Anulare act administrativ . Decizia 167/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 167/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - & - SRL împotriva sentinței civile nr.801/CA din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 801/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei - -- SRL în contradictoriu cu pârâta AJOFM
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta- &- SRLa încadrat în muncă pe durată nedeterminată pe numita - conform Contractului individual de munca nr.31887/26.04.2006 (14 -17) începând cu data de 21.04.2006, iar in temeiul convenției nr. nr.133/2.05.2006 (18-20) s-a solicitat acordarea subvenției prevăzute de art. 85 alin 1 din Lege 76/2002, pârâtaAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂavând obligația și achitând subvenția prevăzută de lege pentru categoria de absolvenți din care făcea .
In urma controlului efectuat de pârâtă asupra activității efectuate de reclamantă,prin Procesul Verbal nr.4470/21.02.2008 (11-12 dosar) s-a concluzionat ca angajatorul nu a respectat obligația de a menține in activitate timp de 3 ani absolventa încadrată prin convenție, desfăcând contractul de munca conform art.55 lit.b din Codul Muncii -motiv imputabil angajatorului, drept urmare s-a dispus:
- reclamanta sa restituie in totalitate subvenția încasata plus dobânda de referința a BNR in vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, in suma totala de 6172,69 lei;
- pentru perioada 01.05.2006 -30.04.2007 sa achite la Administrația Financiara contribuția datorata de angajator la bugetul asigurărilor de șomaj dedusa din declarațiile lunare;
- pe o perioada de 2 ani nu mai are dreptul sa beneficieze de o noua subvenție.
Împotriva acestui proces verbal reclamanta a formulat in termenul legal contestație ce a fost înregistrata la parata sub nr.112/06.03.2008 (9), contestație ce a fost soluționata prin Decizia nr.1/18.03.2008 (77-78).
Prin aceasta decizie s-a reținut ca procesul verbal este temeinic si legal, ca raportul de munca al angajatorului cu angajata a încetat fără putința de tăgadă prin acordul parților, ca in cauza au fost aplicate sancțiunile legale, in baza art.80 alin.1, 83 alin.1 si 2, 85^1 din legea nr.76/2002 cu modificările si completările ulterioare si art.55 lit.b din Codul Muncii, astfel ca a fost respinsa ca nefondata contestația formulata de reclamanta.
In termenul legal de 30 de zile, reclamanta a formulat prezenta contestatie împotriva Deciziei nr.1/18.03.2008 emisa de parata, invocându-se faptul ca temeiul încetării raporturilor de munca cu angajata a fost demisia si nu acordul părților, mențiune "de acord" fiind făcuta pentru nerespectarea termenului de preaviz.
La soluționarea acțiunii se vor avea in vedere dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 potrivit cărora "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Potrivit dispozițiilor legale, respectiv a art. 85 alin 4 din Legea nr. 76/2002, modificată, angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2), anterior termenului de 2 ani, sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2).
Dispozițiile art. 83 alin 2 lit. a) din același act normativ indică drept cazuri de încetare a raportului de muncă cele reglementate de art. 55 lit. b), art. 56 lit. e) și f) și art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, pentru a nu i se aplica aceasta sancțiune, angajatorul din cauză trebuia să păstreze raporturile de muncă cu angajata până la data de 21.04.2008.
În cauză, raporturile de muncă au încetat la data de 24.09.2007, in carnetul de munca al angajatei, in baza prevederilor art. 55 lit. b din Legea 53/2003 - Codul Muncii, articol ce a fost înscris in carnetul de munca al acesteia (69).
Potrivit art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 la încetarea activității sau în caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi, iar potrivit art. 11 alin 1 din același act normativ datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de munca se înscriu în carnetul de munca, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin.
Din interpretarea acestor norme rezultă că orice înscriere în carnetul de muncă se poate face doar în baza înscrisurilor eliberate de unități.
Potrivit cererii numitei depusă la fila 4 dosarului, aceasta a solicitat aprobarea încetării activității din data de 29.08.2007 (data formulării cererii), administratorul societății reclamante semnând și ștampilând cererea cu mențiunea "De acord". De asemenea s-a adăugat mențiunea "art. 55 lit. b", mențiune care, așa cum s-a arătat mai sus a fost înscrisă si in carnetul de munca al acesteia.
Reclamanta a contestat prin prezenta acțiune aceasta ultima mențiune, arătând ca administratorul sau nu a înscris pe cererea angajatei temeiul de drept al încetării raporturilor de munca.
Intr-adevăr, scrisul acestei din urma mențiuni ("art. 55 lit. b") este diferit de mențiunea "De acord", insa acest lucru nu are relevanta in cauza. Indiferent cine a făcut respectiva mențiune, este evident ca aceasta a fost făcuta de un angajat al reclamantei, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, orice înscriere în carnetul de muncă se poate face doar în baza înscrisurilor eliberate de unități.
