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NEHOIU, cu sediul în Nehoiu, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, au lipsit recurentele DGFP B și Administrația Fondului pentru Mediu, precum și intimata-reclamantă - SRL și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Nehoiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că în cuprinsul recursurilor formulate, recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Princerereaînregistrată la Tribunalul Buzău lanr-, reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului Nehoiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, anularea actului administrativ fiscal, respectiv chitanța seria - 3B nr.- emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Nehoiu și obligarea pârâtelor să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 18.861,00 lei, achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism în România, actualizată cu indicele de inflație, calculat până la momentul plății efective, cu dobânzile aferente de la data achitării taxei de primă înmatriculare auto în România și până la momentul restituiri efective a sumei, conform art. 1084 raportat la art. 1082 Cod Civil. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 17 noiembrie 2008 cumpărat un autoturism marca Mercedes Benz, fabricat în anul 2008, conform facturii seria - - nr.-, iar pentru înmatricularea autovehiculului în România i s- prezentat o fișă de calcul (de stabilire a taxei auto de primă înmatriculare conform OUG nr.50/2008) în sumă de 18.861, 00 lei, pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice Nehoiu, însă, reclamanta consideră că taxa de prima înmatriculare, stabilită de art.214 Cod Fiscal, contravine art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulatîntâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, întrucât taxa pentru poluare nu se face venit la bugetul de stat potrivit art. 1 din OUG 50/2008, iar potrivit art. 5 alin.4 din același act normativ "taxa se stabilește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului". De asemenea, invocat excepția inadmisibilități acțiunii, arătând că actul a cărui anulare se cere, respectiv talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - 2B nr. - nu poate fi asimilat unui act administrativ, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 41 și art. 43 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că adoptarea OUG nr.50/2008 nu contravine dispozițiilor constituționale, care conferă Guvernului dreptul de a adopta hotărâri și ordonanțe în vederea asigurării realizării politicii interne și externe și că prevederile OUG nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, sunt conforme cu criteriile europene, și anume cu dispozițiile Regulamentului CE nr.715/2007, Directivelor 98/69/CE si 2002/80/CE, Directivelor 94/12/CE si 96/69/CE, 91/441/CEE si 93/59/CEE, Directivelor 1999/96/CE și 2005 /55/CE, Directivelor 91/542/CEE si 96/1/CE.
A mai arătat pârâta că OUG nr.50/2008 prevede în mod expres condițiile în care se poate restitui suma achitată de un contribuabil cu titlu de taxă pe poluare, iar cum prin acest act normativ legiuitorul a dispus restituirea în parte în anumite condiții a taxei de poluare și nu restituirea integrală a acesteia, apreciază că nu există nici un temei legal pentru restituirea taxei pe poluare.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 200, prima instanță a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Administrației Fondului pentru Mediu
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, motivată de faptul că actul a cărui anulare se solicită, respectiv talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - 3B nr. -, nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, prima instanță a reținut că este neîntemeiată, întrucât acesta reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.93/2003 privind Codul d e procedură fiscală, având în vedere că sunt acte emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, ele constituind, totodată, acte administrative în înțelesul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.544/2004.
Prinsentința nr.1571 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL și, în consecință, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - 3B nr. - din 11 februarie 2009 și a obligat pârâtele, în solidar, la restituirea către reclamantă a sumei de 18.861 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, reactualizată în raport cu indicele de inflație la momentul plății efective, de asemenea, a obligat pârâtele, în solidar, la 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Tribunalul a reținut că, în luna noiembrie 2009, reclamanta a cumpărat un autoturism marca Mercedes Benz, iar pentru a-l înmatricula, i s-a impus plata sumei de 18.861,00 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare în România. Taxa a fost achitată cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - 3B nr.-.
Potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
S-a mai reținut că, potrivit hotărârii, în cauza Weigel ( 2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între mașinile second - hand importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici cu ocazia reînmatriculării ca urmare a schimbării proprietarului.
De asemenea, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Întrucât, în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici, cu ocazia reînmatriculării prin schimbarea proprietarului, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se, direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene în competiția cu produsele similare autohtone.
