Anulare act administrativ . Sentința 164/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 164/F/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amiantă pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară B având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2009.
CURTEA,
Constată că la data de 21.10.2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr -, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare încheiat la B la data de 22.07.2009 de către comisari din cadrul Gărzii Financiare-Secția Județului B și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat următoarea stare de fapt:
La data de 22.07.2009, și, comisari în cadrul Gărzii Financiare B, s-au deplasat la domiciliul reclamantei pentru a verifica respectarea prevederilor legale (Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare) privind înstrăinarea de către aceasta în perioada 2007-2009 unor suprafețe de teren, respectiv dacă s-a înregistrat la organul fiscal în scopuri de TVA și daca a achitat taxa pe valoare adăugată aferentă.
In urma acestui control a fost întocmit procesul verbal (anexa 1) prin care s-a constatat că
Reclamanta s-a sustras de la plata către bugetul de stat a TVA datorată, aferentă unor venituri din vânzări de terenuri în perioada 2008-2009, în cuantum estimativ de 1.342.722 lei. prin omisiunea evidențierii veniturilor realizate în documente legale, respectiv prin nerespectarea obligației legale de înregistrare la organul fiscal în scopuri de TVA și implicit neachitarea taxei datorate".
Împotriva acestui proces verbal de constatare, reclamanta a formulat plângere prealabilă în baza art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004, înregistrată la Grada Financiară, sub nr. -/21.08.2009.
La data de 06.10.2009, după trecerea a mai mult de 30 de zile de la data depunerii plângerii prealabile, reclamanta a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. -/06.10.2009 (anexa 3) prin care a arătat faptul că a înregistrat plângerea prealabilă în data de 21.08.2009 sub nr. -, și că starea de pasivitate față de soluționarea acesteia nu face altceva decât să o prejudicieze, urmând ca în situația în care până la data de 12.10.2009, nu va primi un răspuns să se adreseze instanțelor de judecată competente.
La data de 19.10.2009, a primit din partea intimatei un răspuns la plângerea sa, înregistrată sub nr. -/16.09.2009, prin care plângerea a fost respinsă ca inadmisibila.
Față de răspunsul negativ al intimatei, dar și datorită prejudiciului născut în sarcina reclamantei prin procesul verbal contestat, având în vedere prevederile art. 8 (1) din Legea nr. 554/2004, a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
Pornind de la faptul că prin răspunsul dat de către Garda Financiară B, se arată că,procesul verbal de constatare nu constituie titlu de creanță și cu atât mai puțin titlu executoriu față de reclamantă" și că,acest proces verbal pentru a putea avea caracterul unui act administrativ, trebuie să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice obligaționale în sarcina reclamantei, astfel că în lipsa unor efecte juridice ale actului întocmit precum și în lipsa unei vătămări efective, plângerea sa nu îndeplinește condițiile cerute de Legea 544/2004, reclamanta a susținut că actul ce poartă denumirea de proces-verbal de constatare este un veritabil act administrativ și că actul atacat i-a produs o vătămare efectivă, întrucât tocmai datorită/pe baza acestuia, DGFP Bae mis Decizia de instruire a măsurilor asiguratorii nr 10/28.08.2009 pentru suma de 1.342.722 lei reprezentând TVA, procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr 48/07.09.2009 prin care se specifică natura obligației, respectiv TVA pentru suma de 1.342.722 lei și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr 49/07.09.2009 prin care se specifică natura obligației.
Reclamanta a mai arătat că, urmare a deciziei menționate, i-au fost indisponibilizate conturile de disponibilități și depozite precum și sechestrate bunurile mobile și imobile proprietate personală ori deținute în coproprietate cu terțe persoane, nemaiputând astfel efectua nici un fel de tranzacție bancară dar și fiind afectată psihic datorita presiunilor exercitate de către diverse instituții ale statului.
Prin cererea de chemare în judecată s-a mai susținut că procesul-verbal atacat a fost întocmit de Garda Financiară cu depășirea atribuțiilor legale ale acestei instituții. În acest sens, reclamanta a arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează domeniul de activitate, atribuțiile Gărzii Financiare privesc, conform art 1 al 3 din OUG nr 91/2003, "prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror fapte și acte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală", iar potrivit dispozițiilor aceluiași act normativ, nu sunt de competența Gărzii Financiare activitățile privind "stabilirea diferențelor de impozite, taxe și contribuții, precum și a dobânzilor și penalităților aferente acestora".
Prin procesul-verbal contestat, sunt constatate, în opinia reclamantei, în mod arbitrar, o serie de acțiuni pe care aceasta le-ar fi întreprins și s-a stabilit un impozit "estimativ" pentru TVA ce se susține că ar fi datorat de către reclamantă, deși o atare activitate nu face parte din atribuțiile Gărzii Financiare.
Reclamanta a mai arătat că masurile luate de către Garda Financiară constituie un veritabil act administrativ, deoarece stabilesc în sarcina acesteia raporturi obligațional fiscale, astfel încât, actul emis de către Garda Financiară B, îndeplinește toate condițiile pe care un act trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi catalogat drept act administrativ.
În condițiile în care comisarii Gărzii Financiare au înțeles să stabilească în sarcina reclamatei anumite obligații procedural precum și sume de bani ce sunt datorate cu titlu de,plata către bugetul de stat a TVA datorata.în cuantum estimativ de 1.342.722 lei", devine evident faptul ca această instituție și-a depășit atribuțiile legate, erijându-se în organ de inspecție fiscală, fără a avea un suport legal pe care să se întemeieze o asemenea activitate.
Referitor la stabilirea, prin actul contestat, în sarcina reclamantei a faptului că "s-a sustras de la plata către bugetul de stat a TVA datorată, aferentă unor venituri din vânzări de terenuri în perioada 2008- 2009" și a faptului că prin această "sustragere" reclamanta trebuie să plătească TVA "în cuantum estimativ de 1.342.722 lei", prin cererea de chemare în judecată se susțin următoarele:
Astfel cum precizează art. 126 din Codul Fiscal, o operațiune este considerată impozabilă din punct de vedere al TVA-ului doar dacă este realizată de o persoană impozabila. In conformitate cu dispozițiile art. 127 alin.1 din Codul Fiscal, "este considerată persoana impozabilă orice persoană care desfășoară, de o maniera independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități".
Prin urmare, orice persoană fizică ce desfășoară activități economice este considerată persoana impozabilă. Așa cum prevede alineatul 2 al art. 127 Cod fiscal "în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii".
Punctul 3 din normele metodologice de aplicare a codului fiscal prevede următoarele: "In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal".
In consecință, vânzarea locuințelor personale sau a altor bunuri (inclusiv terenuri) nu sunt considerate a fi activități economice și prin urmare nu exista obligația de a plăti TVA pentru astfel de vânzări, cu excepția cazului în care se constată că persoana fizică în cauză desfășoară astfel de activități cu caracter de continuitate și deci cu titlu profesional; în acest caz o astfel de persoană ar deveni o persoană impozabilă fiind obligația să solicite înregistrarea ca plăților de TVA.
In cuprinsul procesului verbal de constatare, la fila 3, se arata ca,în nota explicativă dată în data de 20.07.2009, motivează că nu s-a înregistrat și nu a achitat TVA aferenta terenurilor vândute în perioada 2008-2009 prin faptul că s-a solicitat și s-a primit un răspuns evaziv de la organul fiscal privind înregistrarea ca plătitor de TVA."
Prin adresa depusa la B - Biroul de asistență contribuabili referitor la TVA, reclamanta a rugat să i se comunice dacă este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA la depășirea plafonului de 35.000 Euro, iar în caz afirmativ care este procedura de urmat pentru înregistrarea în scopuri de TVA.
La aceste întrebări reclamanta a primit drept răspuns citate din Codul Fiscal și Normele Metodologice, fără un răspuns concret la întrebările puse ceea ce în apărarea reclamantei o necunoaștere a procedurii de urmat, concretizata într-o practică neunitară în domeniu, datorită unei legislații lacunare.
Temeiul de drept invocat de către comisarii Gărzii Financiare în vederea întocmirii procesului verbal de constatare a fost art. 127 din Legea 571/2003 rep.
Conform normelor metodologice (aprobate prin HG44/2004 cu modificările ulterioare) de aplicare a art. 127 din Codul Fiscal, "- obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respective este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate".
Regula este ca înstrăinarea de către persoanele fizice a imobilelor proprietate personală nu poate fi considerată activitate economică și nu intra în sfera de aplicare a TVA, iar vânzătorul imobilului nu datorează TVA.
Excepția instituita de legiuitor in ceea ce privește obligarea la plata TVA a persoanelor fizice este de stricta interpretare și aplicare și nu se poate extinde după bunul plac.