Si din interpretarea cererii făcute de angajata, prin care se solicita "aprobarea" lichidării la zi, începând cu data cererii -29.08.2007, cerere ce a fost aprobata cu mențiunea "de acord", mențiune semnată și ștampilată de administratorul societății, se reține că, în mod evident, a fost vorba de o încetare a raporturilor de munca prin acordul parților, respectivul acord fiind întrunit între cererea de "aprobare" și mențiunea "de acord".
Daca ar fi fost vorba de o demisie, așa cum susține reclamanta si cum a declarat in fata instanței martora (declarație pe care instanța o apreciază ca fiind părtinitoare), nu ar fi fost nevoie de o aprobare, deoarece demisia este un act unilateral de voința, pentru care nu este nevoie de aprobare. De asemenea, daca respectiva mențiune s-a făcut pentru a nu mai beneficia de termenul de preaviz -termen instituit in favoarea angajatorului, trebuia sa se facă mențiune expresa ca este vorba de o demisie fără termenul de preaviz sau sa se menționeze expres acordul exclusiv pentru lipsa preavizului.
Ori, asemenea mențiuni nu apar pe cererea angajatei, iar angajatorul nu a înțeles sa conteste in nici un fel înscrierea din carnetul de munca al acesteia, deși avea interes sa o facă, in cazul in care temeiul de drept nu a fost cel corect.
Este evident ca nemulțumirea angajatorului a apărut numai in momentul in care i
s-au aplicat sancțiunile prevăzute de Legea nr. 76/2002 modificată, in urma controlului efectuat de parata, așa cum s-a arată mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -- SRL, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantei și anularea deciziei AJOFM nr.1/18.03.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată în esență că în temeiul Legii nr.76/2002 a angajat o absolventă cu contract de muncă pentru care a primit subvenții de la stat, dar la un an de la data angajării salariata a prezentat o cerere de demisie, care i-a fost admisă, iar contractul de muncă a încetat în baza demisiei, nu prin acordul părților. Recurenta arată că și-a dat acordul pentru demisia angajatei, nu pentru încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, iar AJOFM a consemnat ca motiv al încetării contractului de muncă acordul părților conform art.55 lit.b din Codul Muncii, nu demisia cum a fost în realitate, consemnare ce a fost preluată greșit și în carnetul de muncă al angajatei. Ulterior, prin decizia nr.1/2008, intimata pârâtă a stabilit obligația recurentei reclamante de a restitui subvențiile primite, în cuantum de 6172,69 lei, contrar realității privind încetarea contractului de muncă. Recursul a fost legal timbrat.
În întâmpinarea formulată, intimata pârâtă AJOFM Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În esență, intimata a motivat că raporturile de muncă ale angajatei au încetat în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, iar înscrierile în carnetul de muncă se fac numai pe baza înscrisurilor eliberate de unitățile angajatoare. De asemenea, pe cererea angajatei a fost aprobată încetarea activității cu mențiunea "art.55 lit.b", iar ITM Bae fectuat înscrierile în carnetele de muncă pe baza înscrisurilor, ca documente justificative, prezentate de angajatori.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea apreciază recursul reclamantei ca fiind nefondat, astfel încât urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a angajat pe durată nedeterminată, în data de 21.04.2006, prin contract de muncă, pe absolventa, solicitând acordarea subvenției prevăzute de art.85 alin. din Legea nr.76/2002, subvenție pe care a primit-o conform legii de la AJOFM În data de 24.09.2007 raporturile de muncă au încetat pe baza art.55 lit.b din Codul Muncii, text de lege ce a fost înscris atât pe cererea de demisie a angajatei, cât și în carnetul de muncă al acesteia. Din probele administrate în cauză rezultă că angajata a scris cerere de demisie, dar angajatorul a menționat explicit pe cererea respectivă că este de acord cu încetarea raporturilor de muncă în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, angajatorul având posibilitatea, dacă ar fi dorit alt temei pentru încetarea raporturilor de muncă, să menționeze un alt temei juridic al încetării acestora, cu consecințele juridice corelative pentru astfel de temeiuri juridice.
Potrivit prevederilor art.85 alin.4 din Legea nr.76/2002, angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin.1 și 2, cum este și cazul absolventei, anterior termenului de 2 ani de la data angajării, au obligația să restituie subvenția, dacă încetarea acestor raporturi de muncă a avut loc din motivele prevăzute la art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002, text de lege care enumeră expres și ipoteza art.55 lit.b din Codul Muncii.
În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, nicio probă pertinentă și concludentă administrată în cauză neevidențiind pretinsa voință reală a angajatorului reclamant, anume aceea de a lua act de demisia angajatei, fără a opera vreun acord al părților la încetarea contractului de muncă, astfel încât instanța de recurs urmează a respinge recursul declarat de reclamantă și va menține sentința atacată.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - SRL B împotriva sentinței civile nr. 801/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /10.04.2009
Dact./15.04.2009/ 2 ex.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Maria Ioniche, Silviu Gabriel