A conchis tribunalul că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, iar faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, câtă vreme nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Împotriva sentințeiau declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția inadmisibilității cererii, întrucât art.41 din Codul d e procedură fiscală stipulează faptul că actul administrativ este emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea și stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, astfel că talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, a cărui anulare se solicită, nu este act administrativ fiscal, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de Codul d e procedură fiscală.
Pârâta a mai arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că suma plătită de către reclamantă a fost datorată potrivit legislației comunitare, întrucât, așa cum rezultă din anexele 1-4 ale OUG 50/2008, taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare, mai mult decât atât, OUG nr.50/2008 prevede în mod expres condițiile în care se poate restitui suma achitată de un contribuabil cu titlu de taxă de poluare, legiuitorul dispunând restituirea în parte, în anumite condiții a taxei de poluare, și nu restituirea integrală a acesteia, iar reclamantul nu se regăsește în niciuna dintre situațiile expres prevăzute.
În motivarea recursului,pârâta Administrația Fondului pentru Mediucăii de atac a arătat că instanța de fond a confundat taxa specială de primă înmatriculare cu taxa de poluare, având în vedere referirile art. 2141-2143din Codul fiscal, pe de altă parte, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
S-a mai arătat că, atâta vreme cât Comisia Europeană a recunoscut faptul că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantei, în sensul că prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din TCE. De altfel, reclamantul nu a probat faptul că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului Nehoiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, anularea actului administrativ fiscal, respectiv chitanța seria - 3B nr.- emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Nehoiu și obligarea pârâtelor să-i restituie taxa de poluare în cuantum de 18.861,00 lei.
Reclamanta a cumpărat un autoturism marca Mercedes Benz, fabricat în anul 2008, conform facturii seria - - nr.-, iar pentru înmatricularea autovehiculului în România, conform unei fișe de calcul, a achitat taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 în sumă de 18.861, 00 lei la Administrația Finanțelor Publice Nehoiu.
Tribunalul Buzăua respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - 3B nr. - din 11 februarie 2009, a obligat pârâtele, la restituirea către reclamantă a sumei de 18.861 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare.
Tribunalul a reținut dispozițiile art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, iar conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, motivată de faptul că talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nu poate fi asimilat unui act fiscal, tribunalul a respins-o în mod corect ca neîntemeiată. Cum organul administrativ-fiscal care a încasat taxa nu a emis un act administrativ-fiscal în vederea plății taxei de înmatriculare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală, însoțită de calculul efectiv, constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei, însă, curtea constată că, deși taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța de fond a reținut în considerente și a motivat temeinicia cererii de restituire prin raportare la dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal, dispoziții care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, și care au fost abrogate prin prevederile art. 14 din OUG nr. 50/2008, ce a intrat în vigoare la 1 iulie 2008.
Curtea reține așadar că hotărârea pronunțată a fost dată în mod greșit, cu aplicarea unor dispoziții legale care au abrogate și nu mai erau în vigoare la momentul achitării taxei și ulterior la momentul soluționării cererii de restituire, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin aplicarea unor dispoziții legale care nu mai sunt în vigoare, tribunalul nu a cercetat fondul cererii de chemare în judecată, ce viza obligarea pârâților la restituirea taxei de poluare achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și nu a taxei speciale de primă înmatriculare prevăzută de dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal.
Față de aceste împrejurări, Curtea constată că tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente astfel motive de nelegalitate, atât de modificare, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cât și de casare, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, ceea ce atrage admiterea recursurilor, casarea hotărârii și, potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă și art.20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Tribunalul va proceda la soluționarea fondului cererii de chemare în judecată, potrivit considerentelor menționate, cu aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora a fost stabilită obligația de plată a taxei a cărei restituire se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, nr. 209, județul
șiADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, nr. 294 Corp A, împotriva sentinței nr.1571 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- TRANS SRL, cu sediul în Nehoiu, Zona Gara CFR, județul B și pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NEHOIU, cu sediul în Nehoiu, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
-
Red.
7 ex./26.02.2010
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana
