Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 829/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 829/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C împotriva sentinței civile nr.1597/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, când părțile au lipsit iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 -2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1597/6.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s- admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, datorate începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu dobânda legală, de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.
A respins restul cererilor. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În ce privește primul petit, referitor la anularea actului emis de pârâta s-a constatat că actul a cărui anulare o solicită reclamanta reprezintă o adresă emisă de pârâtă ca răspuns la cererea înaintată de reclamantă către respectiva instituție.
Acest înscris nu este un act administrativ în înțelesul dat de prevederile art.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 deoarece nu are ca efect nașterea, modificarea ori stingerea vreunui raport juridic. Inscrisul atacat de reclamantă prin petitul 1 al acțiunii reprezintă un simplu document cu caracter informativ.
Așa fiind, documentul a cărui anulare se solicită nu poate constitui obiect al acțiunii de contencios administrativ, conform art 8 alin 1 din Legea nr 554/2004.
Ca urmare, instanța de fond respins această cerere ca inadmisibilă.
Cât privește celelalte petite, s-a reținut că reclamanta este funcționar public, fiind angajată a instituției pârâte.
În calitate de funcționar public aceasta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999, având dreptul ca, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, să beneficieze, conform art.31 lit.c) și d) din legea republicată (art.29 lit.c și din lege, în forma existentă anterior republicării) și de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste drepturi au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004, acordarea lor reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007, potrivit art.13 din Legea nr.251/2006.
Reclamanta, funcționar public, angajată a pârâtei, nu a primit sporurile menționate după cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea depusă.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularei de drept, prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la aceste suplimente au fost suspendate prin dispozițiile OG nr.92/2004, reintrând în vigoare cu data de 01.01.2007.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare prin actul normativ susmenționat contravine prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială care privesc o serie de domenii, "- și alte situații specifice stabilite prin lege", după cum contravine și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actul normativ prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravine dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actul normativ menționat nu prevede desființarea dreptului, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădirii unui drept deja câștigat.
În fine, s-a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, nu echivalează cu abrogarea dreptului, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Cu privire la cele expuse, trebuie menționate și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd, în mod imperative, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale".
Conchizând, instanța de fond a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor pretinse sunt contrare constituției și convenției menționate astfel că reclamanta - angajată a pârâtei - își poate valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru aceste considerente s-a admis în parte acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință desființarea sentinței atacate ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că potrivit art.29 (devenit art.31 după republicarea din anul 2007)lit.c și d din legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, se prevede acordarea suplimentului postului respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi suspendate ulterior prin art.44 din OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.Având în vedere cele menționate, coroborate și cu dispozițiile art.XIII din Legea nr.251/2006, rezultă că prevederile art.29 lit.c și din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, devenit art.31 după republicarea și renumerotarea textelor, au fost suspendate până la 31.12.2006.
Prin urmare, Direcția de Muncă și Protecție Socială C nu se face vinovată pentru neacordarea acestor drepturi, întrucât s-a respectat legislația în vigoare. Mai mult, nici prin bugetele anuale nu au fost prevăzute și repartizare sume în acest scop.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.1597/6.11.2008 a Tribunalului Covasna este fondat.
Conform prevederilor art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispoziția legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, au fost suspendate prevederile art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (actual art.31), până la 31 2006.
Prin modificarea adusă Legii nr.188/1999 prin Legea nr.251/2006, lit."d" a aliniatului 1 al art.29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului, a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1, alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată.
Se reține că, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art.37, alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, se constată că în speță sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Potrivit art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Garantarea drepturilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune, atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor și se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
Primul judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile privitoare la protecția drepturilor omului care au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat prin jurisprudența sa constantă că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit sa le dobândească.
Anterior a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit ă-l dobândească în mod efectiv.
În consecință prin neacordarea în fapt a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional.
În baza art.11 și art.20 din Constituția României, au prioritate reglementările internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31, alin.1, lit.c și lit.d din egea nr.188/1999 republicată, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența Curții Europeana a Drepturilor Omului.
În concepția jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 și art.6 din Convenție, dacă au poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Partea a doua a articolului 1 din Protocolul nr.1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea sa fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În cauza dedusă judecății, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește. Este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Reclamanții au avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceștia fiind titularii unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din Protocolul nr.1, dreptul lor la a primi sporuri având o bază legală.
legitimă a reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art.31, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la indicarea cuantumului sporurilor de către instanța de fond Curtea constată că prevederea legală nu stabilește cuantumul acestora, iar instanța nu poate adăuga la lege și nici stabili un procent prin analogie (a se vedea și dispozițiile Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale).
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va înlătura dispoziția de acordare a celor două suplimente în procente de câte 25% din salariul de bază. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, cu sediul în Sf.G,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr. 1597/6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură dispoziția de acordare a celor două suplimente în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: CEC/12.01.2010
Dact: MD/18.01.2010 - 5 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din ____ februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.829din 2.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1597din 6.11.2008 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