Pentru aplicarea excepției (operațiune supusa TVA) este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții, așa cum rezultă din interpretarea teleologică a textelor legale amintite și anume:
1. să existe o activitate economică
2. să existe o exploatare a bunului corporal/ necorporal
3. să se obțină venituri cu caracter de continuitate.
Activitatea economică în sensul art. 127 alineat 2 Cod fiscal este activitatea producătorilor, comercianților și prestatorilor de servicii. Cu alte cuvinte activitatea celor care săvârșesc în general acte de comerț. In conformitate cu Codul Comercial, actele care au ca obiect imobile (clădiri sau terenuri) nu sunt considerate acte de comerț ele fiind esențialmente civile.
Rezultă faptul că nefiind un act comercial, activitatea desfășurată de reclamanta privind vânzarea terenului, nu poate fi încadrată în tiparul art. 127 alineat 2 mai sus citat. deoarece nu are calitate de producător, comerciant sau prestator de servicii.
Potrivit definiției date de explicativ al limbii romane prin exploatare se înțelege: "1. . fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun sau a unui sistem tehnic. Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. Exploatare la zi = metoda de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; cariera. Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4.. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. - exploata."
In consecința exploatarea, care vizează o activitate de profit nemijlocit este exercitată printr-o activitate esențialmente economică (munca producătorilor. comercianților. de servicii) și nu poate fi asimilata vânzării de imobile, care după cum a arătat are un caracter pur civil.
Pentru ca exploatarea imobilului să aibă caracter de continuitate este necesar că substanța sa nu se consume, pentru a se obține venituri în mod continuu.
Terenul pe care l-a înstrăinat reclamanta a fost format dintr-un lot dobândit în martie 2005, ce a fost parcelat si nu au existat mai multe terenuri.
Faptul că a parcelat terenul în vederea vânzării pe bucăți, nu constituie o activitate de exploatare, și nu are caracter de continuitate întrucât obiectul vânzării odată ieșit din patrimoniul
meu, nu îi mai produce alte venituri.
Prezumția legală este ca persoanele fizice care înstrăinează imobile, fie ele și construcții noi sau terenuri construibile, nu efectuează o activitate economică din sfera de aplicare a TVA, astfel că proba caracterului de activitate economică (în sensul art. 127 din Codul Fiscal) a vânzărilor imobiliare din patrimoniul personal al unei persoane fizice revine în exclusivitate organului fiscal, iar nu Gărzii Financiare și sub nici o forma contribuabilului.
În consecință, reclamanta a solicitat, instanței de judecată sa constate că procesul verbal de constatare din data de 22.07.2009, a fost încheiat de către Garda Financiara B cu ignorarea situație de fapt și cu încălcarea esențială a legii, și în consecință pentru care se impune anularea în întregime a acestuia, și anularea obligației de plata a TVA-ului în cuantum de 1.342.722 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 7 al 1, art 8 al 1 din Legea nr 554/2004, art 1 al 3 din OUG nr 91/2003, art 126, 127 al 1 și2 din codul fiscal.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar, în copie, o serie de înscrisuri și anume: procesul-verbal de constatare din 22.07.2009, înscris intitulat "situația contractelor de vânzare-cumpărare terenuri din perioada 2008-2009 unde este înscrisă ca vânzător precum și veniturile aferente vânzării ce au revenit acesteia" întocmit de Garda Financiară B, adresă emisă de ANAF-Direcția generală legislație și proceduri fiscale către din România conținând precizări privitoare la obligarea la plata TVA, începând cu data de 1.01.2008, a persoanelor fizice neînregistrate ca plătitoare de TVA care înstrăinează construcții noi și terenuri construibile, adresă emisă la data de 28.04.2009 de B către IPJ B-Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care se comunică faptul că reclamanta nu figurează în evidențele fiscale cu declarație privind veniturile realizate pe anul 2008, nota explicativă dată de reclamantă cu ocazia efectuării controlului, adresă din 23.05.2009 a reclamantei către B prin care se solicită a se comunica dacă este obligată la înregistrarea în scopuri TVA și procedura de urmat, răspunsul la această adresă, plângerea prealabilă și răspunsul primit, decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Garda Financiară B-Secția județeană Bai nvocat excepția inadmisibilității acțiunii asupra căreia instanța s-a pronunțat în cursul judecării cauzei, iar pe fond au fost expuse următoarele argumente cu privire la respingerea acțiunii:
In conformitate cu prevederile art. 1(3) din OUG91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare: "Garda Financiară exercita controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, precum și alte fapte date prin lege în competența sa".
Având în vedere dispozițiile art.7. lit. f din OUG91/2003 astfel după cum a fost modificata Garda financiara are competența legala "Să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului d e procedură fiscală, luarea masurilor asiguratorii ori de cate ori constată că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își risipească averea i să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală".
Potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul Fiscal cu completările și modificările ulterioare, și a prevederilor Nr.HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aprobare a Legii nr. 571/2003, vânzarea de către orice persoană a terenurilor construibile este o operațiune taxabila cu TVA, reprezentând o activitate economică potrivit art. 127 (2) si art. 141 (2) lit. f din Legea nr. 571/2003 si pct. 3 (1), pct. 35 (5) din Nr.HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu completările și modificările ulterioare.
Astfel, în situația în care vânzarea de bunuri are caracter de continuitate, activitatea este considerată economică, iar persoana devine impozabilă pentru această operațiune.
Vânzarea de bunuri care nu au fost folosite pentru scopuri personale este considerată activitate economică, iar persoana fizică este o persoană impozabilă pentru aceasta operațiune.
In sensul art. 127 (2) din Legea nr. 571/2003 si pct.3 (1) din HG44/2004, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea de locuințe proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite în scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată n scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Având în vedere și dispozițiile art. 152 (1) si (2) si ale art. 153 (1) lit. b din Legea nr. 571/2003, modificată, o persoana impozabilă stabilită în România, care realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, daca în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire de 35.000 Euro, în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii la care a atins sau a depășit acest plafon.
Prin adresa nr. -/BV/24.07.2009, Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 22.07.2009 de către comisarii Gărzii Financiare Baf ost înaintat spre competentă soluționare către Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în vederea continuării verificărilor și stabilirii în întregime a obligațiilor fiscale datorate de către numita.
rmare a controlului efectuat la numita, Garda Financiara Bac onstatat că persoana în cauză a desfășurat activitatea ce pot fi încadrate în sfera ilicitului, consemnând însa numai cu caracter estimativ sumele cu care a fost prejudiciat bugetul de stat, sume rezultate din desfășurarea de astfel de activități.
În speță, Garda Financiara nu avea competență legală să stabilească masuri imperativ de urmat de către agentul economic, constatările Gărzii Financiare B fiind comunicate organului fiscal abilitat (Direcția Generala a Finanțelor Publice B) în vederea stabilirii în întregime a sumelor datorate bugetului de stat.
S-a concluzionat în sensul că:
- prin procesul verbal de constatare încheiat de către Garda Financiara nu s-a stabilit în mod direct o suma de plată în sarcina reclamantei, fiind doar estimat un prejudiciu;
- prin adresa nr. -/BV/24.07.2009, Garda Financiară B a solicitat Direcției Generate a Finanțelor Publice B să procedeze la stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate, în condițiile și formele stabilite de reglementările legate în vigoare;
- procesul verbal de constatare încheiat de către comisarii Gărzii Financiare B are caracter de act premergător unui act administrativ, constatările sale trebuind să fie valorificate prin raport de inspecție fiscală de către organele competente potrivit prevederilor legate în materie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin cererea introductivă, argumentele invocate în sprijinul solicitării adresată instanței, se împart în 3 categorii, și anume în susținerea calității de act administrativ a procesului-verbal de constatare atacat, în dovedirea întocmirii acestuia cu depășirea atributelor legale ale Gărzii Financiare și în apărare față de starea de fapt reținută prin actul de discuție.
Cu privire la calitatea de act administrativ a procesului-verbal atacat, instanța și-a spus părerea prin respingerea excepției inadmisibilității formulată de pârâtă și motivată tocmai în considerarea neîndeplinirii de către înscrisul atacat a condițiilor unui act administrativ.
Prin încheierea de ședință din 25.11.2009, instanța a apreciat față de dispozițiile art. 12 din HG nr. 533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, că procesul-verbal atacat este act administrativ. Ca urmare, argumentele invocate în sprijinul acestei susțineri, de către reclamantă, nu vor mai fi supuse analizei.
Potrivit articolului menționat "actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt acte administrative de control operativ și inopinat și se comunică direcțiilor generale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al operatorului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz".
De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 5 din OUG nr. 91/2003, de faptul că o decizie de impunere emisă ca o consecință a întocmirii de către Garda Financiară a unui proces-verbal de constatare este supusă controlului de legalitate și temeinicie din partea unei instanțe investită după criteriul valoric prevăzut de lege, și în consecință prin aplicarea teoriei simetriei actelor.
