Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 168/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 168/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală împotriva sentinței civile nr. 1786 din 9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 20.11.2008 reclamanții, R, au chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază; acordarea drepturilor salariale sus menționate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și pentru viitor; obligarea pârâtei la actualizarea în raport cu indicele de inflație, de la data nașterii drepturilor până la data plății efective; recalcularea plății tuturor obligațiilor aferente (contribuții, asigurări sociale).
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 1786/9.12.2008, prin care s-a admis cererea formulata de reclamantii, R, in contradictoriu cu parata DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA
A fost obligată parata sa acorde si sa plateasca reclamantilor suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, incepand cu data de 01.01.2004 si in continuare pana la incetarea raportului de servici al fiecarui reclamant in parte, sumele datorate urmand a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflatie de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective; a fost obligată pârâta de asemenea la recalcularea si plata diferentelor de contributii la asigurarile sociale conform sumelor acordate reclamantilor cu titlul de mai sus și s-a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărâi astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: în fapt, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr 188/1999 Republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art. 29 alin 1 lit c si d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte De Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță-Decizia nr 23/2005) ca pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
In plus, tribunalul a retinut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecință, instanța a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare pentru functionarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtei să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pe perioada 01.01.2004 și în continuare, corespunzător raportului de servici al fiecărui reclamant, sumele datorate de pârâtă cu acest titlu urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Instanța a obligat pârâta la recalcularea și plata contribuțiilor la asigurări sociale aferente veniturilor reclamantei pentru perioada de timp sus menționată, nefiind acordate cheltuieli de judecată deoarece părțile îndreptățite la obținerea acestora, conf art 274 Cpc, nu le-au solicitat.
Împotriva aceste hotărâri a formulat recursul în termen legal pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, și respingerea în totalitate a cererii reclamanților a fiind neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs, se arată următoarele:
Sentința pronunțată de Tribunalul Covasna, este nelegală deoarece în mod greșit a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune și că în speță sunt aplicabile prevederile Codului Muncii, art. 83 alin.1 lit. c și ale art. 295 alin.1 Codul Muncii și ale prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, fiind în speță un termen de 3 ani.
Recurenta a invocat și faptul că reclamanților le-au încetat raporturile de serviciu în anii 2005-2006, ei neavând calitate de funcționari publici în cadrul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C.
O altă critică de recurs se referă la faptul că drepturile pretinse de reclamanți nu pot fi acordate de recurentă întrucât acestea nu au fost cuprinse în bugetul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în anii 2004-2005 și nici nu se prevăd alocări de astfel de sume pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, s-a invocat de recurentă și faptul că dispozițiile art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/2999 republicată, au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin OUG nr. 92/2004, art. 44 și că sentința civilă atacată este nelegală.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinței civile atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu eventuale cheltuieli de judecată.
Recursul a fost declarat în termen legal și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Față de recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C, intimații reclamanți, au formulat Concluzii scrise filele 31-33 dosar, solicitând respingerea recursului, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și menținerea sentinței civile nr. 1786/9.12.2008 ca fiind legală și temeinică.
În apărare, intimații au depus copii de pe sentința civilă ca practică judiciară ( filele 34.41 dosar ).
În probațiune în recurs, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a emis adresă la recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C ( fila 45) pentru a comunica relații privind perioada în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu aceasta.
Față de această solicitare a instanței de recurs, recurenta comunicat adresa nr. 8697/16.02.2009 prin care a precizat pentru fiecare reclamant durata raporturilor de serviciu ( fila 68).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 1786/9.12.2008 a Tribunalului Covasna prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca fondat în parte pentru următoarele considerente:
Se constată că în fapt și în drept cererea reclamanților din dosarul de fond, privește acordarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aspect reținut ca și chestiuni de fond, în mod corect de instanța de fond prin hotărârea pronunțată.
Însă, se constată față de întreg probatoriu administrat în cauză că aceste drepturi au fost solicitate de reclamanți prin acțiunea formulată la 20.11.2008 ori, sub aspectul prescripției dreptului la acțiune, reglementat de Decretul nr. 167/1958 și ale Codului Muncii, aceste drepturi nu pot fi acordate decât pentru o perioadă de 3 ani în urmă formulării acțiunii, iar pentru restul perioadei ce depășește termenul de 3 ani este prescris dreptul material la acțiune al reclamanților.
Ca atare, prima critică a recurentei, privind soluționarea greșită a excepției prescripției invocată de acesta la instanța de fond, se reține ca justificată și legală, astfel încât instanța de recurs o va admite această critică. În consecință constată că acțiunea reclamanților pentru perioada 1.01.2004-26.11.2004, este prescrisă și va fi respinsă acțiunea acelor reclamanți cărora le-au încetat raporturile de serviciu cu pârâta până la data de 26.11.2004.
Așa fiind, urmează a fi admisă ( menținută ) dispoziția instanței de fond din sentința civilă atacată pentru perioada 26.11.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu cu pârâta ( recurentă ) și se va respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 26.11.2004,data intrării în vigoarea OUG 92/2004 fiind prescris dreptul material la acțiune.
Referitor la actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății efective se vor menține aceste dispoziții din hotărârea atacată.
De asemenea se vor menține și dispozițiile privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, aspect corect soluționat de instanța de fond. Cât și cu privire la recalcularea diferențelor de contribuții către stat.
Ca atare, prima critică de recurs pe excepția prescripției va fi admisă, sens în care se va admite în parte recursul declarat de pârâtă și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul arătat mai sus, și conform celor cuprinse din dispozitivul Deciziei prezente.
Cât privește critica adusă sentinței atacate, în sensul că nu pot fi acordate aceste drepturi reclamanților la care s-a admis acțiunea în parte, această critică nu poate fi reținută, deoarece drepturile bănești fiind recunoscute de lege, ele trebuie efectiv plătite de angajator, nefiind relevant faptul că aceste cheltuieli privind drepturile solicitate nu au fost cuprinse în bugetul pentru anii 2005-2006 a Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C.
În concluzie se va admite în parte recursul, ca fondat în parte conform art. 312 Cod procedură civilă, se va modifica sentința civilă atacată, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților pentru perioada 1.01.2004-26.11.2004 și se va respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților pentru această perioadă, 1.01.2004-26.11.2004.
Astfel, față de actele de la dosar, se va admite în parte acțiunea reclamanților, R, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C și în consecință, va obliga pârâta să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare ( fără cuantumul de 25%), sporuri calculate la salariul de bază începând cu data de 26.11.2004 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant în parte, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C împotriva Sentinței civile nr. 1786/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de reclamanții, R, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C pentru perioada 01.01.2004-26.11.2004 și respinge ca precrisă acțiunea reclamanților pentru această perioadă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, R, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C și în consecință:
Obligă pârâta să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare ( fără cuantumul de 25%), sporuri calculate la salariul de bază începând cu data de 26.11.2004 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant în parte, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /24.04.2009
Dact. /29.04.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Maria Ioniche, Silviu Gabriel