Potrivit înscrisurilor de la filele 41-43 din dosar, reclamanta a parcurs procedura prealabilă în conformitate cu dispozițiile art 7 al 1 din Legea nr 554/2004 și, în condițiile art 8 al 1 din același act normativ, a sesizat instanța de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, se constată că:
Prin procesul-verbal de constatare încheiat în B la data de 22.07.2009 de doi comisari ai Gărzii Financiare B, s-au consemnat următoarele:
Obiectivul controlului efectuat la domiciliul reclamantei l-a constituit verificarea respectării prevederilor legale (Legea nr. 571/2003) privind înstrăinarea de către această persoană fizică, în perioada 2007-2009 unor suprafețe de teren, respectiv dacă aceasta s-a înregistrat la organul fiscal în scopul de TVA și dacă a achitat taxa pe valoare adăugată aferentă.
Urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor puse la dispoziție, comisarii Gărzii Financiare au constatat că în perioada 2007-2009, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare autentificate, reclamanta, ca parte în contract a vândut către diverse persoane suprafețe de teren reprezentând cota parte indiviză de 1/2 din terenul aferent unor apartamente situate în blocuri de locuințe și din locul de parcare aferent acestora. S-a mai reținut că în aceeași perioadă, reclamanta a vândut succesiv și suprafețe de teren, ca unic vânzător.
În anexa 1 la procesul-verbal este prezentată situația acestor contracte de vânzare-cumpărare în număr de 162 pentru perioada 2008-2009.
În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat și aprecierea comisarilor potrivit cu care, raportat la suma veniturilor obținute de reclamantă din vânzarea terenurilor, și anume 6.392.337 lei în anul 2008 și 674.618 lei în anul 2009, care depășesc în echivalent 35.000 Euro anual și la număr mare de contracte încheiate ( 29 în 2007, 137 în 2008 și 25 în 2009 ) derulate succesiv, rezultă că aceasta a desfășurat activitate economică cu caracter de continuitate în scopul obținerii de venituri.
Această apreciere a Gărzii Financiare a fost justificată în drept în chiar cuprinsul procesului-verbal.
Astfel, s-a făcut referire la art. 127 al. 2 și art. 141 al. 2 din Legea nr. 571/2003 și la pct. 3 al. 1 și pct. 37 al. 5 din HG nr. 44/2004, din cuprinsul cărora, ar rezulta, potrivit interpretării Gărzii Financiare, că livrarea de către orice persoană impozabilă a terenurilor construibile este o operațiune taxabilă cu TVA, reprezentând o activitate economică.
S-a mai făcut referire la prevederile art. 152 al. 1, 2 și art. 153 al. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 și la adresa ANAF către nr. -/23.01.2008, precum și la corespondența cu și cu reclamanta.
Ca urmare, s-a cuprins în procesul-verbal aprecierea comisarilor potrivit cu care reclamanta s-ar fi sustras de la plata către bugetul de stat a TVA datorată, aferentă unor venituri din vânzări de terenuri în perioada 2008-2009 în cuantum estimat de 1.342.722 lei, prin omisiunea evidențierii veniturilor realizate în documentele legale, respectiv prin nerespectarea obligației legale de înregistrare la organul fiscal în scopuri de TVA și implicit, neachitarea taxei datorate.
Cu privire la criticile aduse de reclamantă, sub aspectul depășirii de către Garda Financiară a atribuțiilor prevăzute de lege, cu ocazia întocmirii procesului-verbal atacat, se constată că la respectivul moment, organizarea și funcționarea Gărzii Financiare era reglementată de HG nr. 533/2007 și Ordinul MEF nr. 152/2008.
Potrivit art. 1 din HG nr. 533/2007 "Garda Financiară este instituție publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte din domeniul economic, financiar și vamal, care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, organizată ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală".
Art. 8 al. 1 din același act normativ prevede: "Comisarii din secțiile județene și Secția Municipiului B au competență de control pe teritoriul județului, respectiv al municipiului B, în care își desfășoară activitatea". Conform art. 9 alin 2 lit. a "în exercitarea atribuțiilor sale Garda Financiară efectuează, în mod permanent, controlul operativ și inopinat, sub forma controlului curent sau tematic, după caz, cu privire la participarea, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și de combatere a activităților ilicite care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscală".
Articolul 12 stabilește în concret că: "actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt acte administrative de control operativ și inopinat și se comunică direcțiilor generale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al operatorului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz".
Această dispoziție legală reprezintă sediul materiei pentru actul atacat în prezenta cauză.
Din punct de vedere al condițiilor de formă impuse de lege, prin art. 2 al. 6 din Ordinul nr. 152/2008 se prevede că "la orice act de control participă minimum 2 comisari", condiție îndeplinită în prezenta cauză.
De asemenea, conform art. 2 al. 7 din același ordin "constatările rezultate ca urmare a controalelor efectuate se consemnează în acte de control, în care se descriu faptele, se menționează prevederile legale încălcate, se aplică sancțiuni și se dispun măsurile prevăzute de lege".
Art. 8 al. 2 pct. 9 și 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii Financiare detaliează atribuția de control în sensul că printre atribuțiile comisarilor de divizie se numără și constatarea și comunicarea către organele de cercetare penală a actelor și faptelor care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, solicitarea organelor fiscale de stabilire a obligațiilor fiscale datorate în întregime, cererea adresată organelor fiscale competente, potrivit Codului d e procedură fiscală, de luarea a măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și sesizarea, după caz, organele de urmărire penală; întocmirea de acte de control privind rezultatele verificărilor, aplicarea măsurile prevăzute de normele legale și sesizarea organelor competente în vederea valorificării constatărilor. Actele de control vor fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei și a procedurilor de control elaborate de Comisariatul General.
Ca urmare din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale ale celor două acte normative menționate anterior, se constată că procesul-verbal atacat a fost întocmit în conformitate cu atribuțiile de serviciu ale comisarilor Gărzii Financiare și cu respectarea dispozițiilor persoanei verificate.
În acest sens, s-a procedat la verificarea respectării dispozițiilor legale privind evaziunea fiscală, s-au constatat faptele care, în aprecierea comisarilor, au ca efect evaziunea fiscală, ce nu se puteau concretiza fără o evaluare valorii sumelor și au menționat sesizarea organelor fiscale în vederea obligațiilor fiscale precum și a luării măsurilor asiguratorii.
Ca urmare, această critică adusă actului contestat nu poate fi primită, întocmirea procesului-verbal fiind realizată, din punct de vedere al formei, cu respectarea dispozițiilor legale.
Relativ la starea de fapt stabilită prin procesul-verbal contestat, se constată că obiectul analizei îl constituie verificarea corectei încadrări a situației reclamantei, care nu contestă aspectele reținute de comisari, respectiv vânzările de imobile în cuprinsul dispozițiilor art. 141 al. 2 lit. Cod fiscal, potrivit cu care "livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;
2. construcție înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3. livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării;
4. o construcție nouă cuprinde și orice construcție transformată astfel încât structura, natura ori destinația sa au fost modificate sau, în absența acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piață a construcției, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării".
În acest sens, dispozițiile pct. 37 al. 5 din Normele Metodologice, prevăd că "excepția prevăzută de art 141 al 2 lit. f din Codul Fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art 127 din Codul Fiscal pentru livrarea de construcții noi, de părți ale acestora sau de terenuri construibile".
Reclamanta nu a făcut dovada înscrierii sale ca plătitor de TVA la momentul întocmirii procesului-verbal, corespondența realizată cu instituțiile statului nefiind relevantă sub aspectul îndeplinirii acestei obligații legale.
Văzând și dispozițiile art. 127 al. 1 Cod fiscal în care este definită "persoana impozabilă" și "activitățile economice", precum și faptul că, în raport de dispozițiile art. 152 al. 1 din Legea nr. 571/2003 și de suma obținută de reclamantă din vânzarea de terenuri în perioada 2008-2009 ( echivalent în lei mai mare de 35.000 euro ), reclamanta nu putea beneficia de scutire la plata TVA, se constată că în mod corect prin procesul-verbal atacat s-a constatat că reclamanta avea obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA și de a achita această taxă.
Pentru aceste motive, constatând că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și de conformitate cu starea de fapt, Curtea va respinge acțiunea pronunțată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta cu domiciliul în B,-, județ B în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Secția cu sediul în B, B-. -, nr. 7, județ B, având ca obiect anularea procesului verbal de constatare încheiat la data de 22.07.2009 de comisari din cadrul Gărzii Financiare -Secția B și anularea obligației de plată a sumei de 1.342.722 reprezentând TVA.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
Președinte, - - | Grefier, - - |
Red. B- 12.02.2010
Dact. T- 19.02.2010/2 ex.
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru
